"Problema tezaurului evacuat la Moscova a rămas în mare parte necunoscută decidenților europeni"(BNR)

"Ne-am propus organizarea mai multor evenimente prin care să reafirmăm, mai ales în plan internațional, că România are un drept de creanță deplin valabil din punct de vedere istoric și juridic asupra depozitului său de aur evacuat la Moscova în 1916-1917, a transmis guvernatorul BNR în cadrul unui simpozion dedicat chestiunii Tezaurului.

El a ținut să explice că recuperarea Tezaurului a fost întotdeauna o chestiune de prioritate a BNR și a trecut în revistă eforturile făcute de-a lungul anilor într-un proces ce s-a dovedit a fi extrem de dificil.

Totul a început de la un dosar cu documente, a amintit guvernatorul BNR.

"E un dosar special care se păstrează în seiful guvernatorului BNR încă din 1922. Dosarul a fost predat din mână în mână de la un guvernator la altul, din 1922, inclusiv în perioada comunistă până în prezent și așa l-am primit și eu, ca dovadă a hotărârii Băncii Naționale a României de a recupera bunurile ce îi aparțin. Sunt 166 de documente oficiale elaborate de Guvernul român, de Guvernul rus, de Banca Națională și de reprezentanții diplomatici străini, englezi și francezi, implicați în evenimente.

La nivelul comisiei comune româno-ruse este agreat faptul că documentele prezentate de parte română reprezintă documente autentice, cu valoare de tratat internațional, care atestă depunerea de către România în Rusia, la Moscova a bunurilor tezaur istoric, inclusiv tezaurul BNR. Această recunoaștere este foarte importantă pentru că și atunci când am început primele discuții cu partea rusă era cam așa: „Care revoluție?”, „Care război?”, „Care tezaur?”, „Unde s-au dus?”, „Unde au ajuns?”. Această recunoaștere a fost extraordinar de importantă, dar după aproape 30 de ani".

O problema majoră în această chestiune o reprezintă faptul că subiectul nu este cunoscut pe plan extern.

Pe asta își va concentra acum BNR atenția, explică guvernatorul BNR. "Tezaurul BNR, evacuat la Moscova, depozitat într-o țară aliată cu documentele de rigoare, cu acord internațional recunoscut și validat de istorie, rămâne singurul caz în care rezerva de aur monetar este încredințată cu acte în regulă și cu toate garanțiile depozitare pentru a fi returnat oricând la cererea proprietarului pentru ca ulterior aceste obligații asumate conform tuturor normelor și tuturor cutumelor internaționale să nu fie respectate. Acum trebuie să ne gândim la ce vom face în viitor.

Proiectele noastre de viitor pornesc de la constatarea că în plan extern, chiar la nivelul decidenților europeni, problema tezaurului evacuat la Moscova a rămas în mare parte necunoscută. Nu există lucrări în limbi de circulație internațională dedicate acestei teme, iar istoricii și specialiștii în științe juridice români nu au purtat în străinătate această problematică".

Primii pași vor fi făcut cu ajutorul eurodeputatului Eugen Tomac care a explicat de ce e important ca problema recuperării Tezaurului să ajungă un subiect pe agenda Parlamentului European.

Sursa imaginii: 

RFI/Andreea Orosz

"Am avut prilejul în acest an să particip la strategia Uniunii Europene privind combaterea traficului de patrimoniu ilegal la nivelul Uniunii Europene. M-am bucurat că cu acest prilej s-a discutat despre furtul patrimoniului din instituții, despre jefuirea siturilor arheologice și despre relocarea patrimoniului în vreme de război. În acel moment am fost extrem de uimit să constat că prin strategia pe care o are Uniunea Europeană aproape că nu există niciun paragraf care să ne ofere și nouă posibilitatea de a intra în sfera de interes a Uniunii Europene pe acest dosar unic, care nu poate rămâne doar în relația noastră bilaterală cu Federația Rusă, având în vedere că discutăm atât de rezervele de aur ale Băncii Naționale, cât și de patrimoniul nostru cultural".

Prezent la discuții, Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului BNR, membru al Comisiei comune româno-ruse pentru studierea Tezaurului, a ținut să explice de ce Banca Națională nu va renunța niciodată la revendicarea Tezaurului.

"De ce Banca Națională bate tot timpul șaua să priceapă iapa și continuă acest demers? Deoarece Banca Națională este o bancă centrală. Ca orice Bancă are un bilanț de profit și pierderi.

Niciun bancher nu vrea să aibă pierderi. Banca Națională a ținut acest jurnal, acest bilanț și întotdeauna până în 1922 a menționat acolo la pierderi pierderile pe care le-a avut prin transportul aurului în Rusia. Niciodată Banca Națională nu va înceta să își revendice acest drept legitim. Așa cum a spus guvernatorul, în limbaj bancar, Banca Națională, față de Banca de Stat a Imperiului Țarist și Federația Rusă moștenește și avantaje și dezavantaje, are o creanță exigibilă, executorie o să vedem dacă e și lichidă mai puțin important, deoarece noi știm valoarea acestui depozit de aur."

Amintim, în decembrie 1916, 1.738 de casete cu aur ale Băncii Naționale plus două casete cu bijuterii ale Reginei Maria au fost încărcate într-un tren cu destinația Moscova. Acolo, aurul a fost depozitat în tezaurul Băncii de Stat a Rusiei, aflat la Kremlin. Valoarea totală a transportului a fost de aproximativ 322 milioane lei aur. În iulie 1917, a avut loc un al doilea transport care conținea nu doar aur, ci și arhive, lucrări de artă, cărți rare, manuscrise, colecții numismatice și alte valori. Întregul tezaur al României se afla sub garanția guvernului imperial al Rusiei cu privire la „siguranța transportului, a depozitării și revenirii în România”.