Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Klaus Iohannis în Franța – miza unei vizite importante

Vizita de marți a lui Klaus Iohannis la Paris este esențială pentru a măsura temperatura relațiilor româno-franceze. După ani de raporturi cu suișuri și coborâșuri, oficialii români și francezi estimează că a venit momentul unui « nou inceput », al unei « relansari ». Care sunt perspectivele unei relații solide ? O analiză de Luca Niculescu.

Este o vizită care stârnește mari așteptări, după multă vreme în care relațiile dintre cele două țări au oscilat între « rece » și « moderat ». Practic, în ultimii zece ani, puține au fost momentele în care se poate spune că dialogul a funcționat bine, în pofida parteneriatului strategic care există între Paris și București. Când a ajuns la putere în 2004, Traian Băsescu a deranjat Parisul (și Berlinul) cu celebra axă Washington-Londra-București. Jacques Chirac, pe atunci președinte al Franței și unul dintre principalii avocați ai aderării României la NATO și UE, a fost puternic nemulțumit iar relațiile dintre el și șeful statului român nu au fost niciodată bune. E adevarat ca situația s-a îmbunătățit odată cu venirea lui Nicolas Sarkozy la putere, dar nu a durat prea mult. Pe fondul crizei, care a dus la anularea unor proiecte economice comune, Sarkozy ține în 2010 celebrul discurs de la Grenoble, în care face din lupta împotriva taberelor ilegale de romi o prioritate. România și Bulgaria sunt țările din care provin cei mai mulți dintre romii aflați în Franța. Urmează o lungă perioadă (practic până anul trecut) în care chestiunea romilor domină agendă bilaterală. Sosirea lui Francois Hollande în fruntea statului francez nu schimbă mare lucru, neexistând nici un fel de chimie între el și Traian Băsescu. De altfel, deși a făcut trei vizite la Paris în timpul primului mandat, președintele român nu mai efectuează nici una în cel de-al doilea mandat și nici vreun șef francez de stat nu a mai călcat în România în ultimii șase ani. Răceala din relația bilaterală mai dispare odată cu numirea lui Victor Ponta ca premier. Francofon și francofil, acesta merge repede într-o vizită la Paris iar prim-ministrul francez Jean Marc Ayrault îi întoarce vizita în iulie 2013. Între timp însă, Ayrault nu mai este prim-ministru iar Victor Ponta a pierdut alegerile din noiembrie. În plus, atat in Romania, cat si in Franta, presedintii joaca un rol mare in politica externa iar raporturile personale dintre cei doi sefi de stat sunt esentiale. 

 

Vizita de lucru devine oficiala

Deși e de puțină vreme în funcție, Klaus Iohannis merge deja pentru a doua oară la Paris. Prima data s-a întâmplat exact în urmă cu o lună, pe 11 ianuarie, când președintele român a participat la marșul republican, în memoria celor uciși în atentatele care avuseseră loc cu câteva zile mai devreme. Oficialii francezi au apreciat acest gest, dar și altele făcute de șeful statului român : mesajul scris în cartea de condoleanțe de la Ambasada Franței sau faptul că la doar câteva ore de la atentatele de la Charlie Hebdo și-a schimbat statusul pe Facebook în « Je suis Charlie »

Premizele pentru o vizită bună există, așadar, iar diplomații celor două țări lucrează de câteva săptămâni pentru ca ea să se desfășoare cât mai bine. Inițial, trebuia să fie o vizită de lucru, nivelul a fost ridicat la cel de vizită oficială, ceea ce simbolic contează. Va exista, de exemplu, o ceremonie la Hotel des Invalides înainte de primirea la palatul Elysée. De asemenea, inițial Francois Hollande și Klaus Iohannis urmau să aibă doar o întâlnire în cursul dimineții, întâlnirea a fost transformată în dejun în care fiecare va fi însoțit de o delegație numeroasă. După dejun vor exista și declarații de presă. După amiază, președintele român se va întâlni cu alti oficiali francezi, iar seara este dedicată recepției alături de diaspora română din Paris, atât de activă în cursul votului din noiembrie. 

 

Ucraina, Republica Moldova, fonduri structurale

«Vrem să arătăm că ne interesează viitorul », spunea un diplomat francez acum câteva zile. Asta înseamnă că atât România, cât și Franța vor încerca să treacă destul de repede peste problemele din trecut. Francois Hollande și Klaus Iohannis se vor asculta reciproc, pentru că fiecare e interesat de ce are celălalt să îi spună. Hollande este unul dintre actorii principali în încercarea de a găsi o soluție la ce se întâmplă în estul Ucrainei. În același timp, președintele francez e curios să îl descopere pe șeful statului român, care a câștigat alegerile în mod nesperat și se bucură de o popularitate la care Hollande nici nu visează... 

Probabil că tema cea mai importantă e legată de situația din estul continentului. Francois Hollande va fi între două călătorii în regiune : tocmai s-a întors de la Kiev și Moscova iar miercuri pleacă la Minsk. Este o ocazie excelentă pentru o discuție substanțială pe subiect, francezii fiind interesați de expertiza românească în privința Ucrainei, țara cu care România are peste 600 de kiloemetri de frontieră. Dacă  despre Ucraina, România și Franța au în general puncte de vedere comune, apar diferențe când este vorba despre Republica Moldova. Bucureștiul este, după cum se știe, unul dintre susținătorii cei mai puternici ai unei « perspective europene » pentru republica Moldova. Franța însă, după cum o remarcam și vara trecută cu ocazia unei vizite la Chișinău, este mai reținută, temându-se că deschiderea porții pentru aderare ar putea duce la destabilizarea țării, pe modelul Ucrainei.  În același context, se va discuta și despre lupta împotrivă terorismului, cooperarea dintre serviciile de informații și este posibil ca Francois Hollande să îi ceară președintelui român un sprijin militar pentru intervențiile franceze din Africa. 

 

Unul dintre punctele de discuție va fi legat de fondurile structurale. Din informațiile obținute de RFI România, Franța se pregătește să facă o ofertă pentru a ajuta România în absorbția fondurilor europene. E vorba de transfer de experiență administrativă, dar nu numai, în domenii din cele mai diverse, cum ar fi reforma administrației publice, sistemul medical, eficiență energetică. Sprijinul francez urmează să fie realizat în strânsă colaborare cu guvernul român și Comisia Europeană. Rămâne de văzut cum va fi formulată această ofertă, pentru a nu răni sensibilitățile de la București și pentru a respecta regulile europene de transparența. 

 

Punctele sensibile : romii si aderarea la Schengen

Două sunt temele mai sensibile de pe agenda bilaterală: romii și aderarea României la spațiul Schengen. Niciunul nu va mai bloca insa dialogul, așa cum s-a mai intamplat în trecut. În privința romilor, guvernul socialist a avut întotdeauna o abordare mai puțin încrâncenată decât a precedentului guvern, de dreapta. Franța va remarca probabil faptul că România a adoptat în urmă cu mai puțin de o lună o nouă strategie de incluziune a romilor. Problema este că, oricât de bine ar fi redactată această strategie, e nevoie și de o asumare politică a ei, ceea ce nu prea se întâmplă acum. În orice caz, abordarea dosarului va fi mai rațională decât acum câțiva ani, când diverși miniștri francezi veneau la București pentru a soma România să își ia romii înapoi. Ideea este de a se merge pe soluții cât mai diverse de incluziune a acestei comunități fie în România, fie în Franța, utilizându-se la maximum fondurile europene destinate combaterii sărăciei.

 

Celălalt punct sensibil, aderarea la spațiul Schengen este de câțiva ani pe agendă. Franța a fost inițial cea care s-a opus (tot pe fondul exploatării politice la Paris a chestiunii romilor), dar între timp și-a nuanțat poziția. Parisul e de acord acum cu o aderare în trepte (mai întâi aeroporturile, apoi frontierele terestre). Subiectul e însă delicat din motive juridice (juriștii spun că dacă anunți data la care permiți aderarea cu frontierele aeriene, trebuie anunțată și data deschiderii frontierelor terestre), ceea ce mai multe țări occidentale ar dori să evite. Mai e vorba apoi și de contextul intern francez de după atentatele de la Charlie Hebdo: un anunț privind extinderea Schengen ar putea fi bine exploatat de extrema-dreaptă franceză, care dorește că Franța să devină o adevarata fortăreața. Chiar dreapta clasică franceză e împotriva extinderii spațiului Schengen, fostul președinte francez, Nicolas Sarkozy spunând recent ca « nu mai e posibil să continuăm cu Schengen în acest mod ». Francois Hollande știe însă că aderarea la spațiul Schengen este una dintre prioritățile lui Klaus Iohannis și va fi interesant de văzut felul în care se va exprima pe acest subiect. 

 

Vor mai fi și alte subiecte în cursul celor două ore de dejun, fie că e vorba despre cooperarea economică (Franța e al treilea investitor în România și ar vrea să urce pe locul intai ), despre schimbările climatice și evident francofonie, România rămânând polul francofoniei în această regiune. Autoritățile române sunt preocupate și de îmbunătățirea imaginii în Franța și, în acest sens, ar putea apărea ideea unui proiect cultural de anvergură în Franța, care să pună în valoare creația românească. 

 

Klaus Iohannis, francofil ?

După alegerea lui Klaus Iohannis a existat o oarecare temere în rândul oficialilor francezi că România să nu întărească prea mult relația cu Berlinul în detrimentul celei cu Parisul. Într-un interviu recent pentru TV 5 Monde, președintele român a răspuns indirect acestei temeri vorbind despre « parteneriatul istoric care există între București și Paris » și despre « puternicele relații bilaterale, de la cultură până la economie », insistand pe prezenta limbii franceze in Romania. In acest context,  Klaus Iohannis a dat de înțeles că ia lecții de limbă franceză, ceea ce cu siguranță i-a măgulit pe francezi.

 

Chiar dacă fac parte din familii politice diferite, Francois Hollande și Klaus Iohannis au personalități care se aseamănă într-un punct esențial: nici unul nu este conflictual, așa cum era cazul cu Nicolas Sarkozy și Traian Băsescu, de exemplu. Amândoi vor că relația româno-franceză să redevină excelentă. Pentru România, Franța este partenerul natural în Europa iar Parisul are tot interesul ca România să fie o țara europeană puternică. Este esențial ca dinamizarea relației să se producă repede, Franța urmând să aibă alegeri prezidențiale în 2017, iar spectrul extremei drepte este foarte prezent. Un indicator bun pentru a măsura încălzirea relației va fi o eventuală vizită de răspuns a lui Francois Hollande în România în cel mult un an.