Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Imigraţia în Mediterana: UE deblochează parţial dosarul

Liderii UE au decis, aseară, la Bruxelles, să tripleze bugetul operaţiunii de salvare a refugiaţilor în Marea Mediterană. Alte decizii au fost imposibil de luat întrucât europenilor le lipsesc fie bazele legale, fie voinţa politică. Un summit între UE şi Uniunea Africană va fi organizat în Malta. Liderii UE discută din nou subiectul imigraţiei în luna iunie.

Operaţiunea Triton a agenţiei europene de pază a frontierelor Frontex, îşi vede triplat bugetul. Acesta va fi deci de 9 milioane de euro pe lună şi se va apropia astfel de fosta operaţiune Mare Nostrum.

Cele două sunt însă diferite întrucât Triton acţionează sub drapel european, pe când Mare Nostrum, oprită în toamna trecută, opera sub drapel italian.

Triton (referire făcută la mitologia greacă, la fiul zeului mării Poseidon) va beneficia şi de echipament suplimentar.

Ţările UE promit acum s-o doteze cu mai multe nave, avioane, elicoptere şi experţi. Germania şi Franţa trimit câte două nave , Marea Britanie trimite una singură, dar şi trei elicoptere. Franţa va trimite şi un avion. Un alt vas va veni de la Slovenia şi un altul de la Belgia.

Ce poate face Triton? Această operaţiune este pentru moment una de monitorizare a apelor Mediteranei. Ea se poate transforma în operaţiune de salvare, dar nu va părăsi apele teritoriale ale UE.

Experţi europeni au fost însărcinaţi să studieze posibilitatea ca Triton, prin dreptul mării, să poată ieşi din apele UE în caz de nevoie.

Acesta n-ar fi unica problemă...Angela Merkel, cancelarul german, a recunoscut că exista divergenţe de opinie între statele membre apropo de ceea ce ar trebui Triton să faca sau nu.

Liderul liberalilor europeni Guy Verhofstadt a afirmat însă că "triplarea bugetului pentru Triton nu va opri tragediile din Marea Mediterană". Liberalii speră la o politică armonizată a imigraţiei şi azilului şi la instaurarea de vize umanitare.

Dar de ce s-ar strădui europenii?  Preşedintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, a explicat la Bruxelles, în deschiderea reuniunii, că "UE nu este vinovată de această situaţie". Afirmaţia vine în completarea alteia de acum două zile când spunea "nu avem o soluţie pregatită; s-o fi avut, am fi folosit-o deja".

În mod clar, Tusk nu-şi înţelege încă noul rol şi se crede mai departe Prim Ministrul Poloniei...

Un bemol a venit însă de la preşedintele francez François Hollande care a estimat că Europa trebuie să fie capabilă să ofere răspuns la tot, "chiar şi la faptele cele mai odioase".

Iar pentru cel mai afectat de situaţie, Prim Ministrul italian Matteo Renzi, Europa a făcut aici "un mare progres" punând în fine, pe hârtie, o acţiune concretă.

 

Refugiaţii

UE se mişcă însă mai încet când vine vorba despre refugiaţi.

Numărul de azilanţi pe care ţările îl pot absorbi rămâne limitat, iar relocalizarea refugiaţilor (5000 la început) rămâne voluntară. UE nu are acum bazele juridice pentru a face ca operaţiunea să fie obligatorie.

Pentru moment, Italia este asaltată de imigranţi clandestini pe care trebuie să-i poata caza, înregistra, etc. Ea va fi ajutata cu experţi trimişi din alte state. Dar doar o parte din acesti imigranţi vor fi recunoscuţi drept "azilanţi".

Pe întregul teritoriu UE, repartiţia azilanţilor este acum dezechilibrată; Suedia şi Germania au primit 45% din aceştia. De aceea o relocalizare se impune.

Şi pentru ca Italia să fie cu adevărat ajutată, ar trebui revizuite textele comunitare care stipulează că ţara în care unde ajung imigranţii clandestini, aceea este responsabilă de ei (Dublin II).

Acest lucru va fi realizat, toată lumea este de acord, dar Angela Merkel a afirmat la Bruxelles că acţiunea  trebuie bine gândită şi deci că nu se poate face acum, imediat.

 

Şi traficanţii?

UE trebuie însă să-i atace pe traficanţii de vieţi omeneşti, cei care în goana după câştig, îi îmbarcă pe imigranţi şi-i trimit pe mare, către o moarte aproape sigură.

Pe vremea când Libia era mai "stabilă" decât acum, acest fenomen era controlat. Acum că UE s-a amestecat în Libia şi a lăsat acolo o situaţie ambiguă, se trezeşte cu problema imigraţiei.

Intenţia este de a lansa o operaţiune militară şi civilă care să-i "combată" şi să le distrugă vasele la cheu, după ce le capturează.

Dar şi acest lucru trebuie bine gândit şi ia timp pentru a fi pus în practica. Şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, a primit sarcina să redacteze un plan.

Ideea distrugerii vaselor care servesc pentru traficul uman este fără îndoială una bună, dar cum aceşti traficanţi vor rămâne fără mijloace, ar putea fura alte vase. Situaţia s-ar complica astfel, de aceea UE ezită.

În plus, Franţa spune că această acţiune nu se poate face în absenţa unei rezoluţii ONU.

Apoi intervine aspectul politic al legăturilor şi negocierilor pe care UE trebuie să le redeschidă cu ţările de origine şi de tranzit ale acestei imigraţii.

În mod simbolic, s-a hotărât acum organizarea unui summit cu Uniunea Africană care să fie găzduit de Malta, a doua ţară cea mai lovită de acest fenomen, după Italia. Ideea este de a ajuta ţările africane să-şi controleze frontierele şi să deţină proiecte de dezvoltare.

Cu Libia nu se poate cu adevărat discuta acum. Dar ceva trebuie făcut, altfel, a avertizat François Hollande, " un stat terorist s-ar putea instala mâine în Libia şi nu vor mai veni vapoare, ci terorişti". El a explicat că banii obtinuţi din acest trafic servesc finanţării terorismului.

Hollande nu a pierdut ocazia să-şi critice predecesorul, pe Nicolas Sarkozy, actor pricipal al intervenţiei în Libia în 2011, spunând că "trebuie reparate greşelile din trecut" care au lăsat o ţară "în plin haos".