Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Turcia intră într-o perioadă de incertitudine și instabilitate politică

erdogan.jpg

Recep Tayyip Erdogan
Rezultatul alegerilor din Turcia a constituit un eșec personal pentru președintele Erdogan
Image source: 
www.businessinsider.com

Rezultatul alegerilor parlamentare din Turcia din 7 iunie deschide o nouă perioadă în istoria democrației turce, dar riscă să provoace o instabilitate politică cu care țara se dezobișnuise în ultimii 13 ani. Scrutinul de duminică a dus la pierderea majorității absolute de către Partidul Dreptății și Bunăstării (AKP), condus de premierul Ahmet Davutoglu, dar al cărui lider de facto este președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan. 

 

AKP a obținut 40,8% din voturi și 258 de mandate din 550 câte numără Marea Adunare Națională – parlamentul unicameral – o scădere de 8% și respectiv 69 de mandate față de precedentul scrutin în 2011.

Votul a fost calificat de opoziție și de observatorii neutri drept o înfrângere majoră nu doar pentru AKP, ci și pentru Erdogan, care dorea trecerea la un sistem prezidențial și pentru aceasta avea nevoie de 330 de mandate în parlament în vederea convocării unui referendum constituțional în acest scop.

Electoratul, prezent masiv la urne (86,63%, cea mai ridicată participare din 1987 încoace), i-a spus un “Nu” răsunător lui Erdogan, votând pentru cele trei partide de opoziție care s-au pronunțat împotriva schimbării Constituției și l-au acuzat pe președinte de tendințe dictatoriale.

Partidul Republican al Poporului (CHP), de centru-stânga, condus de Kemal Kiliçdaroğlu, a obținut 25% din voturi și 132 mandate (- 1%, - 3), Partidul Mișcării Naționaliste (MHP), condus de Devlet Bahçeli, a obținut 16% și 80 de mandate (+3%, +27, cel mai bun rezultat din istoria sa) și Partidul Democrat Popular (HDP), stânga, reprezentând interesele minorității kurde și altor minorități, inclusiv sexuale, condus de Selahattin Demirtaș și Figen Yüksekdağ a intrat pentru prima oară în parlament, trecând de pragul de 10% (cel mai ridicat din lume, impus de puciștii militari după revenirea la democrație în 1983), obținând 13% și 80 de deputați.

Acest parlament fără majoritate, primul din 1999 încoace, va da bătăi de cap AKP, care, deși are cel mai numeros grup de deputați, va avea mari dificultăți în găsirea unui partener de guvernare.

Singurul partid dispus la o anumită colaborare este MHP, care împarte cu AKP un electorat conservator din punct de vedere social, fiind însă în relații de inamiciție cu minoritatea kurdă, care reprezintă 20% din populația Turciei.

Bahçeli a pus de mai multe ori condiția pentru a coopera cu AKP abandonarea oricăror negocieri și concesii acordate minorității kurde și este liderul de partid cel mai interesat de un eventual scrutin repetat în cazul eșecul formării unui guvern.

Liderul CHP, Kiliçdaroğlu, este în favoarea găsirii unei soluții de compromis, dar partidul său, fondat de părintele statului turc, Mustafa Kemal Ataturk, este diametral opus AKP, fiind un partid secular și social-democrat.

Chestiunea kurdă

În sfârșit, co-liderul HDP, Demirtaș, a exclus orice colaborare cu AKP, care, deși este islamist, deci nu insistă pe naționalismul turc și este deschis acordării unor drepturi mai mari minorității kurde, este ostil HDP.

Erdogan a descris HDP ca un partid al homosexualilor și ateilor, ba chiar a insinuat că ar avea legături cu PKK, grupare de gherilă separatistă kurdă, considerată teroristă de statul turc.

HDP reprezintă nu doar interesele minorității turce, ci și ale grupurilor LGBT, feministe și ecologiste, care până acum nu au avut reprezentare parlamentară în acest stat preponderent musulman de 75 de milioane de oameni, deși cu o Constituție laică impusă de Ataturk acum aproape 100 de ani.

Iar în parlamentul de la Ankara nu au intrat pe listele HDP doar câțiva homosexuali declarați, ci și aproape 40% femei, pe ansamblu fiind 98 de femei deputate din 550 (18%), un alt nou record.

HDP a primit felicitări de la partidele de stânga din Europa, în frunte cu SYRIZA, care conduce guvernul în Grecia, Die Linke din Germania, Partidul comunist Francez și diverse partide ecologiste europene.

Intrarea în parlament a HDP a privat AKP de o majoritate absolută sau poate chiar de majoritatea de 3/5 care i-ar fi permis convocarea unui referendum constituțional privind trecerea la o republică prezidențială.

În fine, o formulă de guvernare a opoziției – CHP, MHP, HDP – este doar una teoretică, datorită ostilității dintre naționaliștii turci și minoritarii kurzi.

Acum, președintele Erdogan îl va însărcina de Davutoglu cu formarea unui nou guvern, iar premierul desemnat are 45 de zile la dispoziție, o variantă fiind un guvern minoritar AKP, care să caute majorități de ocazie, dar o asemenea formulă ar fi inerent instabilită și cu șanse minime de supraviețuire.

După cele 45 de zile în caz de eșec al lui Davutoglu, președintele poate încredința mandatul de formare a noului cabinet unui alt politician, în principiu lui Kiliçdaroğlu, liderul celui de-al doilea partid ca mărime în parlament.

Președintele Erdogan are la îndemână după cele 45 de zile și varianta dizolvării parlamentului și convocării unui scrutin general repetat.

Raporturile dintre partide vor deveni mai clare odată cu convocarea noului parlament și alegerea Speaker-ului.

Între timp, incertitudinea s-a extins la economie, lira turcească este la un nivel foarte apropiat de minimul istoric în raport cu euro, iar indicele bursier a scăzut cu aproape 6% după rezultatul scrutinului.

Lumea afacerilor, obișnuită cu stablitatea politică a ultimilor 13 și cu atitudinea în general pro-business a AKP, este alergică la instabilitate politică, deși în ultimul an creșterea economică în Turcia a scăzut simțitor, iar șomajul, care a depășit 11%, este la cel mai înalt nivel în ultimii cinci ani.

Scrutinul parlamentar din 7 iunie a dovedit un reviriment al democrației în Turcia, în principal ca reacție la tendințele autoritare ale lui Erdogan și AKP, dar a deschis o epocă nouă, care se anunță plină de incertitudine.