Marea Britanie: Se va putea forma un guvern stabil după alegeri?

Acest fapt riscă să arunce țara într-o criză politică fără precedent în ultimii 90 de ani, dată fiind dificultatea formării unei coaliții viabile sau a unui guvern minoritar.

Media sondajelor de opinie din ultimele zile ale campaniei electorale indică o intenție de vot de circa o treime din totalul opțiunilor atât pentru Partidul Conservator, condus de actualul premier, David Cameron, cât și pentru Partidul Laburist de opoziție, condus de Ed Miliband.

Într-o astfel de situație prognoza numărului de mandate obținute de fiecare dintre cele două mari partide se înscrie într-un interval cuprins între 260 și 290, în general cu Conservatorii dați cu un număr superior de mandate față de Laburiști, dar departe de majoritatea absolută de 326.

Aceleași sondaje arată că al treilea partid ca mărime în viitorul parlament va fi Partidul Naționalist Scoțian (SNP), condus de șefa executivului de la Edinburgh, Nicola Sturgeon, care ar putea deține peste 50 din cele 59 de mandate de deputat ce revin Scoției în parlamentul de la Westminster.

Partidul Liberal Democrat, condus de vicepremierul Nick Clegg, este cotat cu 8 – 10% din intențiile de vot și 20 - 30 de mandate, Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP) cu 13 – 15% și 1 – 4 mandate, Verzii 5% și 1 mandat, Partidul Naționalist Galez (Plaid Cymru) cu 3 mandate, iar în Irlanda de Nord cele 18 mandate vor reveni unor partide regionale.

În parlamentul ales în 2010, Partidul Conservator avea 307 (36% din voturi) mandate, Partidul Laburist 258 (29%), Partidul Liberal Democrat 57 (22%), SNP 6, Plaid Cymru 3, Verzii 1 (1%) și UKIP 0 (3%), guvernul fiind unul de coaliție între Conservatori și Liberal Democrați.  

Haos politic?

Cu alte cuvinte, potrivit sondajelor premierul Cameron și partidul său au șanse importante de a se situa pe primul loc, dar cu șanse minime de a obține o majoritate absolută și cu șanse destul de reduse de a putea reface coaliția din 2010, dată fiind scăderea dezastruoasă a Partidului Liberal Democrat, precum și cu perspectiva de a nu găsi nici sprijin suficient pentru un guvern minoritar.

În acest caz ar exista o alternativă, ca Partidul Laburist, chiar dacă se clasează pe locul al doilea în temen de mandate, să formeze un guvern minoritar, cu sprijinul din afară al SNP, care a declarat că dorește să contribuie la eliminarea Conservatorilor de la guvernare.

Miliband a exclus categoric orice acord cu SNP, partid care dorește dezmembrarea Regatului Unit, spunând că ar putea forma un guvern minoritar și a lansat provocarea către Naționaliștii Scoțieni să răstoarne un astfel de cabinet Laburist dacă le dă mâna.

Laburiștii au șanse minime de a obține singuri o majoritate absolută, dat fiind faptul că în Scoția, unde aveau 41 de mandate din 59 după alegerile din 2010, ar putea rămâne cu doar 5 – 6, unele sondaje indicând chiar o victorie totală a SNP, care ar putea obține toate cele 59 de mandate scoțiene la Westminster.

Cameron a insistat în campanie pe pericolul reprezentat de un astfel de rezultat în care un guvern Laburist ar depinde de voturile SNP, iar Clegg a spus că nu ar susține o astfel de combinație, adăugând că publicul ar accepta cu greu legitimitatea unui guvern format de al doilea partid ca mărime în Camera Comunelor.

O asemenea situație s-a mai întâmplat doar în 1923, când Partidul Laburist, clasat al doilea după Conservatori, a format un guvern minoritar sprijinit de de Liberali, care a rezistat doar un an.

Problema majoră pe care o va avea clasa politică după 7 mai este că din 2011 termenul parlamentului este fixat la cinci ani și Camera Comunelor nu poate fi dizolvată decât printr-un vot de 2/3 sau dacă în urma unei moțiuni de cenzură adoptate, nu este învestit un nou guvern în termen de 14 zile.

Soluția unui guvern de unitate națională (sau mare coaliție, ca în Germania) între Partidul Conservator și Partidul Laburist este practic exclusă, ea fiind utilizată doar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, așa încât Marea Britanie s-ar putea găsi după scrutinul de joi într-o situație constituțională fără precedent, la limita haosului politic.