Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Politolog: “Trump atrage electoratul nesigur pe poziţia sa socială şi economică”

galdieri.jpg

Chris Galdieri

Chris Galdieri predă politologie - cu specializare pe sistemul electoral american, simbolistică şi instituţii politice - la Universitatea Sfântul Anselm din Manchester, statul New Hampshire.

Universitatea Sfântul Anselm ocupă un loc deosebit în sistemul preliminarelor prezidenţiale americane. Are, cum s-a scris în Washington Post, un "loc în lojă" la cel mai "fascinant  spectacol de teatru politic american". E un laborator în care se poate studia pe viu procesul electoral, un spaţiu unde se perindă tot timpul, nu doar în perioada oficială de campanie, toţi cei care au ambiţia de a locui la Casa Albă. Fondat de ordinul Benedictin în 1889, Sfântul Anselm este, ca vechime, a treia universitate catolică din Noua Anglie. Acolo au susţinut discursuri importante preşedinţii Kennedy şi Nixon, acolo au avut loc, în ultimele trei decenii şi mai bine, dezbateri decisive de campanie prezidenţială. În acest ciclu electoral Democraţii s-au înfruntat la Sfântul Anselm pe 19 decembrie anul trecut, Republicanii în acest an, pe 6 februarie.

Chris Galdieri: Republicanii afişează scepticism, de multă vreme, în ce priveşte capacitatea statului de a rezolva probleme,  propun mai puţină reglementare, nu mai multă,  impozite mai mici, nu mai mari.  Acest curent  se recunoaşte în Trump,  care crede că un preşedinte n-are nevoie de experienţă executivă, care îmbracă mantia celui venit dinafară, a omului de afaceri care a avut succes şi n-are nevoie să fi fost birocrat la stat sau guvernator pentru a reuşi în funcţia supremă. Cred că unii dintre rivalii săi au fost prinşi pe picior greşit de această abordare. Poziţiile politice ale lui Trump au ca axă ideea de siguranţă. Atrage electoratul neliniştit, nesigur pe poziţia sa socială şi economică, are priză la cei care cred că ţara s-a schimbat şi i-a lăsat în urmă.

Reporter: Cum analizaţi, în linii generale, poziţionările din cealaltă tabără?

Chris Galdieri: La Democraţi se manifestă deseori, în faza preliminarelor, un clivaj între moderaţi şi liberali. Sanders atrage elementul care simte că administraţia Obama a trebuit să facă prea multe compromisuri şi n-a fost la înălţimea speranţelor. Se poate argumenta că senatorul îmbrăţişează o viziune neobişnuit de egalitară a politicii, un egalitarism însă de natură preponderent economică.  Poziționările sale în materie de rasă sau gen nu se abat de la norma Democrată, dar pentru el centrală este ideea că tot ce e bun decurge dintr-o economie mai echitabilă.

Reporter: Mulți dintre cei care urmăresc de la distanță procesul de nominalizare se întreabă de ce drumul către alegerile generale e atât de lung și întortocheat.

Chris Galdieri: Acest sistem arată așa în principal pentru că a evoluat de o manieră mai mult sau mai puțin accidentală. Până târziu în secolul trecut, candidații erau desemnați la Convenții, care erau foruri cu adevărat deliberative: se adunau delegații statali, cărora candidații le solicitau sprijinul. În secolul al XX-lea au apărut primarele, pe ideea că alegătorii, cetățenii, trebuie să aibă un cuvânt mai greu de spus. După alegerile din 1968, Democrații au schimbat regulile, impunând preliminare sau consultări electorale în fiecare stat.  Nimeni nu s-a așteptat ca sistemul să arate așa, nimeni nu s-a gândit neapărat că, dacă ai 50 de primare separate,  primele state calendaristic au mai multă influență, următoarele mai puțină. Așa au evoluat lucrurile, și candidații au ezitat să deregleze un mecanism care a funcționat onorabil atâta timp. 

Reporter: Ce calități își propune să pună la încercare acest sistem?

Chris Galdieri: Cea mai importantă mi se pare rezistența. Candidații trebuie să arate calități de alergător de cursă lungă, să posede energie destulă pentru a vizita toate cele 99 de comitate din Iowa, toate ungherele New Hampshire-ului, și așa mai departe. Este verificată apoi capacitatea de a obține fonduri, pentru că fără bani mulți n-ai nici o șansă. Se testează și talentul de a interacționa personal cu alegătorul. Unul dintre aspectele cu adevărat pozitive ale sistemului este că aspiranții la funcția prezidențială sunt forțați să interacționeze cu omul de rând într-un mod care n-ar fi posibil dacă la început ar fi state mai mari precum California, Pennsylvania sau Texas.  Iowa, New Hampshire sau Carolina de Sud sunt state relativ mici, în care candidații se pot descurca și cu bani mai puțini. Nu-i  un sistem perfect, și nu cred că cineva l-ar structura tot așa dacă ar putea porni de la zero, dar  a mers destul de bine destul de mult timp.

Reporter: Au existat tentative de a modifica, unii ar spune moderniza, această structură electorală? Ce ați propune dvs. dacă ați putea schimba ceva?

Chris Galdieri: După fiecare alegere se vorbește despre schimbarea sistemului, dar e ceva foarte greu de realizat.  Partidele americane sunt descentralizate. Nu există, de pildă,  o autoritate Democrată centrală. Avem comitete naționale, statale, de comitat, locale. Statele sunt cele care decid programarea alegerilor. Dacă aș putea face o schimbare, aș scurta durata procesului preliminar,  aș începe mai târziu. Unii din candidații din acest an au început să viziteze New Hampshire-ul înaintea alegerilor generale din 2012. Se creează aparența unei campanii permanente, iar câștigătorul nu prea mai are timp să guverneze.

 
Chris Galdieri intervievat de corespondentul RFI în SUA Radu Tudor