Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Războiul Rece 2.0

Cancelarul german Angela Merkel a facut saptamana aceasta o declaratie surprinzatoare pentru anul 2013: “Razboiul Rece trebuie sa se fi incheiat pentru toti”, a spus sefa guvernului de la Berlin cu ocazia unei sesiuni speciale a Parlamentului german. Afirmatia nu este o figura de stil lipsita de fond, ci o realitate care se petrece la doar cateva sute de kilometri de Bucuresti.

Pentru Estul Europei, saptamana viitoare se scrie o pagina de istorie. Pe 28 noiembrie incepe la Vilnius summitul Parteneriatului Estic. Sase foste republici sovietice sunt chemate sa discute despre posibilitatea unei apropieri de Uniunea Europeana. Pentru trei dintre ele – Moldova, Georgia si Ucraina – liderii europeni pun pe masa un acord de asociere. Nu inseamna nici pe departe un statut comparabil cu cel de membru, nici macar promisiunea unei perspective de aderare. Totusi acordul contine masuri legate de liberalizarea comertului cu spatiul comunitar si posibilitatea de asistenta financiara de care toate cele trei state au nevoie disperata.

Acordul de asociere are sute de pagini si prevede adaptarea cadrului legislativ la standardele europene. El face parte din strategia Parteneriatului Estic, infiintat in anul 2009. Parteneriatul vrea sa stabilizeze politic si economic cele sase foste republici sovietice si sa asigure o deschidere a pietelor cu efect direct de propagare a valorilor democratice ale UE.

In acest context care promite efecte pozitive in Estul Europei, declaratia doamnei cancelar parca nu se potriveste. “Tarile decid ele singure. Un veto al unui tert nu poate exista”. Si continua: “Principiul neimplicarii in afacerile unui alt stat este statuat in Carta OSCE si nu poate exista exceptie de la un acord semnat si asumat. UE trebuie sa raspunda presiunii exterioare cu sanse concrete si solidaritate”. Cuvintele ii sunt adresate lui Vladimir Putin. Si sunt printre cele mai dure pe care Angela Merkel le-a ales vreodata in relatia cu seful de la Kremlin.

Frontul de Est

Cu toata duritatea (in termeni diplomatici), Merkel nu face altceva decat sa descrie realitatea. De aproape 22 de ani, fostele republici sovietice sunt state independente si suverane, libere sa construiasca relatii economice si politice cu orice alta natiune sau comunitate de tari. E un detaliu care pare sa nu se fi regasit in rapoartele consilierilor lui Vladimir Putin, care face tot ce ii sta in putere sa isi mentina sfera de influenta de tip sovietic in Estul Europei.

UE incearca sa isi indeplineasca unul din scopurile sale existentiale: promovarea si raspandirea democratiei nu numai in statele sale membre, ci si in vecinatatea blocului comunitar. In acest sens, utilizarea avantajelor comerciale si promisiunea dezvoltarii economice este o parghie constructiva si rezonabila. Uniunea ofera la schimb ceva concret si atractiv. Moscova vrea insa ca cele sase state sa adere la o fantasma: uniunea vamala cu Belarus, Kazahstan si, evident, Federatia Rusa. La schimb nu ofera altceva decat amenintari. Pe contul oficial de Twitter al presedintiei ruse este postat urmatorul mesaj: “Nu am putut folosi denumirea de Uniune Sovietica, asa ca ne-am decis sa folosim Uniune Vamala”.

Un punct se poate deja trece in contul lui Putin. Meciul cu Armenia a fost castigat. Tara a anuntat ca va trece de partea Moscovei contand pe sprijin in disputele teritoriale cu Azerbaidjanul. In Moldova, amenintarile cu taierea alimentarii cu gaze naturale nu au functionat. Nici embargoul impus vinurilor moldovenesti. Liderii de la Chisinau nu au cedat nici in fata posibilitatii ca zeci de mii de moldoveni sa fie expulzati din Federatia Rusa. Drumul catre consolidarea relatiilor cu UE pare ireversibil pentru Republica Moldova, mai ales daca luam in calcul si sprijinul masiv al populatiei pentru apropierea de Occident.

Cine castiga Ucraina?

Campania dusa de Federatia Rusa pentru a atrage Ucraina de partea sa a fost si este furibunda. Kremlinul a avertizat deschis autoritatile de la Kiev ca semnarea acordului de asociere cu UE va insemna o catastrofa financiara si un posibil colaps al statului in sine.

In luna septembrie a acestui an, miza unei reuniuni la Yalta, unde lideri europeni, ucraineni si rusi s-au intalnit pentru discutii, parea sa fie la fel cu cea din 1945 cand Stalin, Churchill si Roosevelt imparteau Europa in zone de influenta. Schimburile de replici nu au fost deloc prietenoase. Un fost ministru ucrainean i-a multumit unui consilier al presedintelui Putin pentru presiunea la care Kievul este supus. “Pentru prima data in istoria noastra, peste 50% din populatie sprijina integrarea Europeana”, iar tendinta ar fi rezultatul actiunilor Moscovei, a afirmat fostul ministru. Radek Sikorski, ministrul polonez de externe, a acuzat Federatia Rusa de comportament demn de secolul al 19-lea fata de vecinii sai.

Serghei Glaziev, consilierul lui Putin, a descris in replica scenarii apocaliptice. In opinia sa, semnarea acordului de ascociere cu UE ar insemna falimentul statal al Ucrainei, iar Moscova nu va intinde nicio mana de ajutor. Singura optiune de echilibrare a balantei comerciale ar fi uniunea vamala cu Rusia. Deja Mosova a impus Ucrainei restrictii la exportul pe piata rusa, iar alte sanctiuni nu sunt excluse.

Glaziev a amenintat chiar integritatea teritoriala a Ucrainei spunand ca, in caz de asociere cu UE, Rusia ar putea vedea gestul drept o incalcare a tratatului bilateral de delimitare a frontierelor statale. “Nu vreau sa folosesc niciun santaj, dar, in caz de incalcare a tratatului de parteneriat strategic si prietenie, Rusia nu ar mai putea garanta statutul de stat al Ucrainei si ar putea interveni in cazul unei cereri directe de ajutor din partea regiunilor rusofone (din estul si sudul Ucrainei, n.r.)”. Glaziev a adaugat: “Semnarea va duce la tensiuni sociale si politice. Standardul de viata va scadea dramatic. Va fi haos”.

Buturuga blonda

In ciuda acestor amenintari din partea Rusiei, acordul de asociere cu UE e ca si gata. Textul e redactat, Parlamentul ucrainean a votat deja pozitiv, presedintele Viktor Ianukovici spune ca e gata sa il semneze. Si totusi, o problema mai exista si risca sa torpileze intregul proces. Din cele 11 conditii pe care Kievul trebuia sa le indeplineasca pentru semnarea acordului cu UE, Ucraina a indeplinit 10. Ultima dintre ele, aparent una foarte simplu de rezolvat, se dovedeste a fi proverbiala “Buturuga”. Si e blonda. Iulia Timosenko.

UE cere ca fostul premier ucrainean, care ispaseste in prezent o sentinta de sapte ani de inchisoare pentru abuz de putere in cadrul unui contract incheiat cu Rusia, sa fie eliberat pentru tratament in strainatate. Timosenko sufera de o deplasare a unei vertebre la coloana.

Iulia Timosenko are propriul sau trecut dubios, dar afirmatia este valabila pentru majoritatea celor care au facut cariera politica sau s-au imbogatit in Ucraina dupa destramarea Uniunii Sovietice. Fostul prim ministru a fost un jucator cheie al asa numitei Revolutii Portocalii din 2004, care a dejucat planurile unor alegeri aranjate pentru actualul presedinte Ianukovici. Cinci ani mai tarziu, seful statului revenea insa in forta si o invingea pe Timosenko in cursa pentru presedintie.

Din 2011, delegatiile europene de rang inalt s-au tinut lant la Kiev pledand pentru eliberarea Iuliei Timosenko, macar pentru tratament medical. Oricum condamnarea ei este vazuta drept razbunare politica din partea presedintelui, care este acuzat ca manipuleaza justitia dupa bunul sau plac. Surse din anturajul presedintelui spun ca acesta pur si simplu nu poate suporta ideea ca Timosenko sa fie in libertate. Daramite posibilitatea sa candideze impotriva lui la alegerile din 2015.

Un singur politician aflat la inchisoare risca sa anuleze un proces cu implicatii regionale sau chiar globale – pare ciudat, mai ales intr-o tara unde coruptia este endemica. Ucraina se claseaza in ultimul Indice de Perceptie a Coruptiei elaborat de Transparency International abia pe locul al 144-lea din 176 de tari analizate. Totusi, Timosenko are valoare simbolica.

Dilema Europei

“Cazul Iuliei are implicatii mult dincolo de persoana ei”. Aceasta declaratie ii apartine ministrului suedez de externe Carl Bildt. “Ea este un simbol al felului in care autoritatile ucrainene inteleg sa aplice legea”. Cu alte cuvinte, UE este dispusa sa accepte afacerile corupte ale presedintelui Ianukovici si ale mafiei de la conducerea tarii in schimbul sansei extrem de mici ca o cooperare mai stransa cu Vestul sa reprezinte un impuls in directia buna.

Avand in vedere ce ofera la schimb, UE nu ar trebui sa accepte un refuz in aceasta chestiune. Liderii europeni trebuie sa transmita un semnal clar ca incarcerarea rivalilor politici este echivalenta cu anularea unei oportunitati uriase de crestere economica.

Deocamdata, UE afiseaza o unitate de fatada, dar nu poate sa ascunda pe deplin dezbaterile interne. Tari precum Germania, Olanda, Spania si altele spun clar ca e nevoie de masuri credibile pentru semnarea acordului de asociere. Polonia, Cehia si statele baltice sunt convinse ca Ucraina trebuie sa primeasca “o perspectiva europeana” - ele sunt tarile cu interes imediat geografic de stopare a influentei rusesti in zona. Suedia si alte tari sunt mai pragmatice si lasa de inteles ca interesul strategic al apropierii fata de Kiev e mai important decat Iulia Timosenko. SUA nu ajuta deloc Europa in acest demers afisand un dezinteres total pentru Ucraina dupa ce o curtase indelung in anii '90.

Si mai departe?

Scrie in carte. Viktor Ianukovici arunca pisica in ograda parlamentului care ar trebui sa voteze o lege ce ar permite eliberarea Iuliei Timosenko. Doua voturi au esuat deja in Legislativul de la Kiev, altul este programat astazi. Ministrii de externe europeni trag de timp cat pot si si-au programat o reuniune la Vilnius in data de ... 28 noiembrie, chiar ziua in care incepe summitul Parteneriatului Estic. Mai tarziu de atat nu puteau nici sa vrea. Ragazul acordat Ucrainei este maxim.

Sigur, termenul de 28 noiembrie este unul arbitrar. Teoretic, acordul de asociere cu Ucraina ar putea fi semnat oricand. Dar ratarea acestui obiectiv dupa atatea eforturi, dupa atatea amenintari si spirite infierbantate ar insemna o infrangere pentru Europa si pentru Ucraina. Castigatorul imediat ar fi Vladimir Putin, proaspat victorios si in dosarul sirian in care i-a luat fata lui Barack Obama. Pe termen putin mai lung, castigatori ar fi si euroscepticii. Iar alegerile europene incep in luna mai.

UPDATE: Parlamentul de la Kiev a respins prin vot toate cele șase variante de lege care ar fi permis eliberarea din închisoare a Iuliei Timoșenko.