Hillary Clinton are nevoie de aceeaşi coaliţie care l-a propulsat pe Obama spre victorie în 2008 şi 2012

Jennifer Lawless se consideră o "toxico-dependentă" a politicii, de care este fascinată încă de la vârsta de doi ani, când îl urmărea cu pasiune la televizor pe preşedintele Jimmy Carter. Această pasiune, care s-a intensificat de atunci încoace, a determinat-o să studieze politologie până la nivel doctoral (la prestigioasa Universitate californiană Stanford) şi chiar să intre în arenă, în 2006, când a pierdut în preliminarele alegerilor din statul Rhode Island pentru Parlamentul federal. Acel eşec a avut un rol benefic în plan teoretic, devenind parte din eşafodajul argumentativ al volumelor ÎNCĂ MAI E NEVOIE DE UN CANDIDAT şi CUM DEVII CANDIDAT: Ambiţie Politică şi Decizia de a Candida (2012).  În plan practic, eşecul de acum zece ani a determinat-o să abandoneze  politica şi să se consacre analizei şi comentariului, domeniu în care este extrem de solicitată în presa şi la marile televiziuni americane.

Jennifer Lawless: Bărbaţii domină  politica americană. În Senatul federal ocupa 80 din cele 100 de fotolii, în Cameră au o pondere de 81%. La nivel statal şi local,  44 dintre cei 50 de guvernatori, primarii a 90 dintre cele mai mari 100 de oraşe  şi trei pătrimi din totalul deputaţilor sunt bărbaţi. Trebuie adăugat că aceste cifre, care dezvăluie un dezechilibru, n-au evoluat semnificativ în ultimul deceniu. Reprezentarea feminină stagnează.

Reporter: Suntem în urmă din acest punct de vedere în comparaţie cu Europa sau Asia,  şi dacă da, care ar fi explicaţiile?

Jennifer Lawless: Suntem. SUA ocupă la această ora locul 96 în lume în ce priveşte prezenţa femeilor în Legislativul naţional.  Mai mult, în ultimii 20 de ani am pierdut locuri în clasament din cauză că alte naţiuni au progresat mult. Aş menţiona două motive generale. Primul se referă la cote:  le au într-o formă sau alta, la nivel de partid sau general, sistemic, aproximativ o treime din naţiunile care au depăşit SUA la acest capitol. SUA, pe de altă parte, n-au cotă şi nici interesul de a o adopta. Celălalt motiv ar fi gradul de  autoritate al partidelor combinat cu sistemul listelor. Dacă în unele ţări europene aceste liste includ femei - care deci nu trebuie să facă un efort prea mare pentru a se impune - în SUA avem un sistem descentralizat şi extrem de antreprenorial, în care partidele nu se implică decât atunci când candidatul lor este angajat într-o cursă electorală competitivă. Dacă vrei să candidezi trebuie să porneşti de la zero.  Femeile încep să se ridice la nivelul bărbaţilor în privinţa palmaresului educaţional şi profesional,  dar nu sunt încă integrate deplin în cercurile politice care contează. În aceste condiţii, a candida e mai complicat.

Reporter: Unde se plasează Hillary Clinton în acest peisaj?  Candidează, repurtează succese, şi totuşi, în această campanie prezidenţială,  ca şi în cea de acum opt ani, nu se bucură de un sprijin feminin intens şi solid.

Jennifer Lawless: Hillary Clinton e greu de descifrat.  E greu de ştiut cât din experienţa ei, din ce a îndurat în campanii, ţine de faptul că e femeie, şi cât de faptul că e Clinton.  Aproape toţi americanii o cunosc şi au o părere despre ea, pentru că în ultimii aproape 25 de ani a fost pe prima pagină a ziarelor în fiecare zi.  Unii îi adoră pe Clintoni, alţii îi urăsc cu înverşunare, şi nu încape îndoială că atât adoraţia cât şi ura se răsfrâng  asupra ei, încă o dată, în această cursă electorală. Dacă la mijloc e un sexism sistematic e greu de spus,  din simplul motiv că este singura candidată prezidenţială  de prim rang pe care a avut-o America. Este deci greu de generalizat pe baza experienţei ei. Aş nota de asemenea, pe baza datelor actualei campanii, că femeile nu formeaza un bloc.  Hillary Clinton nu prea întruneşte adeziuni în rândul tinerelor, care, ca şi tinerii,  îl plebiscitează într-o proporţie de aproximativ 4 la 1 pe Bernie Sanders.  În rândul femeilor de peste 40 de ani,  şi în special peste 50, Hillary Clinton se descurcă însă destul de bine. Asta dovedeşte că nu identitatea sexuală ci vârsta este factorul care influenţează în principal opţiunea electorală.

Reporter: Date fiind aceste fapte, cum vor influenţa aceşti factori, generaţional şi sexual, mersul şi deznodământul alegerilor?

Jennifer Lawless: Presupunând că Hillary Clinton obţine învestitura partidului Democrat, pentru a câştiga la generale ea trebuie să păstreze, în materie de gen şi vârstă,  aceeaşi proporţie de sprijin de care s-a bucurat candidatul partidului în 2008 şi 2012,  aceeaşi intensitate a participării în rândul tinerilor şi aceeaşi majoritate a votului feminin care l-au propulsat pe Barack Obama către victorie. Cred de altfel că vom asista la un ciclu electoral foarte asemănător celor din 2008 şi 2012. Dacă ai în faţă un 'D' sau un 'R' - cu alte cuvinte dacă eşti Democrat sau Republican - contează mai mult decât dacă ai sau nu un cromozom 'Y' în ADN. Hillary Clinton vorbeşte poate ceva mai mult despre femei, familii şi copii decât alţi candidaţi, şi sigur va face istorie - fapt deseori accentuat în campanie - dar în cele din urmă decisivă va fi capacitatea ei de a mobiliza electoratul Democrat în general, cel tânăr în particular. Adică exact ce au trebuit să facă toţi candidaţii  partidului în ultimele câteva cicluri electorale.