Grecia – Germania : Fondul vrajbei noastre

Era șase dimineața și Grecia era mai aproape ca oricând de ieșirea din zona euro. Mărul discordiei : fondul de privatizări de 50 de miliarde de euro la care Germania nu voia să renunțe. Angela Merkel era fermă: banii  trebuie să meargă direct către creditori, fără să mai treacă prin Grecia, iar sediul fondului să fie la Luxemburg, pentru a nu se mai face « aranjamente între prieteni greci». În fața ei stătea crispat Alexis Tsipras : « E o umilință națională ! nu putem ceda controlul unor bunuri care reprezintă aproape o treime din Produsul Intern Brut al țării », îi răspunde șeful guvernului grec.  Până la urmă, cu ajutorul lui Francois Hollande și al lui Donald Tusk s-a ajuns la un compromis. Fondul nu va mai fi la Luxemburg, ci la Atena, dar va fi supervizat de instituțiile europene. Pentru Alexis Tsipras aparențele sunt salvate, cel puțin pentru moment.  

Fondul va fi înființat..., dar el există deja.  

Cu ce se va ocupa fondul ? Pe scurt, el va trebui să gestioneze privatizările pe care le va realiza Grecia. Ideea nu e nouă , și de fapt o instituție asemănătoare există deja. Taiped, acesta este numele organismului care se ocupă de privatizări. În timpul primului memorandum semnat în 2010 între guvernul lui Papandreu și creditorii Greciei, obiectivul era ca acest fond să efectueze privatizări de 3, 5 miliarde de euro. Dar doar un an mai târziu FMI, Bancă Mondială și Comsia Europeană anunțau că obiectivul trebuie să fie de 50 de miliarde până în 2015.  

Suntem în 2015, ce s-a întâmplat cu cele 50 de miliarde de euro care urmau să vina din privatizări ? Ei bine n- au venit. Totalul tranzacțiilor e până acum de vreo opt miliarde de euro, dintre care doar vreo trei miliarde au fost cu adevărat încasați - scrie Le Monde într-o analiză.  Mai mult, după ce Syriza a câștigat alegerile în ianuarie, ritmul privatizărilor a scăzut și mai mult.  

Cea mai importantă privatizare reușită e concesionarea a 14 aeroporturi regionale. În noiembrie 2014 o firmă din Germania a câștigat contractul, în asociere cu o firmă locală. Suma plătită e de peste un miliard de euro.  Au fost și privatizări cu scandal, cum ar fi locul pe care se află fostul aeroport din Atena, un teren imens la malul mării. El a fost câștigat de una dintre marile familii grecești, în asociere cu un fond din China și un altul din Abu Dhabi. Problema e că sumă plătită a fost de 900 de milioane de euro în timp ce terenul valora după alte estimări 3 miliarde.  

Un nou organism, de ce ?  

Sumele insuficiente și scandalurile din jurul privatizărilor sunt două dintre motivele pentru care Germania vrea să se înființeze o nouă instituție.  

Dar poate un astfel de organism să rezolve rapid privatizările din Grecia ? Greu de crezut, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat până acum. FMI-ul în celebrul document din 26 iunie era destul de sceptic și estima că Grecia nu va reuși să obțină mai mult de 500 de milioane de euro pe an din privatizări. În acest ritm, Atena va avea nevoie de nu mai puțin de 100 de ani pentru a ajunge la suma dorită ! (50 de miliarde de euro). Mulți se îndoiesc, de exemplu, că Grecia, dacă își vinde băncile, va reuși să obțină 10 miliarde de euro pe ele. Cine să vrea să cumpere niște bănci secătuite, care sunt sufocate de greutatea unor credite dubioase ?  Și în plus, ce ar mai putea să privatizeze ? unele privatizări au început deja (sau chiar s-au terminat)  cum ar fi cele  legate de loterie sau de jocurile de noroc , dar vânzarea porturilor, aeroporturilor sau a unei părți din imobilele publice reprezintă un subiect mult mai sensibil « Poate ar trebui să privatizeze și monumentele istorice », ironiza un analist financiar.  

Agenția France Presse amintește că Germania, care insistă atât de mult în constituirea acestui fond,  a cunoscut o experiență care ar trebui să o facă să reflecteze mai mult. Imediat după căderea zidului Berlinului, Germania a creat o agenție asemănătoare, care trebuia să vânda activele din fosta RDG. Agenția « Treuhand» a lăsat însă în urmă ei un munte de datorii și a stârnit reacții defavorabile în fosta Germanie de Est.