Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Migraţia în UE: lipsesc 8 mii de locuri de primire

migrani.jpg

Migraṭia în UE: lipsesc 8 mii de locuri de primire

UE nu reuşeşte să relocalizeze aproape opt mii de migranţi din cei patruzeci de mii aflaţi acum în Grecia şi în Italia; miniştrii de interne europeni reuniţi în 20 iulie la Bruxelles au găsit doar un acord parţial asupra subiectului. Comisia Europeană propusese cote obligatorii de repartizare a acestora în toate statele membre UE, dar capitalele au respins ideea. În baza unui acord de la începutul lunii, alte douăzeci de mii de migranţi aflaţi în Turcia şi în Liban vor fi redistribuiţi în UE; aceṣtia au un statut diferit.

Acordul parṭial de la Bruxelles vizează aproximativ 52.000 de persoane din cele 60.000 aflate acum în Turcia, Liban, Grecia şi Italia. Pentru unii se vorbeṣte despre reinstalare, despre alṭii de relocalizare în UE. Totul depinde de statutul lor actual.

În Turcia şi Liban se află  20.000 de migranţi  - dar aceṣtia, de naṭionalitate eritreană ṣi siriana - au deja statut de refugiaţi. Aceasta înseamnă că toată munca administrativă a fost făcută, lucru facilitat de faptul că aceşti oameni au naţionalitatea "bună", cea care le acordă uṣor statutul de refugiaṭi.

Prin urmare, pentru ei s-au găsit uṣor centre de reinstalare în UE. De altfel, au fost mai multe oferte decât cereri, întrucât există acum în UE o disponibilitate de peste 22.504 de locuri pentru doar 20.000 de refugiaṭi.

România a indicat deja că va putea accepta un număr de până la 2000 din aceştia, poate chiar cei 2000 inexistenṭi.

Situaṭia este diferită pentru libienii şi alṭii aflaţi acum în Grecia şi în Italia, unde întreaga sarcină administrativă rămâne încă de făcut ṣi faţă de care statele membre UE par cu mult mai precaute.

În cazul acestor 40.000 de migranţi, se vorbeṣte despre relocalizare. Este vorba de a lua de pe umerii Greciei ṣi ai Italiei o povară pe care acestea pur ṣi simplu nu o mai pot duce.

Pentru aceṣtia, doar 32.256 de locuri au fost găsite, cu toate că acordul final era aṣteptat acum.

Unele state ca Austria, Ungaria şi România au indicat că vor accepta zero migranṭi. Irlanda însă, care în mod normal nu participă la politica de imigraṭie a UE, a anunṭat că poate accepta 600 de oameni. Danemarca şi Mare Britanie se ṭin însᾰ de-o parte, prin acel numit opt-out (pentru Danemrca) ṣi opt-in ( pentru Londra). 

Germania şi Franţa (care pot primi peste 10.000 si respectiv peste 6.000 de migranţi) s-au arătat cele mai primitoare, urmate de Olanda (2047), Blegia (1364) şi Spania (1300); Luxemburg poate primi 350, Finlanda 204, etc.  Toate statele au acceptat însă un număr de migranţi mai mic decât cel iniṭial prevăzut în propunerea Comisiei Europene din 13 mai.

Şi asta aşa cum o remarca ṣi ministrul luxemburghez de interne, Jean Asselborn, a cărui ţară se află acum la preşedinţia UE, deoarece sistemul pe baze voluntare îṣi are limitele sale. El mai adăuga că unele state nu pot face acum gesturi care nu sunt bine văzute, electoral vorbind.

Comisia Europeană propusese, în 13 mai, un sistem de repartiṭie obligatoriu a celor 40.000 de migranṭi în toate statele UE. În baza acestuia, României i-ar fi revenit un număr de 1705 persoane. Cum capitalele au refuzat ideea relocalizᾰrii obligatorii, Bucureştiul poate accepta să relocalizeze acum zero migranṭi.

Singura ṭară care nu acceptă nici refugiaṭi ONU din Turcia sau Liban ṣi nici migranṭi aflaṭi în Grecia sau Italia este Ungaria.

Preṣedinṭia luxemburgheză promite să rezolve până la sfâṣitul anului problema pentru migranṭii rămaṣi fără centru de relocalizare.

Rezolvarea poate veni la unul din consiliile miniṣtrilor UE de interne din noiembrie sau decembrie, sau în cadrul summitului UE dedicat migraṭiei si organizat în noiembrie în Malta.

Iar Jean Asselborn, cu jovialitatea sa bine cunoscutᾰ, a mai adᾰugat cᾰ totul nu trebuie sᾰ se rezume la o bᾰtᾰlie pe cifre ("deṣi asta ne-a costat ceva nervi", a dᾰugat el), ci la faptul cᾰ în mod încet dar sigur, UE pune pe picioare o politicᾰ de azil.

Deja pregᾰtirile pentru a-i primi pe migranṭi în statele UE pot începe, cu toate cᾰ transferul lor nu va debuta decât în luna octombrie. Intre timp, centrele nevralgice (the hot spots) de triere a migranṭilor, control, luarea amprenteleor (cu toate cᾰ sunᾰ inuman) au fost organizate în Italia ṣi în Grecia.

Existᾰ trei naṭionalitᾰṭi (irakianᾰ, eritreanᾰ si sirianᾰ) pentru care acordarea statutului de refugiat ONU este rapidᾰ si aproape sigurᾰ (un procent de 65% au primit statutul).

Pentru restul, cei care sunt refuzaṭi,  agenṭia Frontex  îṣi rezervᾰ dreptul de a-i întoarce în ṭara de origine. Modalitate repatrierilor, încᾰ nu cu adevᾰrat pusᾰ la punct, va fi dezbᾰtutᾰ la summitul din Malta, în noiembrie.