Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Politica externa a prezidentiabililor – vorbe frumoase, idei putine

RFI Romania a facut o analiza a programelor de politica externa si securitate nationala a unora dintre candidatii la alegerile prezidentiale si incearca sa identifice directiile strategice pe care acestia le-ar da Romaniei. Potrivit Constitutiei si deciziilor Curtii Constitutionale, Presedintele are principalele sale atributii in domeniul politicii externe si de securitate. Desi Guvernul Romaniei elaboreaza proiectele, seful statului are, in general, functia de reprezentare si este seful CSAT.

Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifica potrivit procedurii stabilite prin lege. (Constitutia Romaniei)

    

VICTOR PONTA

"Politica externa a Romaniei trebuie sa fie una pragmatica", putem citi scris cu majuscule in programul candidatului Victor Ponta. Dimensiunea externa e reflectata in mai multe capitole ale programului, fie ca este vorba despre chestiunile economice, cele diplomatice sau de securitate.

R. Moldova:

Victor Ponta vorbeste despre “intalnirea” cu fratii nostri din RM in cadrul UE, care nu e “doar un obiectiv de interes national, ci un crez al fiecarui roman patriot de pe ambele maluri ale Prutului”.

Intr-un progam politic aflat sub steagul cuvantului “unire”, Victor Ponta e prudent in privinta unirii cu R. Moldova. Nu mentioneaza o posibila unire a celor doua tari intr-un singur stat, ci doar in cadrul UE. Trebuie spus ca subiectul posibilei uniri e privit cu reticenta atat intr-o Europa care nu vrea sa auda de modificari de granite, cat si in estul continentului.

Relatia cu Rusia si spatiul estic:

Nu exista un capitol sau mentiune speciala despre relatia cu Moscova in programul politic al candidatului socialdemocrat, dar se vorbeste la un moment dat despre “provocarile noi si foarte dure, mai ales la granita de Est a tarii”.

SUA, NATO, Securitate Nationala:

Romania, partener corect pentru SUA si NATO, prezenta in NATO si parteneriatul strategic cu SUA sunt reperele fundamentale ale securitatii nationale”, afirma Victor Ponta. El tinteste alocarea a 2% din PIB pentru armata. Sustine initiativele vizand conturarea unei dimensiuni mai ferme a UE in materie de aparare.

Victor Ponta reafirma angajamentele cunoscute despre SUA, NATO si bugetul apararii. Nu are “excentricitati” ca axa Bucuresti-Londra-Washington, dar nu apar nici idei noi. Afirmatiile despre “sustinerea initiativelor vizand conturarea unei dimensiuni mai ferme a UE in materie de aparare” sunt formulari vagi fara conturarea unei directii strategice.

Rolul in UE:

Romania trebuie sa militeze pentru o Europa mai unita si mai solidara si trebuie sa intareasca relatiile cu statele influente la nivel regional (cu Polonia si Turcia), gasim in programul lui Victor Ponta. Din punct de vedere economic, spune ca Romania poate deveni economia de top a Europei de Est, daca va continua cresterea economica cu o strategie care exclude austeritatea. Romania poate redeveni si granarul Europei, daca vom continua ce s-a facut in ultimii doi ani in agricultura si lider regional in energie (in 5 ani vrea sa atinga independenta energetica). Victor Ponta sustine ca Romania poate intra in zona euro in urmatorii 5 ani.

O declaratie de bune intentii care nu spune insa mare lucru. Intrebarea care se pune este cum? Care e propunerea Romaniei pentru ca Europa sa fie mai unita si mai solidara? Cum faci sa excluzi austeritatea, cum faci sa redevii “granarul Europei”, cum faci sa intri in zona Euro in urmatorii 5 ani? Capitolul cel mai detaliat (si mai bine scris) este cel despre independenta energetica, cuprinde proiecte concrete si termene care pot fi verificate (se scrie, de exemplu clar ca in 5 ani atingem independenta energetica, gratie resurselor din Marea Neagra, in timp ce despre euro se scrie ca “putem” intra in zona euro in urmatorii 5 ani).

Mandria de a fi roman

este unul dintre capitolele cheie ale programului lui Victor Ponta. “Promovarea mandriei de a fi roman trebuie sa redevina un obiectiv al statului, dar si al societatii civile". Victor Ponta vrea un dialog intre stat, societatea civila si biserici, in primul rand Biserica Ortodoxa. “Reunim toti romanii in jurul mandriei fata de tara lor, in jurul traditiilor si personalitatilor recunoscute, in jurul eroilor Romaniei moderne”.

Una dintre temele cele mai sensibile ale programului lui Victor Ponta, intr-o Europa in care retorica nationalista castiga teren. Candidatul Victor Ponta e deranjat de “discursul defetist si injurios la adresa societatii romanesti “, cere politicii externe sa nu fie “timorata sau complexata”, vorbeste despre “izolarea internationala” in care s-ar afla Romania si vede o larga coalitie Stat-Societate Civila-BOR care sa promoveze “mandria de a fi roman”. Acest tip de discurs e greu de imaginat la un partid de stanga din Europa Occidentala (in Franta, sloganul “Mandru ca sunt francez” tine de retorica dreptei suveraniste sau chiar a partidului de extrema-dreapta, Frontul National). Pe de alta parte, este adevarat ca Romania are o problema de imagine in Europa, dar trebuie sa raspunda inteligent pentru ca riscul e de a devia de la patriotism catre nationalism. Or, dupa cum spunea Romain Gary, “daca patriotismul e dragostea fata de ai tai, nationalismul e ura fata de ceilalti...

 

KLAUS IOHANNIS

R. Moldova:

Candidatul Klaus Iohannis vede R. Moldova ca pe o prioritate a politicii externe si afirma ca viitorul comun al celor doua state este in UE. Identifica momentul istoric al semnarii Acordului de Asociere la UE de catre Chisinau si subliniaza ca aceasta faza este una dificila. Iohannis plaseaza bine in context capacitatea Romaniei de a furniza asistenta autoritatilor moldovenesti bazata pe experienta aderarii europene. El mentioneaza si oportunitatea de cooperare intre autoritati locale. Ce lipseste din referirile candidatului Iohannis este conflictul inghetat din Transnistria si o modalitate practica de asigurare a independentei energetice a R. Moldova.

Relatia cu Rusia si spatiul estic:

Candidatul ACL Klaus Iohannis nu are niciun capitol dedicat relatiei cu Federatia Rusa si cu Ucraina invecinata. Nu este schitata nici macar o directie de actiune, desi, in declaratii facute inaintea campaniei electorale, Iohannis pleda pentru eliminarea tonului agresiv din discursul fata de Moscova. Cat priveste vecinatatea estica (in afara Ucrainei) sau spatiul balcanic, acestea lipsesc cu desavarsire. Nu exista nicio mentiune nici macar la alte capitole ca elemente de context.

Singura afirmatie este cea legata de statutul de membru NATO care ar duce la “intensificarea colaborării cu țările din Europa, Caucaz, Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Nordul Africii”. Despre ce anume ar fi vorba nu se specifica in program.

SUA, NATO, Securitate Nationala:

Klaus Iohannis plaseaza Parteneriatul Strategic cu SUA in contextul evenimentelor din Ucraina si afirma ca Romania are “nevoie de mesaje ferme din partea SUA care să reitereze menţinerea garanţiilor de securitate”. Aceste afirmatii au fost insa deja facute si sunt puse in practica prin construirea scutului antiracheta de la Deveselu si prin deciziile summitului NATO de la Newport. Candidatul ACL vorbeste si despre Articolul 5 al Tratatului NATO – cel care asigura apararea statelor membre in caz de agresiune externa. Tot in acest context, Iohannis militeaza pentru cresterea alocarilor din PIB pentru fortele armate inca de anul acesta.

Un element bine identificat este dimensiunea economica foarte slab dezvoltata a Parteneriatului Strategic cu SUA. Iohannis mentioneaza ca statul de drept este o conditie obligatorie pentru ca investitorii americani sa activeze in Romania. Candidatul ACL pare sa raspunda prin aceste puncte la ingrijorarile exprimate de SUA cu privire la respectarea statului de drept in Romania. Celelalte parteneriate strategie nu sunt mentionate.

Rolul in UE:

Klaus Iohannis acuza faptul ca Romania nu a avut un proiect de tara membra a UE si ca nu a valorificat oportunitatile date de noul statut. El afirma ca este necesara “redefinirea rolului pe care dorim să îl jucăm în interiorul Uniunii Europene, redefinirea priorităţilor noastre în ceea ce priveşte finanţările, atragerea de fonduri şi relaţii intracomunitare”. Mai spune ca Romania trebuie sa fie activa in procesul de decizie si de dezbatere a marilor teme europene si sa devina un membru respectat al UE.

Lipsesc insa mijloacele concrete, viziunea practica a acestor deziderate despre care se vorbeste. Exista 9 obiective mentionate de Klaus Iohannis in raport cu UE, dar numai 2 dintre ele fac obiectul atributiilor prezidentiale: aderarea la Schengen si repozitionarea Romaniei in cadrul Parteneriatului Estic. Restul, precum adoptarea monedei unice, indeplinirea criteriilor din MCV, absorbtia fondurilor europene si proiecte in Strategia Dunarii in beneficiul judetelor riverane, sunt responsabilitati executive sau ale autoritatilor din Justitie.

 

MONICA MACOVEI

R. Moldova:

Monica Macovei promite ca va sprijini in continuare R. Moldova si aduce in discutie implicarea sa in Parlamentul European pentru asocierea R. Moldova la UE. Candidatul independent promite ca va lupta ca pana in 2018 R. Moldova sa primeasca un “calendar ferm de aderarea la UE”. Promisiunea este cel putin indrazneata avand in vedere conflictul transnistrean (la care nu face nicio referire). Apoi, in calitate de parlamentar european, Monica Macovei ar trebui sa stie bine reticenta Uniunii de a deschide negocieri, daramite de a promite un orizont de incheiere a lor. De altfel, viitoarea Comisie Europeana nici nu are un comisar dedicat exclusiv extinderii. Nu exista nicio referire la cooperarea diplomatica, sprijin institutional sau alte masuri de colaborare cu R. Moldova.

Relatia cu Rusia si spatiul estic:

Voi detensiona în măsura posibilului relațiile cu Federația Rusă, cu care trebuie să avem o abordare pragmatică”. Care sunt optiunile de detensionare si in ce format ar putea fi stabilite nu aflam din programul politic al doamnei Macovei. Candidatul independent doreste schimburi economice si culturale cu Federatia Rusa fara a renunta la interesele ce apartin unor “sfere strategice diferite”. Se pune intrebarea daca afacerile cu Federatia Rusa pot exista fara componenta politica. Germania este un exemplu bun in acest sens. Mai departe nu exista detalii in programul doamnei Macovei, nici referiri la Ucraina, la actiunile Kremlinului in conflictul separatist, la Europa de Est in general sau la spatiul Marii Negre.

SUA, NATO, Securitate Nationala:

Voi întări parteneriatul strategic cu SUA, garanția libertății și securității noastre. Voi sprijini cooperarea în Marea Neagră”. Aceasta este toata descrierea parteneriatului cu SUA. Nu exista nicio referire la alte parteneriate strategice incheiate de Romania. Nimic despre dimensiunea economica a acestui parteneriat care este aproape neexploatata.

De mentionat totusi ca Monica Macovei este singurul candidat care plaseaza scutul antiracheta de la Deveselu in aria de responsabilitate a NATO, desi el nu se afla inca acolo. Fie este o previziune a faptului ca SUA vor ceda comanda scutului catre NATO, fie este o omisiune a faptului ca, deocamdata, lucrarile decurg in baza unui acord bilateral Romania-SUA. In acelasi context de securitate, Macovei promite continuarea angajamentelor din zonele de conflict, dar nu detaliaza.

Rolul in UE:

Decalogul Monicai Macovei, porunca a doua, incepe cu orientarea occidentala a Romaniei pe care promite sa o pastreze si asigura ca vrea sa definitiveze integrarea tarii noastre in UE prin aderarea la Schengen si adoptarea monedei euro. Daca primul dintre obiective este atributul Presedintelui, al doilea este atributul Guvernului dupa recomandarea Bancii Nationale. Este surprinzator ca Macovei, in al doilea mandat de europarlamentar, dedica doar trei fraze dimensiunii europene a planului sau de politica externa. Si e cu atat mai surprinzator cu cat politica externa ocupa locul al doilea in program, fapt neintalnit la ceilalti candidati analizati. Un politician cu vasta experienta europeana ar fi putut face un efort mai mare pentru prezentarea marilor teme europene si a rolului pe care Romania il poate juca in acest context, nemaivorbind de articularea unor masuri practice.

 

ELENA UDREA

R. Moldova:

Candidatul PMP la alegerile prezidentiale identifica relatia privilegiata cu R. Moldova printre prioritatile politicii externe propuse in programul sau politic. Dezideratul enuntat este “România şi Republica Moldova, împreună în Uniunea Europeană” prin care se afirma si sustinerea independentei si suveranitatii R. Moldova. Acest deziderat este anulat insa in paragraful imediat urmator de anuntul conform caruia Elena Udrea va “milita deschis pentru unirea celor două state româneşti, România şi R. Moldova”.

Udrea pare sa ignore faptul ca, in R. Moldova, curentul unionist este unul minoritar. Conflictul transnistrean nu apare deloc in ecuatie, iar acesta este principalul obstacol in calea integrarii europene a R. Moldova. Apoi, de notat ca semnarea Acordului de Asociere cu UE de catre Chisinau este un pas foarte important care nu ar trebui periclitat de declaratii precum organizarea unui referndum pe chestiunea unificarii.

Relatia cu Rusia si spatiul estic:

Elena Udrea marseaza pe ideea unei resetari a relatiilor cu Federatia Rusa care ar trebui “reconstruite cu ingeniozitate” si “fără gesturi şi angajamente ce pot afecta eşafodajul de securitate al României”. Afirmatia este lipsita de continut pentru ca nu propune nicio masura concreta de realizare. Apoi, candidatul PMP se contrazice imediat prin punctul dedicat relatiei cu Ucraina.

Desi identifica bine lipsa de asistenta venita din partea Romaniei pentru statul vecin in procesul de reforme democratice (spre deosebire de abordarea Poloniei, n.a.), Udrea afirma ca vrea sa sustina Ucraina pentru “îndeplinirea criteriilor politice şi tehnice de integrare în NATO”. O asemenea declaratie din partea unui candidat prezidential este mult prea ambigua si poate fi inteleasa drept sustinere de integrare in NATO, ceea ce Moscova nu va accepta niciodata.

Apoi, evenimentele recente din estul Ucrainei si rolul pe care Romania il poate juca in stabilizarea situatiei nu isi gasesc loc in programul politic. Singura mentiune facuta se gaseste in paragraful dedicat regiunii Marii Negre in care Udrea afirma ca pozitionarea geografica a Romaniei faciliteaza transportul de resurse energetice si poate asigura independenta energetica. Programul omite sa vorbeasca despre esecul proiectului Nabucco si despre gazoductul South Stream care ocoleste Romania si care este respins de UE.

SUA, NATO, Securitate Nationala:

Elena Udrea identifica aspectele de securitate de pe urma carora beneficiaza Romania in relatia strategica cu Washingtonul si enumera si celelalte parteneriate semnate de Romania cu Marea Britanie, Turcia si Polonia. Afirma ca isi doreste sa le intareasca, dar nu spune exact cum ar urma sa se desfasoare acest proces. Parteneriatul strategic cu SUA nu a produs schimbari semnificative in alte aspecte decat securitatea. Nici parteneriatul cu Polonia nu este folosit in armonizarea pozitiilor celor doua tari in dosare de interes comun. Ar fi fost de dorit si niste comentarii concrete despre parteneriatul strategic cu Turcia si dosarul aderarii acestei tari la UE. Udrea mai afirma ca sustine semnarea Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, dar nu este clar ce pozitie adopta avand in vedere ca negocierile intre SUA si UE sunt in impas din cauza intereselor economice divergente.

Rolul in UE:

Elena Udrea sustine “formula Statelor Unite ale Europei, a creării unei formule de Uniune Europeană federală, mai integrată şi mai coezivă”. Ideea de creare a unei uniuni politice europene nu este noua, dar argumentatia pentru aceasta optiune lipseste din programul politic. Nu sunt mentionate avantajele pe care Romania le-ar avea si nici ce atributii suverane ar fi Udrea dispusa sa le cedeze catre Bruxelles.

Candidatul PMP afirma ca Romania este “restanta în ceea ce priveşte integrarea în spaţiul Schengen”, dar nu are decat o propozitie dedicata acestui obiectiv care, pana anul tercut, era prioritatea absoluta a Romaniei in plan european. Nu este explicat contextul politic al respingerii aderarii Romaniei la Schengen si care este viziunea de depasire a obstacolelor.

In viziunea doamnei Udrea, Romania “trebuie să-şi asume integrarea în principalele proiecte şi priorităţi ale Comisiei, pentru a-şi creşte greutatea strategică, influenţa şi prezenţa în funcţii relevante în cadrul instituţiilor europene şi a-şi valoriza avantajele de stat la frontiera Uniunii”. Astfel s-ar asigura de beneficiile aduse tarii noastre de “Agenda pentru locuri de muncă, creştere, echitate şi schimbări democratice”. Ce rol ar avea un sef de stat in numirile din Comisia Europeana ramane un mister.

Restul capitolului dedicat politicilor europene se incadreaza in atributiile Guvernului, nicidecum ale Presedintelui. Programul contine chiar formularea “Mecanismul pe care îl voi implementa este acela de a crea locuri de muncă prin investiţiile guvernamentale, dar şi utilizarea mult mai eficientă a bugetului UE şi a fondurilor europene pentru pregătirea proiectelor majore de investiţii în infrastructură”.

 

Pentru a oferi un context mai larg dimensiunii de politica externa a programelor politice prezentate de candidatii romani, am vrut sa trecem in revista si ofertele electorale ale candidatilor din Franta si Germania la ultimele alegeri. (nota: in cazul Germaniei, comparatia se poate face numai cu functia de cancelar, nu cu cea de sef de stat)

 

FRANTA

Intr-un program de 30 de puncte, Francois Hollande a avut patru « angajamente » legate de politica externa. Cuvantul angajament e unul puternic, insemnand ca daca nu il realizeaza, poate fi si sanctionat. Subiectele propuse erau concrete : Franta vrea creearea unei Organizatii Mondiale pentru Mediu, extinderea Consiliului de Securitate, promitea ratificarea Cartei europene a limbilor regionale, anunta retragerea din Afganistan pana la sfarsitul lui 2012 si anunta ca militeaza pentru recunoasterea internationala a Palestinei ca Stat independent.

In ceea ce il priveste pe candidatul dreptei, Nicolas Sarkozy, el avea de asemenea, angajamente clare. Cateva exemple: dublarea numarului de firme care exporta, marirea tarifelor vamale europene pentru China, o Adunare Parlamentara doar pentru statele din zona Euro, reformarea in profunzime a tratatelor Schengen si reafirmarea unei opozitii ferme fata de intrarea Turciei in UE.

 

GERMANIA

Program politic CDU/CSU – candidat Angela Merkel

Obiective concrete ale conservatorilor germani in politica europeana:

  • Stabilirea unei perspective clare de aderare la UE pentru statele din Balcani

  • Respingerea aderarii Turciei la UE, dar adancirea relatiilor de parteneriat privilegiat

  • Extinderea politicii de dezvoltare pentru state terte cu accent pe fortele de politie si sistemul judiciar

Obiective concrete de politica externa si de securitate:

  • Extinderea parteneriatului strategic cu SUA prin adoptarea Acordului transatlantic de Liber Schimb

  • Reformarea NATO pentru misiuni de stabilizare in zone de conflict

  • Extinderea NATO ca factor de stabilitate

  • Solutionarea conflictului israeliano-palestinian, crearea unui stat pentru palestinieni si asigurarea dreptului la existenta pentru Israel

  • Buna vecinatate cu Rusia atata vreme cat Moscova isi respecta angajamentele internationale; formularea unui nou parteneriat strategic intre UE si Rusia

  • Implicarea mai mare a statelor in dezvoltare in negocierea marilor dosare mondiale si in structuri de decizie supra-regionale

  • Reforma Consiliului de Securitate al ONU prin acordarea statutului de membru permanent pentru Germania, iar in pasul al doilea, pentru UE

  • Reorientarea politicii nationale de dezvoltare catre spatiul mediteranean, estul Europei si Africa subsahariana

Program politic SPD – candidat Peer Steinbrueck

Obiective concrete ale conservatorilor germani in politica europeana:

  • Reformarea Comisiei Europene pe modelul unui Guvern european

  • Separarea stricta a puterilor europene si sublinierea rolului Parlamentului European de control al Executivului

  • Avansarea unui model bicameral de Parlament European in care sa fie cuprins un senat cu reprezentantii intereselor nationale

  • Gasirea unui model de “guvernare ecomica comuna” pentru finalizarea integrarii economice a UE

  • Introducerea euro-obligatiunilor si crearea unui fond comun pentru plata datoriilor

  • Crearea unei Uniuni Europene Sociale cu valori comune pentru toate statele membre – semnarea unui Pact Social

  • Continuarea procesului de extindere a UE

  • Sustinerea aderarii Turciei la UE si perspectiva de aderarea pentru Balcani

Obiective concrete de politica externa si de securitate:

  • Schimbarea gandirii din politica internationala in “politica interna mondiala” in contextul globalizarii

  • Respectarea angajamentelor Germaniei in cadrul NATO

  • Reorientarea prioritatii de mentinere a pacii prin mijloace civile, nu militare

  • Reducerea ponderii politicii externe nationale in favoarea cresterii politicii externe comune europene

  • Optiunea militara de stabilizare a unui conflict trebuie sa vina pe ultimul loc si numai cu mandat ONU, mandat parlamentar si concept strategic pe termen lung

  • Impulsionarea dezarmarii mondiale si retragerea armelor nucleare stationate in Germania

  • Regandirea misiunii din Afganistan dupa retragere cu accent pe training pentru institutiile afgane

  • Implicarea mai mare a Germaniei pe canale diplomatice pentru solutionarea conflictului sirian

  • Combaterea terorismului in orientul Mijlociu si Africa de Nord, dar numai cu strategii complementare de reconstructie si democratizare

  • Sustinerea Acordului transatlantic de Liber Schimb, dar crearea unor institutii de reglementare a diferitelor domenii pentru evitarea derapajelor

  • Extinderea parteneriatelor strategice ale Germaniei si semnarea unui Pact de Modernizare cu Rusia

  • Extinderea politicii de dezvoltare pentru state terte prin crearea unui minister specializat

     

CONCLUZIE

 

Intr-o nota pozitiva, faptul ca R. Moldova apare ca prioritate de politica externa a tuturor candidatilor este un lucru imbucurator. Prezidentiabilii fac referiri la securitate si armata, ceea ce e de inteles in contextul actual, dar lipsesc viziunile dincolo de vorbele pompoase si de cei 2% pentru aparare. Pozitionarea fata de Rusia si Ucraina ilustreaza absenta unor idei despre ce se doreste, de fapt, de la aceste relatii bilaterale.

Cel mai ingrijorator este insa faptul ca politica europeana a Romaniei este rar mentionata de candidati. Agenda europeana enuntata de ei reprezinta, mai degraba, o dovada a lipsei de interiorizare a problematicii comunitare si sugereaza un sentiment de ne-apartenenta la valorile europene.

Politica externa nu pare sa fi consumat foarte mult din timpul echipelor de campanie care au elaborat programele politice.

     

Nota: am incercat sa analizam si programul candidatului UDMR Kelemen Hunor, dar documentul nu este publicat.