
Politică
UE generoasă cu Siria dar neprimitoare
default.png

Până acum, faţă de numărul total al refugiaţilor sirieni, numărul celor care au reuşit să intre în Europa rămâne limitat. Doar douăzeci şi patru de mii din două milioane au depus o cerere de azil în UE în 2012. Comisarul european al ajutorului umanitar a descris cifra refugiaţilor drept < tragică > şi a continuat, în comunicatul său de presă : < pentru a vizualiza ceea ce înseamnă, imaginaţi-vă populaţia oraşului Manchester sau Lyon multiplicată de patru ori >. În mod normal, ţările cele mai expuse, Italia şi Malta, ar trebui să primeasca un ajutor din partea celorlaltor state UE, dar concret ajutorul s-a lăsat mereu aşteptat. Politica UE de azil şi imigraţie este un şantier perpetuu în care ţările nordice întorc adesea spatele ţărilor sudice. Nu este de mirare, prin urmare, că Italia doreşte să propună acest subiect ca prioritar pe masa UE anul viitor când preia preşedinţia europeană pentru şase luni. Şi tot în mod normal, refugiaţii ar trebui să depună o cerere de azil politic în primul stat unde poposesc, dar în ţări ca Bulgaria şi Grecia, centrele specializate sînt depăşite de situaţie. Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al ONU a facut un apel către ţările europene pentru a-i primii pe refugiaţi. Unii dintre ei încearcă să ajungă în Nordul Europei, mai ales în Germania şi Suedia . 11.000 mii de sirieni au fost primiţi de Germania în ultimii doi ani, Berlin a decis de curând să primească alţi 5000. Suedia , Norvegia, Olanda şi Elveţia spun că pot primi un număr de circa 200. Dar alte ţări mari par mult mai puţin dornice să ajute. Franţa nu a răspuns apelului ONU. Paris a primit anul acesta doar 700 de refugiaţi sirieni, un număr comparabil cu cel acomodat deja de Belgia, o ţară cu mult mai mică. În privinţa ajutorului umanitar însă, UE ca organizaţie rămâne principalul donator în criza siriană. 515 milioane de euro au fost mobilizate din 2011 şi până acum, ele vizează mai ales ajutorul medical şi alimentar. La acestea se adaugă 328 de milioane de euro pentru educaţie. Statele membre au şi ele contribuţii individuale însumate la peste 1.3 miliarde de euro.