Cine poartă vina pentru tensiunile dintre București și Budapesta?

Vina este împărțită. Mai întâi de toate, merită remarcat că prin măsurile și declarațiile din ultima vreme, Ungaria a devenit un factor de creștere a tensiunilor în regiune. Ridicarea tonului în relația cu Bucureștiul este doar un aspect. Criza migranților a dus la tensionarea relației cu Serbia. Acum, în joc este introdusă și Croația. Crearea unei stări tensionate la granița sârbo-croată este iarăși o problemă. Vorbim despre o graniță trasată cu sânge acum 20 de ani și orice eveniment, orice stare de surescitare poate redeschide răni vechi ale trecutului. Știm bine că în Balcani, orice eveniment, cât de minor, poate avea consecințe incalculabile: instalarea unor plăcuțe bilingve sau un simplu meci de fotbal, de exemplu. Partea bună este că, până acum, Serbia și Croația au dat dovadă de multă prudență. 
Apoi, intervenția în forță a trupelor ungare asupra migranților poate duce la tensiuni pe tot cuprinsul Europei. Oare ce vor spune musulmanii din Europa când vor vedea imaginile cu coreligionarii sau conaționalii lor atacați cu gaze lacrimogene și tunuri cu apă? Problema este că foarte puțini musulmani trăiesc în Ungaria. Îi găsim în Franța, în Germania, în Marea Britanie și în alte țări și acolo ar putea fi problemele. 

O politică în totală opoziție față de cea a Germaniei

E greu de spus acum care este scopul Ungariei. Sau dacă într-adevăr există un scop, altul decât cel legat de politica internă a lui Viktor Orban și a partidului său, FIDESZ. Dar trebuie să remarcăm că politica Ungariei este la polul opus față de cea a Germaniei. Cu toate ezitările cancelarei Angela Merkel, Berlinul a dus o politică de absorbire pe cât posibil a tensiunilor, prin primirea unui număr mare de migranți. Și aici putem înțelege frustrarea Germaniei, care vede că eforturile sale nu sunt susținute cum ar trebui de statele central și est-europene.

Dar și România are partea ei de răspundere 

Liderii români au greșit și ei atunci când s-au lăsat prinși în jocul declarațiilor. Au pus gaz pe foc în mod inutil. Este adevărat că jocul acesta s-a mai practicat între București și Budapesta, de-a lungul anilor. Indiferent cine s-a aflat la putere într-o parte sau alta, au apărut declarații în contradictoriu, replici și contra-replici. A fost tot timpul un fel de hârjoneală între cele două părți, iar liderilor le-a convenit, fiindcă asta aducea voturi. De data aceasta, lucrurile sunt cu mult mai complicate, miza este cu mult mai mare.  
Apoi, Bucureștiul ar fi trebuit să observe că Budapesta nu a reacționat nici pe departe atât de dur atunci când cancelarul Austriei, Werner Faymann, spunea despre comportamentul lui Viktor Orban că amintește de cei mai întunecați ani ai Europei. Și vorbim despre un interviu în revista ”Der Spiegel”, deci cu o arie de impact mediatic cu mult mai mare decât o declarație a premierului României făcută la Târgu Jiu. 
Pare că Ungaria a avut interesul de a da replici numai în direcția Bucureștiului, iar asta ar fi trebui să dea de gândit și să-i îndemne pe liderii români la înțelepciune și prudență.  Ridicarea tonului în astfel de momente nu folosește nimănui.