Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Legendă a Războiului Rece, în exclusivitate la RFI, despre Cuba de ieri și de azi (I)

Felix Rodrgiuez a fost decorat de CIA, în 1976, când a părăsit serviciul activ, cu Steaua Pentru Eroism. S-a născut în Cuba într-o familie înstărită, care a suferit direct din cauza regimului comunist.  Autobiografia sa, intitulată  RĂZBOINIC DIN UMBRĂ:  Eroul CIA a Sute de Bătălii Necunoscute, a fost publicată în 1989.

Felix Rodriguez este retras astăzi pe poziția publică de președinte al Asociației Veteranilor Brigăzii 2506, dar controversele trecutului îl urmaresc în continuare. Este, cu egală intensitate, admirat de durii exilului cubanez, de anti-comuniștii de pretutindeni, și demonizat de cei cu simpatii de stânga, pentru care simbolizează, întruchipează, toate păcatele politicii americane din epoca Războiului Rece. Felix Rodriguez a fost peste tot, din Cuba până-n Argentina și din Vietnam până-n El Salvador, stafie foarte vie a anti-comunismului planetar,  destin de fantezie și personificare a revanșei pentru cei care au gemut sub jugul socialismului real.

 

Felix Rodriguez: Eram în străinătate din 1954, când venisem la studii liceale în SUA. În 1958, părinții mei își petreceau vacanța de Crăciun în Mexic și m-am dus să-i vizitez.  Am urmărit din Ciudad de Mexico venirea la putere a lui Castro, la o zi după plecarea lui Batista. Era Anul Nou,  și imediat au început să apară la televizor imaginile plutoanelor de execuție ale noului regim.  Sute de persoane au fost executate, după procese care erau o parodie de justiție.  Am fost afectat, și am decis că trebuie făcut ceva.

 

Reporter: Acel "ceva" fiind lupta armată.

 

Felix Rodriguez: Când îmi vizitam părinții în Mexic, la 17 ani, se recruta pentru așa numita Legiune Anticomunistă a Caraibelor, cu baza în Republica Dominicană. M-am înrolat. Apoi, în 1960, am intrat la Universitatea din Miami, dar, aflând ce se petrece în America Centrală și Cuba, am hotărât să particip la pregătirile pentru invazia din Golful Porcilor. Aveam 19 ani. După instrucția de bază, în Guatemala,  am fost printre cei aproximativ 80 selectați pentru așa-numitele echipe cenușii, sau de infiltrare. În decembrie am fost transferați în Panama pentru antrenament special.  Acolo, eu și un prieten am decis că scoaterea din joc a lui Castro ar scurta considerabil războiul și ar salva vieți.  Ne-am anunțat deci disponibilitatea pentru o misiune de eliminare fizică a lui Fidel Castro. Operațiunea a fost aprobată.  Am primit arma cu o lunetă extrem de puternică și 20 de cartușe din care urma să folosim foarte puține. Ni s-a spus să nu reajustăm luneta: era fixată pentru distanța  de la care trebuia ucis Castro.  Ambarcațiunea rapidă folosită, despre care am aflat mai târziu că-i aparținea unei rude a lui Kennedy, Sargent Shriver,  avea un căpitan american și un echipaj românesc și ucrainean. De trei ori am încercat să debarcăm.  Primele două dăți am ajuns foarte aproape de coastă, dar nu ne-a așteptat nimeni. A treia oară  s-a defectat motorul și a trebuit să facem cale întoarsă. După care s-au răzgândit, mi-au luat pușca,  au adăugat două persoane grupului pe care-l conduceam, și ne-au infiltrat în Cuba pentru operațiuni în provincia Las Villas.

 

Reporter: Care erau ordinele, ce rol aveau de jucat echipele de infiltrare, ce rol ați avut dvs. personal în desfășurarea operațiunii?

 

Felix Rodriguez: Am ajuns în Cuba la o lună și jumătate - două înaintea invaziei, cu misiunea de a fi forțele speciale ale Brigăzii, activând și conducând elementele Rezistenței interne în acțiuni de sabotare a podurilor și de obstrucționare a defensivei comuniste. Din păcate, invazia a venit fără ca să fim înștiințați. În Camaguey urma să primim arme pentru o acțiune în Las Villas, provincie situată în centrul insulei, dar armele n-au mai ajuns până la noi. Mai târziu, m-am dus  eu în SUA pentru a aduce arme până la punctul de primire, dar din păcate insurgenții  locali n-au avut suficient timp să aducă o barcă destul de încăpătoare pentru toate armele. Invazia m-a găsit în Havana, fără arme, așteptând un prilej de a mă întoarce în Las Villas. Am avut noroc, am reușit să ajung la ambasada Venezuelei, unde am rămas cinci luni și jumătate. La 13 septembrie 1961 ne-au acordat salvconduct și am plecat în Venezuela.

 

Reporter: Tentativele de destabilizare a regimului castrist, de neutralizare a liderilor săi,  au continuat sub numele OPERAȚIUNEA MANGUSTA, care a fost un complex de acțiuni încredințate serviciilor clandestine.  Ați fost implicat și în această perioadă?

 

Felix Rodriguez: M-am întors în SUA, de unde am mai executat câteva infiltrări în Cuba, cu misiuni de recunoaștere. În 1962 am decis să părăsesc Agenția, să mă însor - suntem împreună de peste 50 de ani - și să mă angajez în sectorul privat. Într-o zi m-a contactat un  lucrător al Agenției, și ne-am dat întâlnire în parcarea hotelului Howard Johnson, vizavi de Universitatea Miami. Mi-a spus, "Felix, infanteriștii marini vor debarca în Cuba, avem nevoie de tine". I-am răspuns, "Tom, dacă debarcă ei, de ce mai aveți nevoie de mine"?  Mi-a vorbit despre planul de a mă parașuta în apropierea unei baze aeriene sovietice din Santa Clara ca s-o marchez cu un far de radiolocație. Am acceptat. M-au dus într-un loc secret, mi-au dat o parașută, m-au antrenat, mi-au dat alte două persoane pe care le cerusem să mă însoțească.  În ziua în care trebuia să fim parașutați în Cuba, Hrușciov a cedat în criza rachetelor. Am rămas în Agenție. Membrii Brigăzii au fost scoși din Cuba grație eforturilor președintelui Kennedy,  care la ceremonia de primire, în decembrie 1962, le-a promis că drapelul Brigăzii va flutura foarte curând într-o Havana liberă. Am crezut atunci că și-a semnat condamnarea la moarte. Era serios, și Castro nu-l va ierta. Ne-a deschis porțile armatei. 209 membri ai Brigăzii au devenit ofițeri.  Eu am primit grad de locotenent de infanterie în martie 1963. După asasinat însă, președintele Johnson ne-a spus că promisiunea lui Kennedy de a elibera Cuba a murit odată cu el.

 

Reporter: Castro v-a scăpat, nu însă și Che Guevara, argentinianul care, într-o măsură poate mai mare decât Castro, a fost simbolul revoluției în America Latină.  În octombrie 1967, Guevara, care ocupase poziții la vârful ierarhiei comuniste în Cuba, se afla în Bolivia ca lider al insurgenței, și era în vizorul CIA-ului,  care a instruit o forță de șoc pentru a-l prinde și v-a încredințat misiunea de a coordona efortul pe teren. Ați acționat sub acoperire, în uniforma de căpitan al armatei boliviene.

 

Felix Rodriguez: Motivul pentru care noi, cubanezii, am mers acolo este că ambasadorul Henderson interzisese prezența cetățenilor americani în zone de conflict sau pericol. Războiul din Vietnam era în desfășurare și nu vroia alți americani repatriați în saci de plastic. Am devenit consilier al Batalionului 2 de Asalt, sub comanda colonelului Zenteno, și la sediul Diviziei a 8-a.  Eu am fost cel care a recomandat desfășurarea cu anticipație a batalionului pentru că, puțin timp înainte, avusese loc un incident în care o unitate a armatei boliviene ucisese trei membri ai avangărzii lui Che. Știam deci că Guevara se afla în zonă. Colonelul a întrerupt antrenamentul, și la 1 octombrie batalionul era pe poziții. Am avut un noroc enorm să-l putem captura la scurt timp după desfășurare. În dispozitiv se afla o companie sub comanda căpitanului Lopez Leyton, având în flanc compania condusă de un alt căpitan, Celso Torrelio, care avea să devină președintele Boliviei. Ambele unități acționau în sprijinul grupului comandat de Gary Prado, care îl vîna pe Guevara.  Contrainformațiile, pe care le antrenasem tot noi,  aflaseră de la fermieri din zonă că au fost auzite voci într-un loc numit Quebrada del Yuro, care a fost înconjurat. În zorii zilei de 8 a avut loc un schimb de focuri în care Che a fost rănit la piciorul drept. Patul carabinei îi fusese atins de gloanțe, dar rămăsese cu un încărcător plin la pistol. A încercat să scape, ajutat de un insurgent bolivian, Simon Cuba Sarabia,  nume de război "Willy",  dar a fost urmărit și a sfârșit față în față cu soldații noștri, cărora le-a spus, "nu trageți, sunt Che, și valorez mai mult viu decât mort".  

 
Felix Rodriguez intervievat de Radu Tudor