Un stângist cu șanse de lider aruncă Partidul Laburist în haos

Potrivit unui sondaj publicat de cotidianul The Times, Corbyn este preferat de 43% dintre cei chestionați, față de 26% Andy Burnham, 20% Yvette Cooper (ambii deținând posturi ministeriale înainte de 2010 când Partidul Laburist s-a aflat la putere) și 11% Liz Kendall, aleasă deputată în 2010.

Atunci când se iau în considerare a doua și a treia preferință de pe buletinele de vot, Cooper și Kendall sunt eliminate iar Corbyn îl învinge pe Burnham cu 53% - 47%.

Liderul Partidului Laburist este ales de către membrii de partid, membrii de sindicat care plătesc cotizația politică și simpatizanții înregistrați. Votul se face prin poștă începând cu 14 august până pe 10 septembrie, rezultatul urmând să fie anunțat pe 12 septembrie.

Corbyn se bucură de sprijinul marilor confederații sindicale care sunt principalii finanțatori al Partidului Laburist, care au anunțat că pentru votare s-au înregistrat peste 25000 de noi sindicaliști și peste 17000 de simpatizanți, fiind în curs de procesare alte 30000 de cereri. 

În vârsta de 66 de ani, Corbyn este un veteran al stângii nereformate din partid și reprezintă de 32 de ani circumscripția Islington North din Londra. 

El a fost întotdeauna un marginal, nu a dețiut nici funcții de conducere în partid și nici posturi ministeriale în timpul lungii guvernări Laburiste 1997 - 2010. 

Corbyn este un socialist dur, care se opune politicilor de austeritate duse de actualul guvern al Partidului Conservator condus de premierul David Cameron, se pronunță pentru majorarea taxelor impuse bogaților și sporirea cheltuielilor publice. 

Este de asemenea unoscut ca un republican convins, care a cerut de mai multe ori mutarea Reginei Elisabeta a II-a din Palatul Buckingham într-o reședință "mai modestă".

Favoritul la coducerea Partidului Laburist este cunoscut și pentru simpatiile sale pentru cauza separatistă irlandeză, el invitându-l pe liderul Sinn Fein, Jerry Adams, să vorbească în incinta parlamentului britanic în 1984, imediat după atentatul de la Brighton îndreptat împotriva premierului Margaret Thatcher de IRA (a cărei aripă politică este Sinn Fein). 

Corbyn sprijină cauza palestiniană și a numit în trecut organizațiile Hamas și Hizballah "prietenii noștri", fiind un ferm oponent al intervențiilor militare în Afganistan, Irak, Libia sau Siria și un amic al regimurilor de stânga din America Latină. 

Căsătorit de trei ori, Corbyn a pus principiile sale de stânga chiar mai presus de familia sa: el a divorțat de a doua soție, nefiind de acord cu opțiunea acesteia de a-l trimite pe fiul lor la o școală secundară selectivă și nu la liceul local, care a avea o reputație dezastruoasă. 

El este vestit pentru barba sa și pentru modul în care se îmbracă: poartă rar cravată, adeseori este văzut ca șapcă stil Mao iar la moartea în 2002 a Reginei Mamă a provocat indgnare când a venit în Camera Comunelor purtând un sacou vișiniu.

Viraj spre stânga

Ascensiunea lui Corbyn amintește de perioada 1980 - 1983, când Partidul Laburist a fost condus de Michael Foot, cel care a dus partidul către cea mai dezastruoasă înfrângere în alegeri de după cel de-al doilea război mondial în 1983, anul în care actualul pretendent a devenit deputat.

Ca și Foot în urmă cu 35 de ani, Corbyn consideră că eșecul Partidului Laburist în alegeri se datorează nu faptului că alegătorii au respins manifestul electoral ca fiind prea de stânga, ci ca fiind insuficient de stângist. 

Pe 7 mai 2015 Partidul Laburist sub conducerea lui Ed Miliband a obținut doar 232 de mandate în Camera Comunelor din totalul de 650, față de 331 ale Partidului Conservator, cel mai slab rezultat electoral de după 1987. 

Miliband a demisionat a doua zi după acest eșec, ceea ce a deschis imediat lupta pentru succesiune într-o atmosferă de dezordine și lipsă de orientare politică. 

Inițial Corbyn era considerat lipsit de orice șansă, dar radicalizarea sndicatelor care s-au plasat în spatele său i-a dat un impuls foarte puternic, transformându-l aproape peste noapte în favorit. 

El se bucură, potrivit sondajelor, de sprijinul noilor aderenți și simpatizanți, care se pot înscrie la scrutin plătind o taxă de doar trei lire sterline (19 RON). 

Ascensiunea fulgerătoare a lui Corbyn a provocat panică în partid. În ultimele zile s-au făcut presiuni asupra lui Kendall, candidata cea mai de dreapta, să se retragă și să sprijine fie pe Burnham, fie pe Cooper, dar Kendall a refuzat retragerea. 

Fostul lider al Laburiștilor și premier, Tony Blair, a fost extren de dur la adresa celor care intenționează să voteze pentru Corbyn - "Când oamenii spun - inima-mi spune să fiu cu o astfel de politică - să-și facă un transplant, fiindcă asta-i o prostie".

Blair a fost cel mai de succes lider din istoria Partidului Laburist, câștigând trei alegeri consecutiv (1997, 2001, 2005) cu o majoritate absolută, dar mulți militanți ai partidului nu l-au iertat pentru politicile sale centriste în domeniul economiei și mai ales pentru războaiele din Afgansitan și Irak.

Dar fostul adjunct al lui Blair în partid și vicepremier timp de 10 ani, John Prescott, a criticat aceste afirmații, calificându-le drept "inacceptabile". 

Iar în timp ce Partidul Laburist este sfâșiat de lupte intestine, Partidul Conservator jubilează: alegerea unui lider ca Jeremy Corbyn ar fi o grea lovitură dată șanselor opoziției de câștiga alegerile din 2020.

Poate cel mai bine a caracterizat situația din Partidul Laburist un fost consier al lui Blair: "Partidul Laburist arată de parcă ar fi fost preluat de un cult sinucigaș".