Anchetă despre influenţa clipurilor video cu masacrul chimic din Siria, postate pe Youtube

Postate pe internet, mai exact pe platforma Youtube, imaginile cutremurătoare cu zecile de corpuri neînsufleţite printre care mulţi copii, filmate după atacul chimic din 21 august au ajuns foarte repede în înaltele sfere ale administraţiei de la Washington.

"Ca tată nu pot uita imaginea cu acel bărbat care-şi ţinea copilul mort în braţe. Imaginile cu familii întregi moarte în patul lor fără să curgă nicio picătură de sânge sau fără vreo rană vizibilă, corpuri care se zguduie de spasme. Această suferinţă umană nu o vom putea uita si nici ierta vreodată" declara secretarul de stat american John Kerry la doar câteva zile după comiterea masacrului.

Serviciile secrete britanice s-au bazat şi ele pe imaginile video ca să declare că "există putine îndoieli cu privire la faptul că numărul mare de victime se datorează unui atac chimic". În sfârşit într-un document declasificat întocmit de serviciile de informaţii franceze se poate citi că concluzile raportului se bazează pe "analiza tehnică metodică a evenimentelor din 21 august ".

Cu alte cuvinte, cum remarcă David Kenner autorul unei recente anchete publicate de situl "Slate", "activiştii sirieni, membrii opoziţiei deci, care au realizat aceste imagini - de multe ori cu riscul vieţii lor - au reuşit practic să declanşeze riposta contra regimului de la Damasc.

Creşterea numărului de morti - peste o sută de mii de morti până astăzi - nu a reuşit să motiveze comunitatea internaţională. Imagini cu copii morţi aliniaţi după atac au cutremurat însă în sfârsit conştiinţa mondială". "Cu preţul vieţii multora dintre aceste persoane care au filmat", reaminteşte autorul articolului.

Trebuie spus însă că atacul sirian din 21 august nu a fost prima ocazie dată unor activişti ca să exploateze puterea internetului şi în particular a lui Youtube.

Acum exact 4 ani, în septembrie 2009, forţele militare israeliene au angajat cameramani ca să demonstreze că riposta lor din fâsia Gaza nu era îndreptată împotriva şcolilor sau moscheeilor ci contra poziţiilor mişcării radicale Hamas. Un an mai târziu tot Tsahal a recurs la această strategie după raidul mortal contra flotilei care se îndrepta spre coastele fâşiei Gaza ca să arate că soldaţii israelieni au acţionat de o manieră responsabilă.

Revenind la cazul sirian, bineînţeles că nu toate clipurile video au jucat în favoarea opoziţiei. Celebre au rămas de exemplu imaginile oribile cu un rebel care mânca plămânul unui combatant pro-Assad.

Ca să fie siguri că imaginile oamenilor ei ajung pe ecranele lumii întregi, opoziţia siriană a creat o adevărată reţea profesionistă de distribuţie. În multe localităţi controlate de opozanţi există astăzi - cu bani în mare parte veniţi din străinătate - servicii media cu conexiuni satelit şi softuri care permit descărcarea imaginilor filmate pe terenul de luptă. La difuzarea internaţională a acestor filmuleţe contribuie fireşte şi activiştii aflaţi în afara Siriei.

Un analist american, fost membru al agenţiei de informaţii a armatei americane, citat de "Slate", spune de asemenea că multe dintre imaginile care au avut impact la Washington nu conţin neapărat un mesaj politic. Ele dau însă indicii preţioaase despre evoluţia conflictului militar. Astfel aceste video-uri au devenit o sursă primordială, o sursă-cheie chiar de informaţii.

Nu degeaba administraţia americană a investit bani grei în protejarea celor care difuzează astfel de informaţii. CIA şi departamentul de stat american au investit milioane de dolari ca să dezvolte aparatură şi programe care să-i ajute pe activiştii sirieni să-şi posteze imaginile pe reţeaua mondială. Nu-i mai puţin adevărat că acest tip de reportaj are şi limitele sale, notează "Slate".

Astfel, în imaginile cu victimele atacului chimic din 21 august, majoritatea cadavrelor filmate erau copii si femei - o tentativă probabil a autorilor ca să suscite emoţie şi simpatie şi mai mare în ţările occidentale. De aceea dacă vrem să înţelegem exact ce se întâmplă pe teren, informaţiile conţinute în aceste filmuleţe trebuie să fie înscrise într-un context mult mai larg de alte reportaje privind conflictul sirian.