Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ambasada Franţei în România, 120 de ani de istorie

gustin.jpg

Ambasadorul Philippe Gustin si arhitectul Bogdan Fezi. Sursa foto: Ambasada Frantei

Ambasada Franţei şi-a strâns istoria şi şi-a pus-o pe hârtie, la un loc cu poze de arhivă, mărturii şi tot felul de detalii inedite. Sunt 120 de ani împliniţi de când diplomaţia franceză îşi are sediul pe strada Biserica Amzei 13-15. Dar aproape nimeni nu îi mai ştie istoria. Volumul este în ediţie limitată şi nu se vinde, dar e cu atât mai valoros, la fel ca orice lucru care nu are “preţ”, a explicat ambasadorul Franţei, Philippe Gustin.

Albumul-istorie “Reşedinţa Franţei în România” a fost prezentat ieri chiar la Ambasada Franţei. 

Clădirea care găzduieşte Ambasada Franţei face deja parte din istoria relaţiilor dintre România şi Hexagon. Şi, pentru că este un patrimoniu comun, trebuie păstrată ca atare. Cei 120 de ani, chiar 121, continuitatea în acest loc reprezintă forţa acestei ambasade, spune reprezentantul diplomatic al Franţei la Bucureşti.

 

Este rezultatul unei munci colective de un an, cu editurile, cu cercetători precum curatorul Jean-Marc Irollo, de la muzeul Luvru, arhitectul Bogdan Fezi, un fotograf excepţional, Andrei Mărgulescu. A fost nevoie de această lucrare pentru că toată lumea din Bucureşti a auzit de Ambasada Franţei, de pe strada Biserica Amzei, iar de fapt aproape nimeni nu îşi mai amintea istoria ei, cea reală. Erau mai mult zvonuri. Dar nimeni nu făcuse un efort de istoric, arhitect, decorator, pentru a povesti ce a fost această casă, cum a fost gândit”, a explicat diplomatul francez.

 

Bogdan Fezi, co-autor şi traducător al volumului, a fost şi el prezent la lansare, alături de ambasador.

 

“Primul moment important este deschiderea legaţiei, în 1880, deci la doi ani după independenţa României, ce marchează acest eveniment important şi pentru România şi pentru relaţiile franco-române. După aceea, construcţia propriu-zisă a ambasadei a avut loc între 1889 şi 1890. Apoi, chiar înainte de al Doilea Război Mondial, în 1938, legaţia s-a transformat în ambasadă. Şi aceeaşi ambasadă a fost şi martora altor evenimente ale istoriei. O să menţionez aici unul singur: vizita generalului De Gaulle, în mai 1968. A fost în acelaşi timp un moment important al deschiderii României către Occident, prin acel discurs important ţinut de Ceauşescu, deschidere care s-a făcut de multe ori prin intermediul şi cu sprijinul Franţei. Arhitectura este un martor permanent, care trebuie să ne rămână în permanenţă”, afirmă Bogdan Fezi.

 

Printre cei care i-au călcat pragul se numără toţi preşedinţii celei de-a cincea Republici, mai puţin Georges Pompidou, care îl primise însă el în Franţa pe Nicolae Ceauşescu. În această reşedinţă s-a decis acordul crearea uzinelor Oltcit, Eurocopter şi a Dacia-Renault. „Sperăm că îl vom avea ca oaspete şi pe actualul lider, François Hollande”, a completat ambasadorul francez la Bucureşti, Philippe Gustin.

Ce îi place ambasadorului în mod special la această reşedinţă?

 

„De la început, această casă a fost concepută să primească oaspeţi. Felul în care sunt dispuse saloanele şi cum pot fi distribuiţi oamenii, cum este dispus holul. Există şi aspecte foarte moderne: bucătăria e la subsol şi există un lift special pentru a aduce mâncărurile. Deci pentru a vă răspunde cu adevărat la întrebare, îmi place că pot găzdui aici şi trei evenimente în acelaşi timp. Este acest aspect cvasi-industrial al recepţiilor diplomatice”, răspunde ambasadorul.

 

Revenind la Albumul ”Reşedinţa Franţei în România/ Résidence de France en Roumanie” , trebuie spus că e conceput în trei părţi. Prima parte este dedicată genezei clădirii şi stabilirii şi consolidării relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări. A doua este un fel de „vizită”, o descriere a fiecărei camere şi fiecăruei piese de mobilier.

A treia parte este alcătuită din mărturii ale unor personalităţi române şi franceze care îşi amintesc momente speciale petrecute la Reşedinţa Franţei.

Printre aceste personalităţi se numără: poeta Ana Blandiana,  scriitorul Andrei Pleşu, istoricul Neagu Djuvara, fostul preşedinte al României Ion Iliescu, soprana Mariana Nicolescu, dar şi fostul Ambasador al Franţei în România, Philippe Etienne.

„Puţine ambianţe „protocolare” îmi sunt atât de apropiate, atât de încărcate de amintiri şi nostalgie precum reşedinţa ambasadei franceze la Bucureşti: un loc al întâlnirilor cordiale. Îndrăznesc să spun că reşedinţa Franţei reprezintă ea însăşi un ambasador activ şi prestigios, mereu alături de ambasadorii care o conduc” a scris Andrei Pleşu în mărturia sa din acest album.