Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Zvi Bar’el, editorialist Haaretz, la RFI: „Se pune întrebarea cine clipeşte primul”

zvi_barel.png

Editorialistul Haaretz, Zvi Bar'el. Sursa foto: Haaretz

Printre rachete, sirene, alarme, adăposturi aeriene, în Israel oamenii încearcă să ducă o viaţă normală, fără panică şi fără isterie. Este ceea ce spune, la RFI, Zvi Bar’el, comentator şi membru al consiliului editorial al ziarului Haaretz din Israel. Jurnalistul, specializat în problemele legate de Orientul Mijlociu mai explică şi că nimeni nu îşi dorea această operaţiune, dar că acum tot ce contează este “cine clipeşte primul”.

Situaţia din Orientul Mijlociu s-a tensionat din nou în ultimele zile. Sute de rachete au fost lansate azi-noapte de Israel spre Fâşia Gaza, vizând ţinte Hamas. Mai mult, Tsahal (armata israeliană) se pregăteşte să lanseze o operaţiune terestră în Fâşia Gaza, iar guvernul e gata să mobilizeze circa 40.000 de rezervişti.

Invers, Hamas, organizaţia ce controlează de facto Fâşia Gaza, a lansat mai multe rachete spre Ierusalim dar şi spre Tel Aviv şi Haifa (sud). Majoritatea au fost interceptate de sistemul de apărare israelian Iron Dome. Printre rachete, sirene, alarme, adăposturi aeriene, în Israel oamenii încearcă să ducă o viaţă normală, fără panică şi fără isterie. Este ceea ce spune, la RFI, Zvi Bar’el, comentator şi membru al consiliului editorial al ziarului Haaretz din Israel. Jurnalistul, specializat în problemele legate de Orientul Mijlociu mai explică şi că nimeni nu îşi dorea această operaţiune, dar că acum tot ce contează este “cine clipeşte primul”. Un interviu de Eliza Frâncu.

 

A început deja Israelul operaţiunea terestră în Fâşia Gaza? Aseară au fost lansate rachete dintre acest teritoriu spre Tel Aviv, unde locuiţi. Ce s-a schimbat de ieri?

Nu, încă nu a început operaţiunea terestră. Acum au loc pregătirile. La Tel Aviv, viaţa decurge normal. Nu suntem în panică, nu există isterie. Oamenii se duc la serviciu, copiii se duc în tabere, aproape ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. E adevărat, suntem mai precauţi şi mai conştienţi de situaţie. Dar nu există panică la Tel Aviv.  Am avut o alarmă aeriană în această dimineaţă. Lumea era la muncă şi toţi s-au dus să caute cel mai apropiat adăpost, dar după asta viaţa a revenit la normal. Eu conduc acum pe străzile din Tel Aviv. Aici, viaţa decurge normal, dar situaţia se schimbă pe măsură ce te apropii de graniţă, oamenii suferă mai mult: sunt nevoiţi să stea închişi în case, iar copiii nu se pot duce la şcoală.

 

Care sunt şansele ca acţiunea Israelului, că va fi ea extinsă sau nu, să calmeze situaţia, să convingă Hamas să renunţe la tirurile de rachete?

E un joc acum,  există întrebarea cine clipeşte primul. Guvernul israelian va merge înainte cu operaţiunea. Şi o va intensifica, până la punctul în care fie Hamas lasă armele jos şi declară că vrea încetarea focului, fie se strânge suficientă presiune internaţională asupra Israelului să oprească operaţiunea. Până la oricare dintre ele, ofensiva va continua o vreme.

 

Există deja comentarii că ar putea exista multe victime din rândul civililor. Chiar astăzi, Israelul a fost acuzat că, printre cei 27 de palestinieni ce şi-au pierdut viaţa ca urmare a raidurilor israeliene, se numără un copil.

Genul acesta de incidente sunt oribile, e adevărat. Dar Israelul şi guvernul israelian nu se uită în acest moment cu prea mare atenţie la asta. Asta şi pentru că zeci de civili palestinieni au fost folosiţi ca scut uman, aşa cum spune guvernul. E o acuzaţie şi, bineînţeles, oameni sunt ucişi, dar trăim în plin război, iar civililor nu li se acordă prea multă atenţie.

 

Tensiunile s-au acutizat imediat după ce au apărut informaţii că guvernul israelian şi Hamas erau gata să ajungă la un acord. Este o coincidenţă?

Această operaţiune nu a fost dorită de nimeni, nici de Hamas, nici de guvernul israelian. Dar mereu a existat tipul acesta de escaladare. Cineva trimite o rachetă. Israelul reacţionează. Apoi, cineva reacţionează la reacţia Israelului. Aşa funcţionează lucrurile.
Toată lumea doreşte o încetare a focului care să dureze o vreme. De partea Israelului, există speranţe că operaţiunea va avea ca rezultat în cele din urmă vreun soi de înţelegere, chiar dacă nu una oficială. Scopul fiind ca Hamas să înceteze să mai lanseze rachete spre Israel. Întrebarea este când se va ajunge la această înţelegere şi pentru moment nimeni nu poate răspunde.

 

Am văzut comentarii în presa internaţională că e posibil şi un scenariu mai sumbru. Respectiv ca organizaţii încă şi mai radicale să ia locul Hamas.

Nu e neapărat vorba de a lua locul Hamas, cât de a-i contesta puterea, controlul. Mai exact, dacă Hamas şi-ar dori un armistiţiu, alte organizaţii ar putea să reacţioneze, să se opună. Israelul consideră că cei din Hamas sunt responsabili pentru ce se întâmplă în Fîşia Gaza.

 

Ministrul de Externe, în acest context, al operaţiunii din Gaza, a decis să rupă alianţa cu premierul Netanyahu, chiar dacă a rămas în cadrul guvernului. Ce semnal a vrut să transmită de fapt?

Asta e altă poveste. Una politică şi nu e chiar direct legată de Hamas ori de operaţiunea din Gaza. E vorba de un echilibru politic pe care vrea să-l schimbe Avigdor Lieberman. Nu a reuşit mare lucru în direcţia asta oricum. Până la urmă va rămâne în guvern,  doar că partidul său nu va mai avea înţelegerea cu formaţiunea Likud.