Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


“În criza refugiaților, speranța vine de la societatea civilă” - Gian Paolo Accardo

gian_paolo_accardo_-_vox_europ.jpg

Gian Paolo Accardo Vox Europ
Gian Paolo Accardo Vox Europ

„Societatea civilă va pune presiune pentru schimbarea politicilor europene pentru imigranţi“ – spune la RFI Gian Paolo Accardo, redactor şef al site-ului Vox Europ, specialist în afaceri europene. Jurnalistul e de părere că Acordul Dublin privind acordarea azilului politic în Uniunea Europeană ar putea fi modificat la întrunirea miniştrilor de interne de săptămâna viitoare. Va fi nevoie însă de alte săptămâni până să fie aplicat. Până atunci, imaginea Europei este serios şifonată ca urmare a aşa-numitei crize a imigranţilor şi lipsei de consens politic în ce priveşte gestionarea situaţiei.

Imaginea Europei în acest moment este dezastruasă dacă ne gândim că Europa era privită de cei care fug din zonele de conflict ca un refugiu, ca un loc sigur. Or avem ţări care nu acceptă imigranţi sau care discută despre cum pot primi cât mai puţini – cum a fost cazul dezbaterilor din iulie, când s-a decis câte persoane poate primi fiecare stat. Pare să fie o uşoară schimbare în bine în ultimele zile odată cu decizia Germania de a primi mai multe persoane, dar dincolo de asta majoritatea ţărilor par să nu îi considere bineveniţi deloc.

Vedem politici diferite în diferite ţări europene. Poate fi vorba de o soluţie comună care să rezolve situaţia la nivelul Uniunii?

Toţi liderii europeni par de acord că e nevoie de o soluţie comună la nivel european, dar fiecare acţionează în interesul propriei ţări şi în general încearcă să limiteze numărul imigranţilor care sunt acomodaţi în ţara lor. E un discurs dublu. În acelaşi timp, o soluţie care a fost invocată este elaborarea unui set comun de politici pentru azil politic. Acordul Dublin II conţine recomandări, dar se dovedesc ineficiente pentru că ţara în care refugiaţii intră pe teritoriul european nu este ţara în care ei vor să rămână. Majoritatea ajung în Ungaria, dar vor să meargă în Germania. Sau ajung în Grecia, dar vor de fapt să meargă în Suedia. Deci e nevoie de o revizuire a prevederilor şi majoritatea ţărilor sunt de acord cu asta, mai puţin poate ţări ca Ungaria şi Grecia care vor doar să scape de refugiaţi cât mai repede.

E posibil să vedem un consens în ideea modificării prevederilor acordului Dublin într-un viitor apropiat, în câteva săptămâni?

Miniştii de interne ai Uniunii Europene au programată o întrunire în 14 septembrie şi ar putea cădea de acord asupra revizuirii acordului Dublin, dar – ca întotdeauna – deciziile la nivel european se mişcă greu.  

Între timp, oamenii stau în gări, în porturi, la frontiere...

Tocmai! Şi chiar dacă ar fi luată o decizie în 14 septembrie, va fi nevoie de alte săptămâni pentru a fi pusă în practică. Între timp, mii de imigraţi vor continua să intre în ţările europene. Ceea ce aduce speranţă este reacţia societăţii civile. În timp ce ţările membre se mişcă încet – fie nu răspund eficient crizei, fie răspund într-un mod ostil – există un răspuns independent al societăţii civile. Vedem în diferite ţări că oamenii iau atitudine şi le transmit refugiaţilor că sunt bineveniţi. Unii le oferă adăpost şi încearcă să găsească punctual soluţii. Am văzut asta în Germania, în Austria, în Slovenia, chiar în Franţa şi Marea Britanie. Ştiu că la sfârşitul acestei săptămâni e programată la Paris o demonstraţie a cetăţenilor care nu susţin politicile restrictive în ce priveşte oferirea azilului politic. Nu în numele meu – acesta e motto-ul protestului. Deci societatea civilă reactionează mult mai rapid decât clasa politică, iar asta poate însemna că din direcţia asta ar putea veni răspunsurile.

De pare să fie această derută la nivel de politici europene, ca şi cum e o surpriză. Imigranţii vin în Europa de mult timp, e un lucru ştiut. Nu putea fi prevăzută situaţia şi eventual găsite nişte soluţii până acum?

Desigur, era destul de clar de la începutul anului că e un val imens de oameni care fug din calea conflictului sirian în mod special, iar situaţia din Libia se înrăutăţea de la o lună la alta. Apoi este Afganistanul... Era absolut previzibil că ne vom confrunta cu situaţia de acum în Europa. Poate liderii europeni s-au gândit că accidentele care au dus la moartea prin înec a peste 2500 de oameni în primăvară vor descuraja imigranţii să traverseze Marea Mediterană. Evident că s-au înşelat. Presiunea este atât de mare, iar situaţia în aceste ţări e atât de dramatică încât oamenii mai degrabă îşi riscă viaţa decât să rămână acolo. Occidentul nu a făcut nimic pentru rezolvarea situaţiei din Siria, de pildă, aşa că nu există niciun motiv pentru civili să rămână în ţară de vreme ce nu există nicio şansă de pace într-un viitor apropiat.