Marea Britanie: De ce contează rezultatul alegerilor pentru Europa

O astfel de situație ar putea genera instabilitate politică și chiar economică în Marea Britanie și ar fi de rău augur și pentru restul țărilor din Uniunea Europeană, care urmăresc cu mare interes deznodământul alegerilor de joi.

Relația cu UE nu a figurat pe un loc prea important în această campanie electorală, deși anii următori ar putea fi decisivi pentru relația dintre Londra și Bruxelles.

Conservatorii, conduși de premierul David Cameron, au promis convocarea unui referendum în 2017 cu privire la rămânerea în UE, după renegocierea relației sale cu Uniunea.

Cum însă este puțin probabil că Partidul Conservator va obține singur majoritatea celor 650 de mandate de deputat din Camera Comunelor, această promisiune pare dificil de îndeplinit, chiar dacă este reînnoită coaliția cu Partidul Liberal Democrat, cel mai pro-european din Marea Britanie.

Premierul Cameron a spus că un referendum în 2017 constituie “o linie roșie” pentru orice negociere a unui cabinet de coaliție, dar în afara Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), care dorește convocarea unui astfel de referendum chiar anul acesta, sau a Partidului Democratic Unionist din Irlanda de Nord, nimeni altcineva nu este dispus să sprijine o astfel de propunere.

În plus, partidele separatiste, Partidul Naționalist Scoțian (SNP) , Partidul Naționalist Galez (Plaid Cymru), Sinn Fein și SDLP din Irlanda de Nord, se opun ieșirii Marii Britanii din UE și cer un drept de veto în acest sens în cazul unui referendum pentru provinciile lor, iar în cazul Scoției orice mișcare de ieșire din UE a Regatului Unit poate alimenta cererile pentru un nou referendum privind independența.

Partidul Laburist, condus de Ed Miliband, a exclus convocarea unui referendum privind apartenența Marii Britanii la UE, dar cum după alegeri s-ar putea ca pentru sprijinirea unui cabinet minoritar să fie nevoie de voturile SNP măsurile de descentralizare sporită pentru Scoția și, în mod inevitabil, chestiunea independenței ar deveni din nou de actualitate.

Interes pe continent

Toate aceste frământări în Regatul Unit se petrec pe fondul preocupărilor UE cu criza financiară din Grecia, care este amenințată cu ieșirea din moneda unică euro.

Chiar și în această situație gravă de pe continent, contrastată cu o creștere economică susțnută și șomaj în continuă scădere în Marea Britanie, lira sterlină a scăzut sensibil în ultimele săptămâni în raport cu euro, iar în ultimul an investitorii au retras de aici fonduri în valoare de peste 350 de miliarde de dolari, ca urmare a îngrijorării cu privire la posibilitatea formării unui guvern stabil după alegeri.

Un nou guvern condus de Cameron ar putea agrava disensiunile cu UE, în condițiile în care statele principale ca Germania, dar mai ales Franța, s-au arătat prea puțin dispuse să facă concesii Marii Britanii, mai ales când vine vorba de restrângerea libertății de mișcare a persoanelor.

“Orice slăbește Regatul Unit slăbește Europa și slăbește NATO”, declara Jacek Rostowski, consilier al premierului Poloniei cotidianului Financial Times.  

Unele state membre din estul Europei admiră poziția fermă a premierului Cameron față de atitudinea percepută ca agresivă a Rusiei.

Alții însă sunt iritați de tendințele tot mai izolaționiste ale Londrei și sunt exasperați de euroscepticismul clasei politice, dar și al unui procnt crescând al populației britanice.

Germania și în special lidera sa, Angela Merkel, au văzut în Marea Britanie un aliat în lupta pentru reformă în sensul descentralizării și a debirocratizării UE.

O Mare Britanie condusă de Ed Miliband ar fi aprioric mai favorabilă UE în forma ei actuală, dar experiența guvernării Laburiste Blair – Brown din perioada 1997 – 2010 arată că până la urmă divergențele dintre Londra și Bruxelles reapar, oricine ar fi la putere în Regatul Unit.