Epoca de aur risipit (I)

Publicat în Buletinul Oficial  (vechea denumire a Monitorului Oficial) nr. 63 din 15 iulie 1978, decretul menționa clar încă de la început că ”deținerea cu orice titlu a metalelor prețioase, precum și operațiile de orice fel cu acestea, constituie monopol de stat” (Art. 2, alin 1)

De la aurul dentar, care era drămuit de stat și acordat în urma aprobărilor special, de la exploatările aurifere până la acordarea dispensei mărinimoase pentru sportivi pentru a-și păstra medaliile câștigate, această normă legislativă este o imagine a gradului monstruos în care statul comunist încurca lucrurile și se amesteca în viețile oamenilor. Statul comunist se uita la propriu în gura oamenilor, care aveau dreptul pentru lucrări dentare doar la aurul de slabă calitate „dobîndit prin preschimbarea la Banca Naţionala a Republicii Socialiste România a bijuteriilor şi obiectelor prevăzute la lit. a) şi b) sau a aliajelor dentare din metale preţioase şi aurului fin în forme speciale pentru lucrări dentare, aduse din străinătate, destinate pentru efectuarea de lucrări protetice dentare ale deţinătorului şi membrilor săi de familie (soţi, copii, părinţii soţilor), precum şi aur dentar provenit din preschimbare, rămas după confecţionarea lucrărilor protetice dentare.”

Aurul tău trebuia să îl predai la stat. Care ți-l cumpără pe nimic iar apoi ți-l revindea la suprapreț, dacă voiai să faci verighete, de exemplu. Sau îl vindea pe piețele externe, pentru valută, pe care o folosea pentru plata datoriilor produse de o economie falimentară.

Nepredarea aurului și a metalelor prețioase către stat constituia infracțiune, comercializarea fiind de asemenea pedepsită prin lege. Tot infracțiune era considerate nedeclararea la organele vamale, la intrarea sau ieșirea din țară, a metalelor prețioase și semiprețioase

Între timp, economia comunistă, care funcționa în deficit permanent, producea în continuare datorii pe care statul le acoperea cu alte împrumuturi. Plătite din rezerva de aur care, desigur, scădea. Un perpetuum mobile absurd și cu final previzibil: colaps.