Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Sancțiunile CEDO pentru Dosarul Revoluției, o umbră pe democrația românească

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis, marți, o nouă decizie de condamnare a României pentru nesoluţionarea dosarului Revoluţiei într-un termen rezonabil. Este răspunsul la o plângere formulată în 2008 de Carmen Doroteia Alexandrescu, Ion Băroiu, Iosif Bălaş-Salcoci, Ştefan Boran, Marin Dincă, Laura Veronica Stoica, Vladimir Ciobanu şi Cristian Paţurcă. CEDO a constatat că acestor persoane le-a a fost încălcat dreptul la un proces echitabil într-un timp rezonabil și le-a acordat câte 2.400 de euro cu titlul de prejudiciu moral. Cum să interpretăm această decizie?

Să spunem mai întâi că persoanele în cauză au luat parte la demonstrațiile din București, începute la 21 decembrie, care au dus la căderea regimului comunist. În 1990, au fost audiați ca martori de către procurori și s-au constituit parte civilă în dosarul Revoluției. Au așteptat aproape 20 de ani, până să se adreseze CEDO, în 2008. De atunci, au mai trecut șapte ani, până la formularea deciziei CEDO. Și dosarul Revoluției tot nu este finalizat, ba, acum o lună, a fost clasat de către procurorii militari din cadrul instanței supreme.

Atenție, în cazul acestor persoane vorbim chiar despre prima parte a Revoluției, cea de reprimare, în care forțele regimului Ceaușescu au tras cu gloanțe de război împotriva demonstranților pașnici. Știm că după căderea lui Nicolae Ceaușescu lucrurile s-au complicat, Oamenii au primit arme, pentru a lupta împotriva acelor teroriști despre care acum nu mai știm nimic. Anchetele nu au precizat clar nici până la această oră cine și în ce măsura este responsabil de victimele de după căderea lui Ceuașescu - oamenii neinstruiți care au pus mâna pe arme, grupuri armate care încercau readucerea lui Ceaușescu la putere sau grupuri diversioniste aflate, eventual, în slujba unor cercuri interesate de umplerea vidului de putere. Dar cel puțin, în cazul persoanelor care au primit acum decizia din partea CEDO, lucrurile ar trebui să fie clare. Era vorba despre aparatul represiv al regimului comunist, cu o ierarhie clară. Dar nici aici nu s-a făcut nimic. Pentru că, trebuie să explicam, decizia CEDO nu se referă la vinovații din timpul Revoluției, ea doar sancționează tergiversarea procesului de către justiția din România. Este o sancțiune la adresa României, mai precis a sistemului ei de justitie.

 

Lipsă de voință politică?

Nu văd de ce ar trebui să invocăm voința politică, atâta vreme cât ne aflăm pe terenul justiției care, cel puțin teoretic, ar trebui să fie independentă de factorul politic. Este adevarat că, în primii ani de după revoluție, cu greu puteam vorbi despre o justiție independentă și voința politică putea să conteze. Și la fel de adevărat este că, odată cu trecerea timpului, anchetarea unor evenimente petrecute cu mai bine de un sfert de secol în urmă devine dificila. Dar nu chiar atât de dificilă. Dovadă că Dosarul Mineriadei din iunie 1990, petrecută, iată, la mai puțin de șase luni de la Revoluție, a putut fi redeschis. Tergiversarea Dosarului Revoluției nu face decât să întrețină în societatea românească bănuiala larg răspândită că o parte importantă dintre cei implicați atunci în acte de represiune au ajuns ulterior în poziții cheie, din care au putut influența investigațiile. Aceasta, și după 25 de ani, rămâne o umbră aruncată atât peste sistemul politic cât și peste cel de justiție. Or decizia CEDO nu face decât să mențină această umbră de îndoială asupra situației din România.

 

Decizia CEDO nu e singulară

Nicidecum, decizia de marți este doar una dintr-un întreg șir.
În ianuarie, România a fost obligată de CEDO să plătească peste 800.000 de euro către 81 de persoane, victime  ale aceleiași represiuni din partea regimului comunist.

În noiembrie 2014, CEDO a obligat statul român să plătească  peste 45.000 de euro  pentru  34 de  persoane, exact din același motiv: nerespectarea dreptului la un proces echitabil legat de Revoluție.

Și acestea sunt doar câteva exemple. În total, pentru nesoluționarea dosarelor legate de Revoluție, România a primit până acum sancțiuni totalizând peste 1 milion de euro.

Dar nu banii sunt cei mai importanți aici, ci latura juridică și morală. Sunt mesaje foarte clare care arată că România nu și-a rezolvat problemele cu trecutul recent, iar aceasta afectează chiar încrederea societății în actualele autorități, fie că vorbim despre factorul politic sau justiție. Vorbim, de fapt, despre o mare problemă pentru democrația din România.

625