UE se clatină în barca migraţiei

Franṭa si Germania cer o mobilizare europeană dupa ce au respins ideea de "cote obligatorii" de migranṭi ṣi alte idei legate de solidaritate. Aceste idei, propuse de Comisia Europeană în data de 13 mai, sunt oricum depăṣite acum. Se vorbea atunci, între altele, despre relocalizarea a 40.000 de migranṭi aflaṭi în condiṭii precare în Grecia ṣi în Italia. Intre timp, alṭi 26.000 de migranṭi au sosit numai săptamâna trecută în Grecia.

Pentru moment, statele membre UE au acceptat să primească migranṭi din Italia ṣi Grecia, dar nu în numărul propus de Bruxelles si calculat de la ṭară la ṭară în funcṭie de PIB-ul fiecăreia, de numărul de migranṭi deja primit, de populaṭie, etc.

Pentru această repartizare obligatorie, Comisia propusese alocarea a 50 de milioane de euro. Banii, care provin dintr-un avans din bugetul UE pentru anul viitor, sunt mai departe disponibili, cu toate că acele cote obligatorii nu se aplică. Statele care primesc migranṭi pot face apel la acele fonduri UE.

Ungaria a refuzat să preia vreun migrant aflat acum în sudul Europei spunînd în iunie că are ṣi aṣa prea mulṭi ṣi că se aṣteaptă la un nou flux de migraṭie la frontierele sale. Budapesta nu s-a înṣelat. Se estimează că circa 3000 de migranṭi ar putea sosi de acum zilnic în Ungaria, ei provin prin Balcani din Grecia ṣi sunt majoritatea sirieni. Ungaria a cerut un ajutor de urgenṭă la Bruxelles de 8 milioane de euro care îi va fi acordat. Nu se pune încă problema creării unui punct de acces (hotspot), Ungaria nu a cerut-o.

Punctele de acces pentru migraṭie sunt create cu ajutorul UE, prin structurile existente legate de migraṭie si paza frontierelor, cum ar fi Agenṭia Frontex, Europol si Oficiul European pentru Azil (EASO). Ideea este de a ajuta un stat aflat sub presiunea migraṭiei in identificarea si trierea migrantilor prin luarea amprentelor digitale etc. Comisia Europeana tocmai a deschis un nou astfel punct de acces în Sicilia iar altul în Grecia urmează.

Intre timp, Germania a suspendat aplicarea convenṭiei de la Dublin în ceea ce îi priveṣte pe migranṭii sirieni, aceasta însemnînd ca nu-i va trimite înapoi în ṭara prin care au intrat în UE. Gestul a fost bineînṭeles salutat la Bruxelles.

Bulgaria, depăṣită de situaṭia de la frontiera cu Serbia ṣi cu Macedonia, a trimis acolo armata, lucru care nu poate fi comentat în vreun fel; la Bruxelles, se confirmă faptul că un stat membru este suveran privind gestiunea propriilor frontiere.

Pentru viitor

Propunerea din 13 mai a Comisiei Europene,  de stabilire a unei conduite europene în ceea ce priveṣte gestiunea migraṭiei nu a fost decât o primă abordare a situaṭiei. S-a vorbit atunci despre reinstalarea si relocalizarea migranṭilor aflaṭi deja în aṣteptare în Grecia, Italia, Turcia ṣi Liban.

Bruxelles are planuri mai mari de atât, ni se spune ṣi până la sfâṣitul anului va prezenta propuneri pentru o politică durabilă de azil ṣi migraṭie. Pe scurt, Comisia condusă de Jean-Claude Juncker încercă să forṭeze statele membre să accepte reguli de care acestea s-au ferit dintotdeauna.

In data de 9 septembrie vom avea o primă idee despre ceea ce ṣi-ar dori Comisia să realizeze atunci când preṣeditele său va ṭine un discurs despre starea UE.

Intre timp, statele membre au deja o restanṭă,  întrucât n-au reuṣit sa-i distribuie pe toṭi cei 40.000 de migranṭi din Italia si Grecia, aflaṭi acolo din primăvară. Un numᾰr de 8000 rămăsese încă în discuṭie, lor li se va găsi poate o destinaṭe în cadrul reuniunii miniṣtrilor de interne UE din luna noiembrie.

Intrebarea cheie care e si mai acuta in aceste zile este: va exista vointa politica pentru abordarea frontala a problemei migrantilor? Tehnocraṭii de la Bruxelles lucrează efectiv pentru a găsi soluṭii comune ṣi viabile, dar în capitale, toate eforturile lor au fost de fapt respinse.

Azi, Franṭa ṣi Germania declară la cel mai înalt nivel că este nevoie de mobilizare, dar în luna iunie Franṭa însăṣi respinsese ideea Comisiei pentru o politică de azil si migraṭie. Acesta nu este decât un exemplu printre zecile care se pot da privind desolidarizarea statelor din UE în faṭa unei crize fără precedent.