Triton: misiunea imposibilă a Federicăi Mogherini

Corespondenta RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan

Operaţiunea Triton a fost înzestrată cu fonduri de trei ori mai mari decât cele avute până în 23 aprilie, când, reuniţi la Bruxelles, liderii UE au făcut acest pas.

În mod ideal, pentru combaterea imigraţiei clandestine şi tragediilor din Marea Mediterană, Triton ar trebui să poată captura şi distruge vasele folosite de traficanţi. Pentru asta, Triton ar trebui să părăsească apele teritoriale ale UE. Operaţiunea civilă şi militară pusă deja pe hârtie la Bruxelles în ultimele două săptămâni are nevoie deci de un mandat ONU. Ea se aseamănă cu o alta, numită Atalanta, care operează cu succes împotriva pirateriei în Somalia, dar care are acordul guvernului somalez.

Triton nu poate obţine nici un acord al ţării de origine a traficanţilor, Libia,  de unde şi ideea de a recurge la Consiliul de Securitate al ONU.

Misiunea Federicăi Mogherini, care se află luni la New York pentru a expune ideea europeană, este una imposibilă. Rusia, care deţine un vot permanent în Consiliul de Securitate a spus deja că va vota împotrivă.

Mogherini a mers astfel în China, pentru a obţine cel puţin acordul unei alte ţări cu vot permanent, dar nici aici susţinerea nu a fost clară. În plus, însuşi secretarul general al ONU, Ban Ki-moon s-a arătat împotrivă.

În acest caz, Mogherini are două opţiuni, una mai riscantă decât cealaltă: fie să prezinte într-un moment ulterior un proiect cu mult mai diluat decât cel actual, fie să nu renunţe la a-i ataca pe traficanţi, dar s-o facă de la distanţă.

În primul caz, UE şi aşa criticată că nu face nimic, ar da dreptate celor care o critică. În al doilea caz, dacă Triton nu ar mai părăsi apele teritoriale ale UE, ar trebui să atace vasele traficanţilor de la o distanţă mare, ceea ce ar face ca riscul înregistrării de victime printre nevinovaţi să crească.