Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Alegerile prezidenţiale din Iran, sub spectrul crizei economice

alegeri-iran.jpg

Alegeri prezidentiale Iran

Situaţia economică este principala preocupare a celor care merg sau nu la vot.
Iranul, care încasase peste o sută de miliarde de dolari din vânzările de petrol în anii 2011 şi 2012, şi-a văzut veniturile reduse la jumătate din cauza embargoului.

Teama de Iran i-a împins pe occidentali - şi în particular pe francezi şi pe americani - să se mobilizeze mai mult contra regimului Bashar al Assad. Cert este că recursul acestuia la arme chimice a dat peste cap agenda diplomatică şi a fost un factor esenţial în schimbarea de atitudine a Washingtonului. Dar la fel de mobilizatoare pentru occidentali a fost şi dovada că recenta cădere a oraşului Qussair în mâinile regimului sirian s-a făcut cu aportul decisiv al specialiştilor iranieni. Teheranul joacă un rol tot mai mare în susţinerea dictatorului de la Damasc, o strategie menită să amplifice influenţa şiiţilor în regiune.

În acest context regional complicat şi tensionat, astăzi are loc în Iran primul tur al alegerilor prezidenţiale. Alegătorii sunt chemaţi la urne pentru a-l desemna pe succesorul lui Mahmoud Ahmadinejad, un şef de stat căruia Constituţia îi interzice să concureze pentru al treilea mandat. Şase candidaţi - patru conservatori şi doi aşa-zişi moderaţi - sunt în cursă. Din cauza unei afluenţe mari în secţiile de votare, autorităţile au decis să prelungească cu două ore operaţiunile de vot. Dacă niciunul dintre candidaţi nu obţine 50 la sută plus unu din voturi, va fi necesar un al doilea tur de scrutin.
În ciuda acestei mobilizări, analiştii şi observatorii occidentali afirmă că "climatul politic din Iran nu este propice pentru un scrutin liber şi echitabil". Washingtonul în particular a denunţat lipsa de transparenţă, lucru ce nu va da naştere vreunei schimbări în această ţară".
Din informaţiile obţinute la faţa locului, preocuparea numărul unu a votanţilor este criza economică.
Aceasta îi loveste pe iranieni din plin, situaţia economică este principala preocupare a celor care merg sau nu la vot. Sancţiunilor impuse Teheranului de ani de zile din cauza controversatului său program nuclear li s-a adăugat treptat criza mondială care face ravagii mai peste tot. În Iran şomajul a crescut vertiginos - cifrele neoficiale evocă între 25 şi 30 la sută - oameni fără loc de muncă, cele oficiale doar 12 procente. La fel şi inflaţia e pe pantă ascendentă, ea a atins 30 la sută. Între timp, inflaţia e galopantă, valoarea rialului - moneda locală - a scăzut cu 70 de procente! Preţul anumitor produse de primă necesitate - pâine, orez şi zahăr - s-a triplat. În aceste condiţii nu e de mirare că, potrivit Federaţiei Internaţionale a Drepturilor Omului, peste 50 la sută din cele 75 de milioane de iranieni trăiesc sub pragul sărăciei. Aici trebuie specificat că sancţiunilor impuse de Occident li s-a grefat şi o proastă gestiune din partea echipei lui Ahmadinejad, cea care conduce ţara de 8 ani. Astfel, din 2005 şi până azi, puterea de cumpărare a populaţiei a scăzut cu 72 de procente. În aceste condiţii, puţină lume crede că treburile se vor schimba odată cu alegerea unui nou preşedinte. Cu toate acestea, toţi candidaţii au făcut diverse promisiuni destinate să relanseze economia şi mai ales s-o facă pe aceasta din urmă să fie mai puţin dependentă de petrol, bogăţia numărul unu a Iranului ce nu poate fi însă exploatată la adevărata sa capacitate. Iranul, care încasase peste o sută de miliarde de dolari din vânzările de aur negru în anii 2011 şi 2012, şi-a văzut veniturile diminuate la jumătate din cauza embargoului. O situaţie care s-a s-a repercutat în toată economia, inclusiv la micii patroni.
La aceste cauze mai mult sau mai puţin obiective li s-au adăugat şi unele pur subiective: nepotismul şi corupţia sunt sporturi naţionale în ţara aiatolahilor. Mai toate marile proiecte de infrastructură - drumuri, telecomunicaţii, şantiere navale sau porturi - sunt controlate de Gardienii revoluţiei care deţin în fapt monopolul pe economia ţării.
Pentru a contra sancţiunile occidentale şi a relansa afacerile, un cotidian iranian - apropiat fireşte liderilor religioşi şi în particular ghidului suprem Ali Khamenei - propunea zilele trecute instaurarea în ţară a unei "economii de rezistenţă" mai exact "o economie islamică inspirată de Coran". Greu de imaginat că ideea va avea succes dar nu se ştie niciodată....
Cert este însă că în aceste condiţii vitrege, pentru majoritatea iranienilor, puţin contează cine ajunge preşedinte, un conservator sau un moderat. Important este ca el să găsească soluţia pentru a scoata ţara din grava criză economică în care se afundă tot mai mult pe zi ce trece.