
Politică
Scandalul spionajului american continuă. Reacţia Le Monde
le-monde-nsa.jpg

În ediţia imprimată, cotidianul francez cu data de joi acordă doar câteva rânduri acestei dezminţiri oficiale americane dintr-un total de două pagini întregi câte sunt dedicate din nou urmărilor scandalului spionajului american. Pe pagina on-line a Le Monde, unde spaţiul nu lipseşte, autorii anchetei legate de acest scandal vin cu probe déja publicate în editia de luni a ziarului.
E vorba de documente sustrase de la NSA de fostul consultant Edward Snowden din care se desprind mai multe grafice. Unul dintre ele se referă la amploarea înregistrărilor telefonice realizate în Franţa şi se poate constata că pe o perioadă de 30 de zile, de pe 10 decembrie 2012 şi până pe 8 ianuarie 2013 NSA a efectuat cu exactitate 70,3 milioane de înregistrări telefonice în Franţa.
Documentul publicat de Le Monde provine dintr-un asa-zis "boundless informant" care recapitulează datele interceptate într-o anumită perioadă de timp. Documentul în speţă nu precizează nici natura nici originea exactă a datelor interceptate. El serveşte doar ca unealtă de analiză, scrie acelaşi Le Monde. Ziar care mai remarcă faptul că în dezminţirea sa, James Clapper nu revine şi asupra unei alte informaţii publicate marţi, cea referitoare la faptul că americanii au spionat deasemenea reprezentanţele diplomatice franceze de la New York şi Washington.
Luni seara, în urma conversaţiei telefonice avute de presedinţii François Hollande şi Barack Obama, Casa Albă nu dezminţise formal afirmaţiile din Le Monde. Administraţia de la Washington estima doar că anumite revelaţii "îi deformează activităţile" în timp ce altele ridicau "întrebări legitime pentru prietenii şi aliaţii săi cu privire la felul în care sunt folosite capacităţile de supraveghere". În continuarea comunicatului său şi fără să intre în detalii, Casa Albă recunoştea că SUA recuperează date în străinătate "de aceeaşi manieră cum o fac toate celelalte ţări", lăsând să se înţeleagă că "toate ţările întreprind astfel de acţiuni".
James Clapper refuză şi el să intre în detalile activităţilor serviciilor pe care le conduce şi repetă şi el că SUA colectează informaţii "la fel ca restul lumii pentru a proteja naţiunea, interesele ei şi aliatii săi contra unor amenintări cum ar fi terorismul şi proliferarea armelor de distrugere în masă". Cum notează analiştii francezi, la fel ca şi restul administraţiei americane, James Clapper foloseşte retorica oficială care urmăreşte să minimalizeze importanţa acestei afaceri. Trebuie spus aici că şi anumiţi comentatori francezi relativizează amploarea acestei afaceri estimând că cele două tări, SUA şi Franţa au nevoie una de alta în lupta contra terorismului.