DSK, arma secretă a lui Putin ?

Jacques Monin, autorul anchetei difuzate pe France Inter, revine la origini ca să explice reconversia lui Dominique Strauss-Kahn. După afacerea de la hotelul Sofitel şi procesul care a urmat, DSK este compromis pe plan public. Cel puţin în Franţa. Nu însă şi în emisfera sudică sau în estul Europei. Inainte de toate însă DSK are nevoie să-şi refacă contul bancar, zdruncinat după necazurile judiciare.

Recunoscut ca fiind unul dintre cei mai străluciţi economişti de pe planetă, fostul director general FMI acceptă invitaţiile să ia cuvântul la diverse conferinţe. Contra cost bineînţeles. Ora de prelegere dată de DSK valorează uneori 150 de mii de euros, afirmă France Inter.

Etapa a doua a refacerii contului bancar trece prin deschiderea unei afaceri. Mai exact a unei bănci. DSK se asociază cu omul de afaceri Thierry Leyne şi creează cu el o bancă luxemburgheză botezată « LSK ». O instituţie ce le va permite celor doi să creeze împreună şi prima bancă de investiţii din nou creatul stat Sudanul de sud. Acolo cel puţin DSK ştie că imaginea sa nu este pătată de scandaluri, de afacerile sale zise « murdare ». Ambasadorul acestei tinere ţări explică în exclusivitate pentru jurnalistul de la France Inter acest paradox. El afirmă astfel că liderii politici şi financiari de acolo, din ţara sa, aveau nevoie de experienţa lui Strauss-Kahn – fost ministru al economiei în Franţa şi apoi patron FMI – şi nimic altceva. Cât despre scandalurile în care a fost citat numele lui DSK, în afară de o mână de intelectuali care citesc presa stràină, nimeni nu auzise de aceste lucruri.

La fel de intactă sau aproape este imaginea lui DSK în estul Europei, mai exact în Serbia, unde respectivul devine consilier al guvernului de la Belgrad în toamna trecută. In fine, în drumul său spre noua glorie care, cine ştie, în aştepteată undeva, DSK e invitat să ia loc în Consiliul de Administraţie al unei mari bănci ruseşti care depinde de gigantul petrolier Rosneft.

Firmă care este chiar de astăzi şi ea pe lista « neagră » a UE fiind supusă noilor sancţiuni europene. Cum de a putut DSK să intre în acest Consiliu de Administraţie ?

« Numai cu unda verde de la Kremlin ». Cel puţin aşa afirmă un economist de la Saxo Bank interviuvat de France Inter. Cert, Vladimir Putin nu s-a afişat în public cu DSK cum a putut s-o facă cu un alt francez celebru, actorul Gérard Depardieu. Dar nu poţi avea un loc în Consiliul de Administraţie al unei mari firme ruseşti – că te cheamà DSK sau altcumva dealtfel, nu contează -  fără să ai unda verde a Kremlinului. « Rusia este o ţară cu un uriaş potenţial dar care pe termen scurt are mari dificultăţi economice iar aici DSK îşi poate aduce contribuţia, expertiza » spune specialistul interviuvat de France Inter. Specialist care insistă şi pe contextul actual în care comunitatea internaţională îşi înăspreşte sancţiunile contra Rusiei. Pe de o parte Putin mizează pe fostul patron FMI ca să-i reformeze şi să-i dinamizeze piaţa internă şi pe de altă parte ca să facă faţă cât mai uşor pachetului de sancţiuni. In fapt, profitând de situaţia internaţională, şeful Kremlinului speră să poată reforma şi economia ţării sale rămasă mult în urmă. Numirea lui DSK se înscrie deci perfect în această strategie.

Evident, ziaristul de la France Inter recunoaşte că această startegie pune o serie de probleme. Mai întâi una morală : poţi oare să « privatizezi », să foloseşti în scopuri personale nişte contacte şi relaţii politice pe care ţi le-ai făcut când erai în fruntea FMI ? Apoi, o altă chestiune, tot moralà, este aceea a ajutorului pe care te arăţi dispus să-l oferi – să-l vinzi – lui Vladimir Putin tocmai în momentul în care Washingtonul şi Bruxellul caută să facă presiuni asupra Kremlinului ?

DSK nu a dorit să răspundă întrebărilor France Inter dar unul dintre apropiaţii săi, mai exact biograful său, consideră că acest parcurs al lui Strauss-Kahn este coerent cu povestea familiei sale. « Ambii părinţi ai lui DSK erau de stânga, erau socialişti care însă totodată nu aveau nici o ruşine sau jenă ca să câştige bani mulţi dacă o puteau face. Asta nu înseamnă că banul este finalitatea acţiunilor lui DSK dar omului îi place să trăiască bine şi nu vrea să fie ipocrit cum sunt mulţi socialişti care în public spun că nu le plac banii dar pe ascuns râvnesc la ei ». Iată deci ce spune la microfonul France Inter biograful lui DSK, un personaj descris de radioul public francez drept « aliatul obiectiv al lui Vladimir Putin ».