România, incriminată indirect de raportul asupra activității CIA

Activitățile atât de blamate ale CIA nu ar fi fost posibile fără ajutorul aliaților europeni.  E vorba de circa 20 de state de pe continentul european, inclusiv Marea Britanie, Lituania, Polonia, dar și România. Rând pe rând, aceste state, inclusiv Polonia, miercuri prin vocea fostului președinte, au recunoscut existența închisorilor secrete. România, niciodată.

E posibil să avem o recunoaștere după o asemenea anchetă sau chiar în lipsa ei? Iată ce spune Diana Hătneanu, reprezentanta APADOR –CH.

“Evident că pentru a face o astfel de recunoaștere, trebuie să existe voință politică și de asemenea informații.  Noi am indicat că existau acuzații foarte grave la adresa României și ar fi trebuit ca autoritățile statului să se sesizeze și să facă o anchetă eficientă. Nu a existat voință nici la nivelul Parlamentului și nici la nivelul Parchetului și ar fi surprinzător dacă ar ieși vreun reprezentant al statului român să recunoască existența respectivului program în România.”

Desemnați indirect

Raportul publicat de Senatul american ne implică indirect. Nu suntem numiți, nicio țară nu este numită. Dar apar publicate în partea de raport declasificată poveștile mai multor deținuți transferați de CIA și torturați. Unul dintre ei e Abd Al Rahim al-Nashiri , suspect de terorism, considerat a fi în spatele a două atentate teroriste:  în 1998 împotriva unor ambasade americane din Africa de Est și în 2000 asupra distrugătorului USS-Cole. El a povestit  că a fost obligat să stea două zile și jumătate cu mâinile deasupra capului, deși exista riscul să-și disloce umerii. După ce a intrat în greva foamei, Al-Nashiri a fost hrănit forțat intrarectal.

 Al-Nashiri susține că după transferul său din Polonia, a fost ţinut în detenţie secretă, inclusiv într-o o închisoare CIA din Bucureşti, numită "Bright Light", între 6 iunie 2003 şi 6 septembrie 2006, când a fost transferat la Guantanamo Bay. Al-Nashiri spune că locul unde a fost deţinut la Bucureşti era subsolul unei clădiri guvernamentale, lucru pe care l-a aflat în 8 decembrie 2011.

Deținutul susține că a fost torturat și transferat pe teritoriul Poloniei și al României și a și dat aceste state în judecată la CEDO. Contra Poloniei, a câștigat deja. În cazul României, există un verdict în pronunțare, dar nu o sentință. Cazul este însă prezentat în raportul Senatului american ca fiind real.

România – anchetă ineficientă, în ciuda avalanșei de acuzații

România nu a declanșat o anchetă reală, penală, a existat doar o anchetă superficială, explică, la RFI, Diana Hătneanu, membru al Comitetului Director al APADOR-CH,organizația care s-a ocupat încă de la început de acest caz.

Unele state europene au ajutat CIA să facă răpirile de suspecți. Altele au găzduit locuri secrete – în fapt, camere de tortură, pe teritoriul lor. România, alături de Polonia, a fost acuzată că a permis pe teritoriul său închisori secrete ale CIA. Primul a fost, în 2005, raportul Human Rights Watch. Au urmat acuzațiile formulate de elvețianul Dick Marty din 2007, pe atunci raportor al Consiliului Europei, însărcinat cu anchetarea existenței acestor închisori în Europa. În acel an, Dick Marty concluziona că sunt suficiente dovezi că au existat închisori secrete în Polonia și în România. Din ancheta făcută de România printr-o comisie senatorială condusă de parlamentarul Norica Nicolai a rezultat că România a fost acuzată pe nedrept și că nu au existat asemenea închisori pe treritoriul nostru.

Apoi, în 2012, Parlamentul European a cerut României să redeschidă ancheta. România a promis, dar nu a făcut-o nici până acum.

Cotidianul Washington Post scrie și el astăzi că România apare pe lista închisorilor secrete CIA, chiar dacă nu în versiunea publică. Detalii din document permit localizarea acestor centre de detenție. Presupusa închisoare secretă a CIA din România figurează drept "detention site black". Primii deținuți CIA ar fi ajuns la noi în toamna lui 2003. Printre acești suspecți de terorism transferați în România s-ar afla și Janat Gul, considerat un colaborator apropiat al liderilor al-Qaida, dar și Abu Faraj al-Libi, considerat de CIA ca fiind al treilea în ierarhia al-Qaida, cu un rol important în acţiunile reţelei la nivel global.

În cele din urmă, un stat, inclusiv România, poate invoca motive de siguranță națională pentru a justifica această tăcere? Iată ce mai explică la RFI Diana Hătneanu.

“Da, pot fi invocate motive de siguranță națională, dar ei nici măcar nu le-invocat. Ei au negat că a existat un astfel de program în România. Pe ce s-au bazat când au tras aceste concluzii, nu a reieșit de nicăieri. Nici măcar nu au căutat, nici nu ne-au răspuns ce s-a întâmplat cu zborurile identificate și recunoscute ca asterizând în România, despre care comunitatea internațională spunea că făceau parte din acest program. Când s-au uitat la aceste zboruri, le-au confirmat, dar nu au vrut să afle de ce au venit acele avioane în România. Când i-am întrebat de ce au venit, ne-au răspuns că nu acesta este scopul anchetei. Or, dacă invoc elemente de siguranță națională, nu trebuie să mint.”

Statele Europei trebuie până la urmă să iasă și să recunoască până la ce punct au fost complice în acest program. Este absolut vital pentru ca asemenea fapte scandaloase să nu se repete, conchide cotidianul britanic “The Guardian”.