Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Duel decent la TV al candidaţilor la funcţia de cancelar al Germaniei

Programele electorale ale creştin-democraţilor şi social-democraţilor nu sunt incompatibile şi permit, în caz de nevoie, reeditarea unei mari coaliţii după alegerile generale ce vor avea loc pe data de 22 septembrie. La scrutin vor participa 61,8 milioane de cetăţeni. Dintre cei 15,7 milioane de străini, stabiliţi în Germania, 5,8 milioane au drept de vot. Duelul Merkel-Steinbrück difuzat duminică seara a fost urmărit de 17,6 milioane de telespectatori.

Duelul televizat al celor doi candidaţi la funcţia de cancelar al Germaniei, creştin-democrata Angela Merkel şi social-democratul Peer Steinbrück, a fost sobru, la obiect şi fără înţepături prea dureroase sau lovituri sub centură. Amîndoi şi-au expus programele electorale, încercînd să convingă electoratul să-i voteze.

În prima parte a duelului de 90 de minute, difuzat de patru canale de televiziune, două publice, ARD şi ZDF, şi două particulare, RTL şi Pro Sieben, Angela Merkel nu şi-a putut stăpîni nervozitatea. Abia în ultima parte, ea a reuşit să-şi expună, mai liniştită, părerile în faţa lui Steinbrück, care este un orator cu mult mai bun decît Merkel. Duelul a reliefat faptul, că amîndoi sunt tehnocraţi, dovedind că-şi stăpînesc lecţia învăţată pentru campania electorală care a intrat acum în faza ei fierbinte.

Cine s-a aşteptat la un soi de meci de box verbal, după model american, a fost dezamăgit, ceea ce reflectă şi unele comentarii publicate de jurnaliştii care vînează senzaţionalul în stilul presei de bulevard. Candidaţii s-au încadrat în baremul temporal stabilit, concentrîndu-se asupra subiectelor abordate: proiectele privind politica fiscală şi reforma sistemului de impozitare, problema creşterii preţurilor pentru chirii şi energie electrică, intervenţia în Siria, criza din Grecia şi din zona euro şi scandalul izbucnit în urma dezvăluirilor legate de spionajul electronic practicat de serviciile secrete britanice şi americane.

Duelul a evidenţiat faptul că între cei doi candidaţi şi programele lor electorale nu există diferenţe fundamental opuse. Steinbrück doreşte să introducă o lege care garantează tuturor lucrătorilor (inclusiv străini) un salar minim, adică o remunerare de 8,50 euro pe oră.

Merkel este contra unor astfel de garanţii salariale generalizate şi le vede limitate doar asupra unor sectoare speciale (de pildă, pentru îngrijiri medicale). Social-democraţii doresc să armonizeze sistemul de pensionare (care-i privilegiază pe funcţionarii de stat faţă de salariaţii obişnuiţi) şi să ridice impozitele pe veniturile care depăşesc 100.000 de euro anual de la 47,5 la 49 procente. Creştin-democraţii şi liberalii resping această propunere.

Dacă în domeniul politicii interne anumite diferenţe între programele celor doi candidaţi au fost mai vizibile, în cel al politicii externe ele aproape că nu există.

Merkel a anunţat că Grecia ar putea primi un al treilea pachet de ajutor. Steinbrück nu s-a opus, dar a susţinut că politica de austeritate a guvernului a contribuit la criza existentă în ţări ca Portugalia şi Grecia. În esenţă, amîndoi au fost de părere că spionajul electronic anglo-american trebuie oprit. De asemenea, amîndoi s-au pronunţat ferm contra unei participări a Germaniei la o intervenţie militară în Siria, pledînd pentru soluţii politice.

Nu a fost nicio o surpriză faptul că după duel reprezentanţii celor două partide s-au grăbit să-şi declare protagonistul drept învingător al confruntării televizate.

Neliniştiţi şi chiar supăraţi au reacţionat liberalii, respectiv post-comuniştii.

Liberalii sunt neliniştiţi că Merkel nu a respins cu fermitate o posibilă alianţă cu social-democraţii, în cazul că actuala coaliţie creştin-democrat/liberală nu va obţine voturi suficiente.

Preşedintele grupului parlamentar al Partidului Stîngii (Die Linke), Gregor Gysi, în schimb, s-a supărat foc pentru că Steinbrück a exclus din start orice alianţă cu post-comuniştii.

Faptul că Steinbrück a susţinut că refuză să intre şi într-o mare coaliţie este considerată doar o simplă strategie electorală, care după scrutin va fi dată uitării.

Analizele făcute la rece, fără părtinire ideologică, arată că diferenţele între cele două partide nu sunt insurmontabile, ceea ce, în ultimă instanţă, le-ar permite să colaboreze într-o mare coaliţie guvernamentală, aşa cum s-a întîmplat şi între anii 2005 - 2009.

Cum va arăta parlamentul după scrutinul din 22 septembrie va decide electoratul. Cert este că ultimele sondaje indică o victorie a creştin-democraţilor. Pentru ei ar vota (potrivit EMNID) 39 %, pentru social-democraţi 23 %. Ecologiştii ar obţine 11 %, post-comuniştii 10 % şi liberalii 6 %. Din celelalte partide nici unul nu va trece pragul obligatoriu de 5 la sută.