Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ce prevede acordul privind programul nuclear iranian?

ce_prevede_acordul_privind_programul_nuclear_iranian.jpg

Ministrul iranian de Externe, Mohammad Javad Zarif (Foto: Reuters/Leonhard Foeger)
Ministrul iranian de Externe, Mohammad Javad Zarif (Foto: Reuters/Leonhard Foeger)

După mai bine de 12 ani, Occidentul şi Iranul au ajuns la un acord în privinţa programului nuclear iranian. Marţi dimineaţă s-au încheiat negocierile maraton la care au participat miniştrii de Externe din Statele Unite, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie, Germania şi evident Iran. Textul final are o sută de pagini.

E vorba ca Iranul să renunţe la ideea de a fabrica bomba atomică şi în schimb Occidentul să renunţe la sancţiunile impuse acestei ţări.

Trebuie ştiut însă că Iranul niciodată nu a spus că va fabrica bomba atomică şi a cerut să fie crezut pe cuvânt atunci când afirmă că energia nucleară îi foloseşte doar în scopuri civile. Doar că Occidentul nu a crezut şi i-a impus Iranului tot felul de sancţiuni, atât militare, cât şi financiare sau chiar un embargo comercial.

Prin acordul de marţi, Iranul se angajează să reducă numărul de centrifuge, aparatele care îmbogaăţesc uraniul până ce acesta poate folosi la fabricarea bombei atomice. Va fi limitată şi producţia de plutoniu, un alt element care foloseşte la fabricarea bombei atomice. Iranul acceptă şi inspecţii occidentale, care vor verifica dacă Teheranul se ţine de cuvânt.

 

Ce obţine Iranul în schimb?

 

Obiectivul principal al Iranului era să obţină ridicarea numeroaselor sancţiuni care apasă ţara. O parte dintre sancţiuni, cele legate de comerţ, de transport şi de finanţe ar urma să fie ridicate în câteva luni, după ce va exista un raport prealabil al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică.

Alte sancţiuni, cum ar fi cele referitoare la arme vor fi menţinute câţiva ani de acum înainte. De exemplu, echipamentele care pot folosi la programul iranian de rachete balistice vor mai fi sub embargo încă opt ani. La fel şi pentru armamentul greu, care va rămâne sub embargo încă cinci ani.

 

Care sunt reacţiile dupa semnarea acordului?

 

Evident că reacţiile sunt de mare mulţumire, mai ales printre ţările care au fost parte la negocieri. Expresia "moment  istoric" nu a putut fi evitată, am auzit-o din gura mai multor participanţi şi pentru o dată poate că chiar e bine folosită, pentru că acordul e încheiat după 12 ani, de când au început discuţiile, e drept că ele au fost îngheţate vreo opt ani, cât timp la putere în Iran s-a aflat preşedintele Ahmadinejad. Dialogul a fost reluat după ce preşedinţia Iranului a fost câştigată în urmă cu un an şi jumătate de mult mai moderatul Rohani.

Nu vorbim însă numai despre moment istoric, ci şi despre "eroare istorică"-este expresia şefului Guvernului israelian, Benjamin Netanyahu, care s-a luptat din răsputeri ca să oprească acest acord. Potrivit lui, prin ridicarea sancţiunilor, Iranul va primi sute de miliarde de dolari, care îi vor permite să crească puterea maşinii de teroare şi să îşi mărească expansiunea în lumea întreagă.

Paradoxal sau nu, poziţia premierului isralian e împărtăşită şi de o ţară cu care Israelul nu întreţine relaţii diplomatice, Arabia Saudită. Cum se explică? Arabiei Saudite, ca şi Israelului, îi este teamă de o renaştere a Iranului. Saudiţii sunt şi ei musulmani, dar sunt suniţi, în timp ce iranienii sunt şiiţi şi ştim ce conflicte între cele două confesiuni au loc în Orientul Mijlociu, mai ales de la intervenţia americană în Irak din 2003. Ca urmare, diplomaţi saudiţi şi israelieni s-au întâlnit de mai multe ori în ultimele luni, pentru a vedea ce pot face ca să limiteze influenţa Iranului în regiune. Nu numai Israelul şi Arabia Saudită nu văd cu ochi buni acest acord, ci şi alte puteri militare din regiune, Egiptul în primul rând.

 

Care vor fi efectele asupra regiunii?

 

Înainte de aplicarea sancţiunilor, Iranul era un mare producător de petrol. De fapt, mai mult de jumătate din veniturile sale aveau ca sursă exportul de carburanţi. După ridicarea sancţiunilor, Iranul va reintra pe piaţa petrolieră mondială, iar preţul barilului de petrol ar putea scădea chiar sub 50 de dolari.

Există însă consecinţele politice în regiune, despre care am vorbit deja şi apoi e vorba despre reaşezarea relaţiei dintre Statele Unite şi Iran, care oficial nu mai întreţin relaţii din 1980, de la revoluţia islamică şi celebra luare de ostatici. Iranul şi Washingtonul au însă interese comune în Afganistan, în lupta împotriva talibanilor suniţi sau în Irak şi Siria, în lupta împotriva Organizaţiei Stat Islamic.

Pe de altă parte, Iranul sprijină mişcările Hezbollah în Liban şi Hamasul palestinian. Hamas e considerat o organizaţie teroristă de Statele Unite, lucru care se întâmpla până de curând şi cu Hezbollah-ul, retras însă în urmă cu câteva luni de pe lista organizaţiilor teroriste de către Washington, probabil tot în perspectiva apropiatului acord cu Iranul.

Acest acord a fost dorit însă foarte mult de preşedintele american, Barack Obama. Putem spune ca daca nu ar fi fost Obama, acordul nu ar fi existat? E foarte probabil, pentru că Barack Obama insistă de mult ca acordul să fie semnat. Pe de altă parte, republicanii nici nu vor să audă de el şi chiar i-au trimis o scrisoare liderului iranian, în care îi spuneau că dacă va semna acordul, republicanii, când vor ajunge la putere, vor reveni asupra lui.

Acordul trebuie să treacă însă de Congresul american şi ar putea să apară nişte probleme şi acolo. Pentru Obama, este însă al doilea mare pas de reconciliere cu o ţară cu care America nu întreţinea relaţii, după normalizarea relaţiilor cu Cuba. Ce diferenţă faţă de fostul preşedinte George Bush, care pusese Iranul pe axa răului. Pe de alta parte, asta nu înseamnă că relaţia cu Iranul se va normaliza şi încă e mult prea devreme ca să spunem cine va avea mai mult de câştigat. Occidentul pentru că scapă pentru moment de teama unui Iran cu arma nucleară sau Iranul care, chiar fără armă, îşi va recâştiga puterea pierdută în ultimul deceniu şi va juca un rol important şi nu neapărat pozitiv în scena deseori sângeroasă din Orientul Mijlociu?