În apărarea Angelei Merkel

Cartea lansată la începutul acestei săptămînii în Germania - însoţită de o publicitate zgomotoasă - a stîrnit numeroase reacţii. Majoritatea fiind negative. Dezvăluirile promise de cei doi autori, Ralf Georg Reuth (de la tabloidul „Bild”) şi Günther Lachmann (de la ziarul conservator „Die Welt”) nu sunt inedite. Profitînd de campania pre-electorală pentru alegerile generale din această toamnă, cei doi autori se aventurează în teze care ţintesc asupra imaginii pozitive a cancelarei. Ceea ce promit cei doi că destăinuie cititorilor din „Prima viaţă a Angelei M.” – aşa sună titlul cărţii - (a se vedea: „Angela Merkel, o comunistă reformatoare?”, RFI, 13.5. 2013) nu este nimic altceva decît un amestec de determinism vulgar şi conspiraţionism răuvoitor.
În multe comentarii apărute în presa serioasă, cartea este calificată drept o încercare de demolare a personalităţii cancelarei căreia autorii îi atribuie calificativul de „comunistă reformatoare”. Dovezile „cu iz de scandal” ale autorilor că Merkel ar fi fost o susţinătoare militantă a socialismului real existent, notează ironic ziarul berlinez „Die Tageszeitung”, sunt atît de subţiri ca şi „importurile de fructe exotice” din fosta RDG. (Aluzia o pot descifra cei ce cunosc realităţile est-germane şi care ştiu că portocalele, bananele şi alte asemenea fructe de import erau produse care lipseau aproape cu desăvîrşire din magazinele răsăritene.) Într-o relatare a televiziunii germane (ZDF), unul dintre autori a încercat să-şi explice aserţiunea făcînd, din nou, o trimitere la faptul că Angela Merkel a fost membră a organizaţiei tineretului comunist (FDJ), chiar vice-secretara organizaţiei pe liceu, iar mai tîrziu, ca cercetătoare la Academia de ştiinţă, răspundea de probleme de agitaţie şi propagandă.
Fostul disident şi ministru al apărării din primul guvern liber ales al RDG-ului, creştin-democratul Rainer Eppelmann, a reproşat autorilor că habar n-au de realităţile din fosta Germanie comunistă. Într-un interviu acordat postului naţional de radio, Deutschlandfunk, actualul preşedinte al Fundaţiei care se ocupă de reconsiderarea critică a comunismului, Eppelmann, a explicat că 95 la sută dintre tinerii est-germani fuseseră membri ai organizaţiei de tineret.

Acest fapt, a continuat acelaşi Eppelmann, nu este o dovadă că toţi cei care intraseră în organizaţia de tineret erau şi comunişti sau agitatori. Cei mai mulţi au devenit membri pentru a avea şansa să studieze şi să ducă o existenţă rezonabilă în cadrul sistemului existent. Cei care nu au intrat în organizaţia tineretului nu aveau acces la universităţi şi nu puteau să termine un liceu.
Jacqueline Boysen, care a publicat deja în deceniul trecut o biografie a Angelei Merkel, respinge şi ea teza că actuala şefă a guvernului federal ar fi fost o susţinătoare a sistemului politic şi ideologic din RDG. Într-un interviu radio, Boysen, în prezent referentă a Academiei Evanghelice din Berlin, se miră că unele persoane intervievate de autorii cărţii susţin astăzi altceva decît în urmă cu 15 ani cînd ea însăşi a discutat cu ei şi cînd au făcut alte afirmaţii.

Din aceste declaraţii rezultă şi precaritatea folosirii declaraţiilor unor martori - ca surse infailibile şi exclusive - pentru reconstituirea autentică a istoriei.

Referindu-se la documentele consultate, Boysen a subliniat că „organizaţia de bază din cadrul Academiei de ştiinţă, unde a lucrat Angela Merkel ca fiziciană, nu s-a remarcat în anii 1980 prin activităţi de agitaţie şi nici prin vreo acţiune care astăzi ar putea fi cotată drept ceva condamnabil”: „Aici s-a încetăţenit o rutină. Asta nu a fost cazul în anii 1950 şi ’60. Atunci lupta pentru victoria socialismului era-n toi.”