Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


România, stat „infractor”?

lellouche.jpg

Pierre Lellouche

La Paris, Prefectura de Poliţie anunţǎ un nou set de mǎsuri pentru protejarea turiştilor şi asigurarea securitǎţii acestora. În ultimul timp turiştii strǎini au fost principalele victime ale furturilor şi agresiunilor, iar printre delincvenţi s-au numǎrat, potrivit datelor furnizate de autoritǎţi, numeroşi romi veniţi din Europa de rǎsǎrit, mai ales din România. Poate fi calificatǎ România, în aceste condiţii, drept un „stat delicvent”, cum a fǎcut-o deputatul Pierre Lellouche?

În ciuda protestelor formulate de autoritǎţile române, deputatul Pierre Lellouche persistǎ în declaraţiile sale. Iatǎ un rǎspuns formulat de el dupǎ scrisoara de protest primitǎ de la ambasadorul României la Paris, Bogdan Mazuru (citez din cotidianul Le Figaro): „Ascunzîndu-vǎ dupǎ prerogativele de liberǎ circulaţie a cetǎţenilor europeni pe teritoriul Uniunii, voi românii organizaţi emigraţia unei populaţii aflatǎ în mare dificultate la voi spre alte ţǎri ale Uniunii şi mai ales spre Franţa, iar aceasta în ciuda miliardelor de euro puse de Europa la dispoziţia României pentru a-i integra în mod corect pe romi. Repet, acesta este un comportament de stat delincvent”. În declaraţia sa Pierre Lellouche foloseşte termenul „état voyou”. În francezǎ, cînd spui de cineva cǎ este „un voyou” înseamnǎ cǎ îl defineşti ca pe un individ fǎrǎ scrupule, care nu respectǎ legile. Tinerii delincvenţi mai sunt desemnaţi cu acest calificativ. Iar sinonimele sale sunt „bandit”, „canalie”, „şnapan”, „huligan” şi multe altele. Termenul a intrat în limbajul (sǎ-i zicem „diplomatic”) întîi în Statele Unite. Libia a fost la un moment dat calificatǎ de preşedintele Ronald Reagan drept un „rogue state”, ceea ce francezii au tradus prin „état voyou”. Mai tîrziu, americanii au întocmit chiar şi o listǎ de astfel de „state-bandit” care nu respectǎ regulile internaţionale, care promoveazǎ terorismul sau care produc pe ascuns arme de distrugere în masǎ interzise. Pe lista respectivǎ au fost incluse, în diferite momente ale istoriei recente, Coreea de Nord, Iranul, Afganistanul, Irakul, Pakistanul, Somalia... Mai nou, titulatura, deloc mǎgulitoare, le-a fost atribuitǎ, de presa americanǎ, unor state care nu şi-au achitat datoriile faţǎ de Fondul Monetar Internaţional. De la criterii legate de terorism şi ameninţarea securitǎţii internaţionale, conceptul s-a deplasat deci spre conotaţii sociale şi economice. Grecia a avut, de exemplu, „onoarea” (în ghilimele) de a fi numit „rogue state” de cǎtre unii comentatori americani, datoritǎ gestiunii catastrofale a finanţelor sale. Pe aceastǎ nouǎ listǎ mai figureazǎ şi state precum Sudanul sau Zimbabwe. Pentru moment presa internaţionalǎ nu a reluat noua accepţie pe care o dǎ acestui termen Pierre Lellouche. Demnitarul francez acuzǎ România nu numai de laxism şi de incompetenţǎ, ci şi de un fel de „viclenie”, dacǎ nu chiar de cinism în ce priveşte politica faţǎ de romi. Din pǎcate, pe plan mediatic internaţional, au mai mare rǎsunet acuzaţiile unor astfel de responsabili politici la adresa modului în care gestioneazǎ România problema romilor, decît argumentele puterii de la Bucureşti sau protestele perfect justificate ale unor diplomaţi în faţa exceselor de limbaj, ba chiar a unor formule insultǎtoare. În cotidianul Le Figaro, deputat francez Pierre Lellouche criticǎ noile mǎsuri luate de Prefecturǎ pentru securizarea zonelor turistice la Paris. Mǎsuri care implicǎ trimiterea mai multor patrule de poliţişti pe teren, publicarea unei broşuri în mai multe limbi pentru avertizarea turiştilor în legǎturǎ cu posibila prezenţǎ a unor hoţi în zona marilor monumente istorice, avertismente în mai multe limbi difuzate în metrouri sau în trenurile şi autobuzele cu care vin turiştii de la aeroport... Pentru Pierre Lellouche acest plan de acţiune este insuficient. Citez din nou din declaraţiile sale: „Problema numǎrul unu care trebuie rezolvatǎ este cea a bandelor organizate de hoţi romi minori care invadeazǎ Parisul. Toate aceste mini-mǎsuri luate de Prefecturǎ nu vor avea nici un impact dacǎ ele nu sunt însoţite de restabilirea decretelor de interzicere a cerşetoriei, dublate de presiuni diplomatice puternice în direcţia ţǎrilor care exportǎ la noi aceşti cetǎţeni de zona a doua”. Inutil de spus cǎ pînǎ şi atunci cînd Pierre Lellouche nu citeazǎ România, tot romii români sunt vizaţi. Dincolo de cuvinte, de ofense şi de întrebarea dacǎ Pierre Lellouche are sau nu dreptate, un lucru este clar şi nu are nici un rost sǎ ne ascundem dupǎ deget: România nu-şi va ameliora în veci imaginea la care ţine atît de mult pînǎ cînd nu va declara drept urgenţǎ naţionalǎ educarea şi integrarea romilor implicînd în aceastǎ vastǎ politicǎ nu numai mijloace ci şi o radicalǎ schimbare de mentalitate a românilor faţǎ de conaţionalii lor romi.