Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Bᾰtᾰlia de la Waterloo din perspectivᾰ actualᾰ

In 18 iunie 1815 Napoleon  pierdea Bᾰtᾰlia de la Waterloo, eveniment care a schimbat faṭa Europei. Acum, 200 de ani mai târziu Belgia comemoreazᾰ aceastᾰ bᾰtᾰlie pe parcursul a patru zile de ceremonii ṣi recostrucṭii istorice. Discursuri ale oficialitᾰṭilor europene, aliaṭi ṣi inamicii din 1815 au deschis  festivitᾰṭile  in comuna Waterloo, la poalele monumentului care comemoreazᾰ bᾰtᾰlia. Franṭa, marea infrântᾰ din 1815, este mai degrabᾰ discretᾰ in cadrul acestor ceremonii.

Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghișan

Un cer de plumb domneste acum peste comuna Waterloo ,  la 20 de km în sud de Bruxelles, exact ca cel din 18 iunie 1815.

Atunci, Napoleon I ajungea la Waterloo -teritoriu olandez -  cu o armatᾰ de 70.000 de oameni care merseserᾰ prin ploaie timp de douᾰ zile. Trupele erau ostenite, Impᾰratul era bᾰtrân ṣi bolnav, ṣansa nu mai era de partea lui.

De cealaltᾰ parte trupele engleze conduse de un mare strateg, Ducele de Wellington, erau la fel de numeroase dar se aflau in stare mai buna.

Impᾰratul a comis greṣeli tactice care au dus la victoria lui Wellington ṣi la abdicarea sa  patru zile mai târziu.

 Secolul XIX care tocmai debutase avea sᾰ fie  "secolul dominaṭiei britanice" ṣi al splendorii imperiului britanic. Franṭa, care fusese pânᾰ atunci cea mai puternicᾰ naṭiune a Europei, trecea in planul al doilea.

In secolul al XXI-lea, imperiile au dispᾰrut, Europa lasᾰ in spatele ei multe conflicte sângeroase  ṣi vrea sᾰ intoarcᾰ aceste pagini ale istoriei.

De aceea, cum spunea Prim Ministrul belgian Charles Michel  in deschiderea festivitᾰṭilor, aceasta este o ceremonie a pᾰcii ṣi nu o comemorare a unei bᾰtᾰlii.

Waterloo este un leagᾰn al reconcilierii intrucât aici, spunea Prim Ministrul, a triumfat pentru prima datᾰ "concertul european", UE de astᾰzi.

El s-a adresat unui public ilustru format din reprezentanṭii de azi ai naṭiunilor inamice ṣi aliate de ieri.

Regele ṣi Regina belgienilor, Regele Olandei, Marele Duce al Luxembourgului, Ducele de Kent, reprezentant al casei regale britanice,  Jean-Christophe Napoleon ṣi Charles Wellesley, al nouᾰlea Duce de Wellington, descendenṭii  principalilor actori ai bᾰtᾰliei de la Waterloo, toti erau prezenṭi la ceremonie.

Aceṣtia din urmᾰ ṣi-au dat mâna intr-un gest simbolic de reconciliere peste secole.

Franṭa a ales sᾰ fie reprezentatᾰ doar la nivel de ambasador întrucât ea s-a vrut discretᾰ in cadrul acestor ceremonii, de parcᾰ s-ar simṭi ṣi astᾰzi in inferioritate.

Belgia, care a ṭinut sᾰ marcheze acest bicentenar, face un slalom diplomatic aici ṣi incearcᾰ sᾰ sublinieze cᾰ la Waterloo a fost infrânt Napoleon, Impᾰratul ṣi nu poporul francez.  

Bruxelles a comis totuṣi o gafᾰ emiṭînd o monedᾰ comemorativᾰ de 2 euro pentru a fi pusᾰ in circulaṭie, care a lezat orgoliul Franṭei. Moneda a fost retrasᾰ ṣi inlocuitᾰ cu o alta, de 2.50 euro care nu va fi pusᾰ in circulaṭie ṣi va rᾰmâne pur comemorativᾰ.

Iatᾰ cum vechile rᾰni pot sângera ṣi astᾰzi, deṣi credeam cᾰ ele s-au vindecat. Este greu prin urmare de a nu aluneca de la conflictele istorice spre cele moderne. Franṭa ṣi Marea Britanie nu se mai infruntᾰ astᾰzi  pe un câmp de luptᾰ ci pe cel al ideilor.

Paris, aflat la baza construcṭiei UE este agasat de dorinṭa Londrei de a pᾰrᾰsi aceastᾰ aventurᾰ poate in urma referendumului anunṭat pânᾰ la ṣfârṣitul lui 2017.

De aceea, discursurile de astᾰzi s-au axat nu doar pe necesitatea reconcilierii europene, ci ṣi pe cea a intᾰririi construcṭiei comunitare fiindcᾰ Waterloo a influeṭat intregul continent. Este ceea ce spunea vice preṣedintele Comisiei Europene, olandezul Frans Timmermans.

Pe cele 2500 de hectare ale câmpului de bᾰtᾰlie, 188.000 de oameni (francezi, englezi si prusaci)  s-au infruntat in 1815, mai bine de 10.000 ṣi-au pierdut viaṭa. Peste jumᾰtate din vicitme au fost de parte francezᾰ.

Anul acesta, mai mult ca niciodatᾰ, reconstrucṭia bᾰtᾰliei se aratᾰ grandioasᾰ. Mai bine de 6000 de pasionaṭi de istorie, ceea ce numim reconstitutori, vor rejuca aceastᾰ paginᾰ de istorie, incepînd de mâine pe parcursul a trei zile. Un spectacol de sunet ṣi imagine este de asemenea prevᾰzut.

In fruntea armatei franceze reconstituite se aflᾰ, ca de fiecare datᾰ in ultimii zece ani, avocatul parizian Frank Samson, impᾰtimit de Napoleon. Dupᾰ aceastᾰ lungᾰ carierᾰ, avocatul spune cᾰ va "abdica" anul acesta in iulie.

Tot la Waterloo, cei peste 200.000 de spectatori aṣteptati vor putea vizita ṣi noul Muzeu al Reconcielierii , inaugurat in urmᾰ cu trei luni de al nouᾰlea Duce de Wellington. Intregul parc comemorativ a fost reconstruit , in mare parte cu fonduri britanice, acesta reaminteṣte nu doar faimoasa bᾰtᾰlie, ci intreaga carierᾰ a lui Napoleon.

Efigia Impᾰratului se regᾰseṣte peste tot la Waterloo, imaginea sa ṣi moṣtenirea lᾰsatᾰ Europei sint omniprezente, in detrimentul Ducelui de Wellington.

Muzeele, monumentul ṣi site-ul constituie astᾰzi un altar închinat lui Napoleon, astfel incât ne putem întreba in mod legitim: cine a câṣtigat în cele din urmᾰ Bᾰtᾰlia de la Waterloo?