A venit momentul să aibă și Anglia imn, decid deputații britanici

Propunerea legislativă a fost introdusă de deputatul Partidului Laburist din opoziție, Toby Perkins, care a spus că Anglia are nevoie de propriul imn la competițiile sportive unde participă separat de Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, cum ar fi fotbalul și rugby-ul, ca și la Jocurile Commonwealth-ului, fostul Imperiu Britanic. 

Înaintea meciurilor echipelor naționale de fotbal și rugby se intonează God Save The Queen - imnul Regatului Unit.

Deputatul Perkins a spus că este total nepotrivit ca englezii să cânte despre Marea Britanie atunci când întâlnesc pe arenele sportive alte echipe din aceeași țară care au propriul lor imn, cum ar fi Scoția sau Țara Galilor. 

"Acest lucru reflecta faptul că noi vedem Anglia și Marea Britanie ca sinonime", a spus deputatul Laburist în timpul dezbaterilor.

Deputatul Partidului Conservator de guvernământ, Jacob Rees-Mogg, a fost în dezacord, spunând că imnurile separate sunt expresia unui naționalism care duce la dezbinarea țării. 

Până la urmă deputații au sprijinit propunerea în lectura inițială, urmând ca ministrul culturii să fie mandatat să lanseze o consultare pentru găsirea unui imn potrivit, poate chiar printr-un un concurs de tip X-factor.

O melodie favorită ar fi Jerusalem - Ierusalim. Imnul este o transpunere melodică a poemului lui William Blake de la începutul secolului al XIX și a fost deja intonat ca imn al Angliei la Jocurile Commonwealth-ului din 2010 și 2014. 

Naționalisme centrifuge

Dar dacă chestiunea imnului este una simbolică, alte evoluții în acest sens sunt extrem de semnificative. Cu doar zi înaintea acestei dezbateri deputații englezi și galezi din Camera Comunelor a votat în exclusivitate primul proiect de lege care privește doar circumsripțiile lor. 

Pentru prima dată deputații scoțieni, dar și cei nord irlandezi, nu au avut dreptul să se pronunțe potrivit principiului "voturi englezești pentru legi englezești".

Această lege introdusă după victoria Partidului Conservator în alegerile din mai 2015 se dorește o corectare a anomaliei prin care deputații scoțieni aveau dreptul să se pronunțe asupra chestiunilor ce priveau exclusiv Anglia, dar cei englezi nu aveau dreptul să se pronunțe în chestiuni ce țin de competența exclusivă a parlamentului Scoției.

În septembrie 2014 electoratul din Scoția a respins prin referendum independența provinciei de Regatul Unit, dar în mai 2015 Partidul Naționalist Scoțian a câștigat 56 din cele 59 de mandate alocate Scoției în parlamentul de la Londra și este foarte clar că separatismul scoțian este în continuare foarte puternic.

Pe fondul acesta asistăm la o trezire a naționalismului englez, perceput de unii ca fiind periculos, dat fiind faptul că Anglia reprezintă 85% din populația Regatului Unit. 

Dacă adăugăm și faptul că până la sfârșitul lui 2017 va trebui să aibă loc un referendum care să decidă dacă Regatul Unit rămâne în sau părăsește Uniunea Europeană, cu intenții diferite în Anglia pe de o parte și în Scoția și Țara Galilor pe de altă parte, devine clar că tendințele separatiste și naționalismul riscă să submineze tot mai mult unitatea regatului.