Iulian Fota, despre Coreea de Nord: Situația de care ne temem toți este ”lebăda neagră”, accidentul neprevăzut

Iulian Fota: Este parte din jocul pe care ei îl fac, din această tensniune continuă în care ţin comunitatea internaţională: simulează, amenință sau chiar fac un test nuclear pentru a da de înțeles ca sunt acolo, că trebuie să se țină cont de ei și că trebuie în continuare ajutați pentru că regimul nord-corean supraviețuiește prin ajutor extern și nu prin propria putere.

Reporter: Ce urmărește, concret, regimul de la Phenian prin aceste teste nucleare?

I.F: Pur și simplu șantajează în mod continuu comunitatea internațională: șantajează în primul rând țările din zonă (China, Japonia, Rusia), bineînțeles că încearcă să șantajeze și SUA, percepute ca principalul dușman al regimului. Este un joc pe care îl fac de ani de zile și pe care trebuie să îl luăm în serios pentru că au bomba nucleară.

R: Poate ar trebui să ne întrebăm cum a ajuns Coreea de Nord să dețină o armă atât de puternică...

I.F: Coreea de Nord a înțeles un lucru important: că o țară care are arme nucleare are alt tratament în relațiile internaționale. Așa se explică de ce regimul supraviețuiește de atâția ani. Efectiv, comunitatea internațională este obligată să îi sprijine minimal - în special cu hrană pentru că acolo este o populație care este din ce în ce mai greu de hrănit – pentru a-i ține în niște parametrii anticipabili, ușor de recunoscut.

R: Va rezista în acest context regimul nord-coreean, cel mai probabil, mult timp de acum încolo...

I.F: Da. Pentru că, atât timp cât ei rămân în izolarea aceasta pe care nu o depășesc, situația este considerată acceptabilă de către comunitatea internațională. Sunt foarte puține țări care au pârghii asupra regimului nord-coreean, de fapt una singură: China. Nicio altă țară, nici măcar Rusia, nu cred că mai are o pârghie asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul Coreei de Nord. Situația de care ne temem toți este ”lebăda neagră”, accidentul neprevăzut, situația în care ceva neașteptat se poate întâmpla și poate da peste cap tot acest joc care se întâmplă de ani de zile și care se va mai întâmpla dacă nimic neprevăzut nu se întâmplă.

R: Regimul de la Phenian este unul autoritar. Iar regimurile autoritare, toate, cad până la urmă. În ce context s-ar putea produce acest lucru în Coreea de Nord?

I.F: Regimurile autoritare cad în momentul în care informația circulă mai liber, în momentul în care au acces la informație alternativă. Coreea de Nord este într-o situație unică, atipică. Ei sunt atât de izolați, îndoctrinați, aproape că aș putea să spun genetic modificați încât nu cred că am putea compara Coreea de Nord cu nimic altceva, nici cu primăvara din Europa din ’89, nici cu ce s-a întâmplat în Orientul Mijlociu. Această izolare atât de accentuată face ca regimul să fi supraviețuit o perioadă lungă de timp. După părerea mea, au fost vreo două tentative de destabilizare din interior. Li s-a răspuns foarte dur. Nu văd în momentul acesta nicio soluție din exterior. Speranța mea este tot spre interior, ca măcar în al 12-lea ceas, cineva să fie suficient de rezonabil pentru a-și putea salva propria țară.