Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Strateg american: "Modul cel mai bun de a câştiga un vot este să baţi la uşă"

joe-grandmaison.jpg

Joe Grandmaison

Joe Grandmaison este o figură istorică a partidului Democrat din statul New Hampshire, partid pe care l-a condus la sfârşitul anilor 1980. El a fost co-preşedinte federal al Organizaţiei Regionale Noua Anglie în administraţia Carter, candidat al partidului în alegerile guvernatoriale generale din 1990, director al Agenţiei Americane de Comerţ şi Dezvoltare între 1993 şi 2001, membru al consiliului director al Băncii Americane de Import-Export între 2001 şi 2009.

În cursa pentru Casa Albă urmează  alegerile preliminare din New Hampshire, marți,  9 februarie. Dacă Iowa dă impulsul campaniei electorale prezidențiale, New Hampshire - stat nord-estic total diferit sociologic şi politic - măreşte viteza sau taie motoarele. E, pentru mulţi candidaţi, un sfârşit de drum. Dacă nu te prezinţi onorabil la primele două întâlniri cu electoratul, şansele de a răzbi sunt - cu rarissime excepţii - infime. Nimeni nu ştie mai bine acest lucru decât Joe Grandmaison, care era deja strateg de campanie în 1972.

 

Joe Grandmaison: Fiecare preliminară cu soarta ei, ca să zic aşa. Cea din acest an este mai animată decât de obicei, pentru că nu avem candidat la realegere. Fără precedent este vitriolul din dezbateri şi din alte confruntări ale candidaţilor. Luni de zile,  Republicanii n-au ratat nici un prilej de a o şfichiui, în spoturi publicitare, pe Hillary Clinton. În vremea din urmă se încaieră între ei, ceea ce este, cred, mai relevant. În aceste ultime zile dinaintea scrutinului traversăm acea perioadă de tranziţie comună tuturor campaniilor electorale, în care cei care până acum nu s-au concentrat îşi dau seama că a sosit momentul să fie mai atenţi.

 

Reporter: Cum se atrage cel mai bine atenţia?  Cu banii, cei cheltuiţi mai liber decât oricând de marii "filantropi" electorali şi grupurile lor de influenţă? Se pare că nu, dacă e să ne gândim la soarta lui Jeb Bush, care a cheltuit 14,9 milioane de dolari în Iowa şi s-a ales cu numai 5.165 de voturi, 2,8% din total. Calcul simplu: 2.884 dolari pentru un vot. N-a mers în Iowa, va merge banul în New Hampshire?

 

Joe Grandmaison: S-a spus că marii donatori individuali, şi grupurile majore de acţiune politică, au avut un efect neglijabil sau nul. Nu prea-mi vine să cred. Când arunci milioane în arenă, musai să ai un rezultat, cât de mic. Barajul tele-publicitar al candidaţilor este atât de intens încât ajungi să-ţi doreşti ca negustorii de maşini sau mobilă să revină pe ecrane, redobândindu-şi spaţiul ocupat acum de politică.

 

Reporter: Publicitatea la saturaţie sfârşeşte prin a plictisi sau irita, iar banii, cum am stabilit, dau rezultate derizorii. Atunci ce merge cu adevarat?

 

Joe Grandmaison: Nimic nu-i mai important decât contactul direct, faţă-n faţă. Modul cel mai bun de a câştiga un vot este să baţi la uşă, tu candidatul, direct sau prin lucrătorii tăi de campanie. Orice altceva e calitatea a doua. Majoritatea votanţilor optează instinctiv, pentru că le place de un candidat, nu pentru că aşa îi sfătuieşte un editorial din New York Times. Exemplul cel mai bun este campania din 1992, când Bill Clinton a câştigat pentru că a reuşit să-i convingă pe votanţi că nu-i va uita când ajunge preşedinte, că-i pasă de problemele care-i preocupă. Asta trebuie să demonstrezi când vrei votul cuiva.

 

Reporter: Avem un Clinton în cursă şi de data aceasta. Cine joacă mai bine acest joc al campaniei "cu amănuntul", cine are deci şanse mai mari de a se desprinde marţi, Clinton sau Sanders? Cei doi n-au  putut fi departajaţi în Iowa.

 

Joe Grandmaison: Senatorul Sanders porneşte cu o serie de avantaje evidente. În primul rând e din Vermont, statul vecin. În al doilea rând, are un mesaj clar şi concis, cu priză la public. Hillary are de partea ei precizia şi detaliul, datele. Întrebarea este ce va prefera alegătorul, emoţia sau informaţia. Competiţia din New Hampshire dintre cei doi este strânsă, dură, oricare dintre ei poate câştiga şi n-ar fi o surpriză. Ne place să credem că Iowa n-are influenţă. E pur şi simplu ridicol. Într-o astfel de campanie, Iowa şi New Hampshire îţi dau impulsul, îţi conferă un avantaj. Bill Clinton este, încă o dată, un bun exemplu în acest sens.  În 1992 a reuşit, în New Hampshire, un scor peste aşteptări, devenind "the comeback kid".  Mass-media vin şi spun, X,  ca să poată merge mai departe,  trebuie să obţină cel puţin cutare procent. Prin urmare, nu-i nevoie să câştigi numeric, trebuie doar să depăşeşti aşteptările.

 

Reporter: E posibil ca, într-un moment de justiţe poetică, "the comeback kid" să fie de astă dată senatorul Sanders?

 

Joe Grandmaison: Rămâne de văzut. E palpitant, lumea începe să se concentreze în aceste ultime zile de campanie şi tu, candidatul, simţi energia în creştere şi te întorci la modul ideal de a smulge un vot, anume relaţia directă cu fiecare votant în parte. Organizarea de teren a taberei Clinton sau Sanders va fi aşadar decisivă.

 

Reporter: Să aruncăm o privire în tabăra adversă pentru dvs., cea a Republicanilor. Vă hazardați la un pronostic? Trump sau Cruz?

 

Joe Grandmaison: Între Trump și Cruz nu prea ai ce alege, nici unul nu-i preferabil. Din punctul de vedere al statului, ar fi jenant să iasă Trump în frunte. Măcar din mândrie ar trebui să sperăm că un alt candidat Republican vine din Iowa cu un impuls suficient ca să-i confere credibilitate aici în New Hampshire.

 

Reporter: Marco Rubio, care a smuls un nesperat loc trei cu un scor neașteptat de bun în Iowa,  pare  croit pentru acest rol.  E posibil deci ca onoarea statului să fie salvată. Ce urmează, ce se întâmplă de obicei după New Hampshire? 

 

Joe Grandmaison: De cele mai multe ori, când câștigi primarele din New Hampshire se cheamă că ai depășit așteptările, ai deci un avantaj pe care-l porți cu tine în sud.  Candidații la învestitura prezidențială nu se retrag din cursă pentru că s-au răzgândit, nu mai cred că sunt apți. O fac pentru că nu mai au bani. Bănuiesc că un număr de candidați Republicani vor decide după New Hampshire că 2016 nu este anul lor.

 
Joe Grandmaison intervievat de Radu Tudor