Angela Merkel, o împărăteasă ezitantă

Şefa guvernului federal este ezitantă. Este o însuşire pe care i-au reproşat-o în ultimii ani atît adversarii politici, cît şi analiştii şi editorialiştii din presa germană. În străinătate, Angela Merkel continuă să fie percepută ca cea mai puternică femeie din lume, ignorîndu-se tocmai această însuşire caracteristică stilului ei de guvernare. A dovedit-o din plin la St. Petersburg, unde a refuzat să semneze apelul legat de Siria. Văzînd reacţiile, ea şi-a modificat părerea şi, oarecum în mers, a semnat - cu o întîrziere de 24 de ore - apelul alături de cele 10 state participante la reuniunea G20. În documentul amintit statele semnatare condamnă atacul cu arme chimice asupra populaţiei civile din Siria, atribuit regimului lui Assad. În opinia revistei „Der Spiegel” ezitarea lui Merkel nu este nimic altceva decît „un vot de blam pentru Germania.” Nu întîmplător pe coperta revistei, apărută astăzi, Merkel este prezentată într-o formă caricaturală evidentă, îmbrăcată în straiele unei împărătese care amintesc de Ecaterina a II-a a Rusiei. Imaginea este însoţită de titlul ironic: „Noua suficienţă a Angelei M.” Mai toate reacţiile din presa germană faţă de atitudinea ezitantă a cancelarei sunt negative. Astfel, ziarul berlinez „Der Tagesspiegel”, de exemplu, notează că Merkel a fost pe cale să arunce „Republica Federală, care este cea mai puternică naţiune economică din Europa şi un soi de far european, în acelaşi lagăr cu Rusia şi China”. Acelaşi ziar mai constată că Germania pare a fi o ţară „fără orientare” aflată în pragul unui „leşin” al politicii externe. „Astfel se distruge bunul renume de care se bucură noua republică democrată” [adică Germania – n.m] care totdeauna a ştiut să acţioneze cu „dibăcie diplomatică” chiar dacă „nu a dorit să participe la acţiuni militare, ceea ce este onorabil”. Ziarul conservator „Die Welt” este şi mai dur, afirmînd că Merkel „dezavuează iniţiativele lui Obama”. În loc să înţeleagă, scrie ziarul, că Moscova nu-şi va schimba poziţia obstrucţionistă dacă Occidentul ameninţă Siria cu o acţiune militară, Merkel mizează pe tergiversare. Pe de altă parte, „ea evită să declare deschis că nu este de acord cu o intervenţie a Franţei şi a Statelor Unite.” În loc să se pronunţe limpede, „ea zugrăveşte imaginea falsă a unei comunităţi internaţionale care acţionează la unison şi care ar urmări să pună-n aplicare planul de a-i deferi Curţii Internaţionale de Justiţie pe cei vinovaţi de atacul cu gaze toxice”. Critici dure la adresa cancelarei pot fi citite şi în „Berliner Zeitung”. „Ezitările penibile ale cancelarei în ceea ce priveşte declaraţia legată de Siria a participanţilor la reuniunea G20, la sfîrşitul săptămînii trecute, a demonstrat o lipsă totală a direcţiei politicii externe germane. În acest zig-zag se poate recunoaşte doar o singură chestiune: metoda lui Merkel de a face politică. Aşteptare, în ce direcţie va bate vîntul, a nu se grăbi în a lua vreo decizie. O problemă se iveşte însă atunci cînd vîntul îşi schimbă brusc direcţia. Şi enervant devine totul atunci cînd această tactică devine vizibilă pe scena internaţională, demascîndu-se ca ceva fantomatic.” Referindu-se la acelaş zig-zg politic al cancelarei, cotidianul „Nürnberger Nachrichten” constată că, pe de o parte, ea nu doreşte un nou război în Orientul Apropiat, iar, pe de altă parte, ea nu are „şira spinării” a politicianului pentru „a impune această poziţie şi în faţa preşedintelui american Obama. Astfel – avînd în vedere şi şansele ei de a cîştiga alegerile din 22 septembrie – ea vrea să apară în faţa electoratului german ca o adversară a unei intervenţii militare. În acelaşi timp, încearcă să mimeze în plan internaţional că este o parteneră a alianţei belicoase condusă de Statele Unite. Merkel a primit acum nota de plată pentru această tactică transparentă şi superficială”, conchide „Nürnberger Nachrichten”. Critici dure a formulat şi cotidianul berlinez „Die Tageszeitung” (taz), calificînd atitudinea Germaniei la reuniunea G20 drept „ridicolă” şi „jenantă”. „Germania practică o politică caraghioasă şi se ascunde, cu coada între picioare, cînd e nevoie să se pronunţe.”