"Neputinciosul" Obama

Tot ce a făcut America în problema egipteană a fost să avertizeze și să condamne. Sigur, cuvintele au fost dure și clare, dar ce urmează? Care sunt coonsecințele? Niciuna. Sau, mai bine zis, din nou niciuna. De la detronarea lui Mohamed Morsi, administrația Obama s-a ferit să catalogheze acțiunea drept puci militar, pentru că ar fi trebuit să anuleze cele 1,3 miliarde de dolari pe care le acordă Egiptului anual sub formă de asistență militară. Singura măsură a fost stoparea temporară a livrării unor avioane F-16. Banii au fost însă păstrați ca pârghie de influență.

Și câtă influență se cumpără cu 1,3 miliarde de dolari? Până acum, zero. Amenințările și condamnările miniștrilor americani nu valorează doi bani în ochii generalilor din Egipt. Cu atât mai surprinzător este faptul că președintele însuși nu iese la rampă să spună lucrurilor pe nume. Totuși au murit peste 300 de persoane și mii au fost rănite. Despre o schimbare de politică în Egipt nu se aude nimic. Aceasta ar fi însă sub observație, spune purtătorul de cuvânt al președintelui Obama.

Nici această ultimă precizare nu are darul de a-i deranja în vreun fel pe militarii egipteni, nu de alta, dar chiar dacă SUA ar decide să taie banii din asistența militară, statele din Golf ar sări să suplimenteze pierderea. Obama a speculat și a pierdut. Asta este realitatea. America vroia să fie mediator între armată și islamiști, dar rezultatul acestei politici este că ambele părți critică Washingtonul. Iar acum, miza lui Obama nu mai este doar Egiptul, ci imaginea sa în Orientul Mijlociu. Washington Post scrie că a nu lua poziție față de încălcarea flagrantă a drepturilor omului este atât lipsă de scrupule, cât și autodistrugere. New York Times afirmă că, dacă se va dovedi o implicare a Americii la o contrarevoluție, atunci va fi punctul culminant al ipocriziei americane în relația cu lumea islamică.