Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ce spun părinții jihadiștilor despre copiii lor EXCLUSIVITATE RFI ÎN ROMÂNIA

Teroriștii sunt abili: iau fiecare element al Islamului, îl scot din context și îl schimbă, în propriul avantaj, sensul original. Ce interes au acești teroriști să pozeze în musulmani?

Studiul CPDSI a fost realizat pe date obținute din mărturiile familiilor care au cerut ajutorul centrului în perioada 2014-2015 și se referă NUMAI la experiența acestor familii. Profilul recrutului jihadist rezultat din acest studiu și prezentat deja de RFI România poate fi accesat aici. Îndoctrinarea se face prin metode sectare, tehnica radicalilor musulmani putând fi studiată aici. 

 

Prin această stratagemă, teroriștii își asigură accesul nestingherit la dreptul individului la libertatea de conștiință garantată de către societățile noastre democratice și seculare. Și șiretlicul funcționează foarte bine. Aceste grupuri au redefinit Islamul și au impus viziunea lor asupra lumii cu binecuvântarea unor asociații ale drepturilor omului (care apără libertatea de exprimare, n.t.), deși aceste grupuri conduc sute de tineri la ruptură socială și familială și capturează conștiința celor mai slabi.

 

REDEFINIREA CONCEPTULUI DE JIHAD

Activiștii radicali sectanți fac din lupta împotriva necredincioșilor, evreilor, creștinilor, dar și a musulmanilor "depravați", principiul de bază al Islamului. Ei vor impune violența ca obligație, o dovadă a credinței, deoarece ar fi singura modalitate de a lupta împotriva valorilor păgâne care guvernează lumea. Pentru aceasta, ei transformă conceptul de jihad, care înseamnă în primul rând un efort al credinciosului pentru a lupta împotriva a ceea ce este contrar eticii sale: minciună, invidie, gelozie. Tradus mot-a-mot, cuvântul înseamnă "efort în voia lui Dumnezeu."  Este un jihad interior, spiritual și moral, în primul rând un angajament față de sine.

Numai în condiții foarte stricte jihadul poate deveni unul armat, condiții stabilite de autoritatea statală și nu de indivizi, și doar în caz de legitimă apărare (ca și în alte religii). Acest jihad este considerat de tradiția islamică drept "jihadul mic" sau "jihad defensiv".

Teroriștii au redefinit conceptul jihadului. În mod normal, în Islam, doar un guvern poate decide să intre în auto-apărare dacă teritoriul său este atacat și în condiții foarte stricte. Există o legătură între oameni, teritoriu și decizia unui guvern, singurul în măsură să judece dacă sunt îndeplinite condițiile de auto-apărare. Jihadul nu este individual: ca și în alte religii monoteiste, numai Dumnezeu decide soarta vieții unui om.

Cel care a rupt tradiția a 14 secole de interpretare a Islamului a fost unul din apropiații lui Ben Laden, Abdullah Azzam: el a decis că jihadul este o obligație individuală pentru fiecare musulman, indiferent de teritoriul atacat. Ayman al-Zawahiri, șeful de azi al Al Qaeda, a eliminat apoi, sistematic, "infidelii din interior", adică cei care nu au fost de acord cu această reinterpretare.

În relația sa cu violența, Islamul a cunoscut aceeași evoluție ca și Creștinismul: în momentul în care Islamul devine religie de stat, începe violența. Se constată o diferență între versetele cele mai vechi de la Mecca, revelate înainte de emigrarea lui Mohamed la Medina - în vremea în care profetul și musulmanii au suferit persecuții - și versetele revelate în timpul construcției statului musulman.

 

 INDIVIDUALIZAREA OFERTEI

Discursul radical s-a rafinat într-atât încât oferă tânărului naiv cel puțin 5 mituri la care acesta poate să aspire, mituri care nu sunt decât tehnici de a-I atrage în sectele islamiste teroriste.

 1 - Lancelot sau modelul celui care caută idealul cavaleresc

Acest tip de identificare permite tinerilor să simtă că se sacrifică pe sine pentru istorie și posteritate. Tânărul intră înt-o stare de spirit de genul "vă voi salva în ciuda faptului că voi nu vreți, voi nu înțelegeți, dar de fapt, eu vă vreau binele. Este ceva nobil. Eu încă vă iubesc, dar misiunea este mai puternică decât rațiunea."

Acești tineri se înscriu într-o cauză care îi depășește și continuă să mențină legătura cu părinții după ce au plecat la luptă, până când părinții primesc un SMS din partea grupului care îi anunță că fiul lor "și-a atins misiunea", adică a căzut în luptă.

Versiunea masculină a mitului cavaleresc

 

2 – Maica Tereza sau cea care pleacă pentru cauze umanitare

Acest tip de identificare este valabil pentru majoritatea fetelor minore. Acestea se pregăteau pentru locuri de muncă ce vizau îngrijirea celorlalți: asistente medicale, medici, asistente sociale, etc.

 "Ea mi-a spus că preferă să vadă lucruri oribile decât să rămână oarbă. "

"I-au spus că nu poate merge la școală în timp ce atât de multe femei sunt violate acolo."

Numărul celor care se dezindoctrinează singuri odată ce au ajuns în Siria, este reprezentat în majoritate de aceste tinere, imediat ce realizează că poporul sirian este masacrat de Bachar Al-Assad și de jihadiști. Decalajul dintre proiectul promis și realitate provoacă un șoc care le face să își revină.

 

3. Cel care e în căutarea unui grup

Acest model de identificare atrage tineri în căutarea unei identității, tineri care doresc să aparțină unei comunități. Imitarea și nevoia de apartenență este mai puternică la ei decât la ceilalți adolescenți. Acest tip de tineri încearcă să fie, să existe: el va deveni cel care ajută, susțin combatanții. Tot ceea ce vor ei este "să fie".

Acest tip de tineri nu acceptă legături parțiale sau fragile: el are nevoie de un grup care îi oferă un loc și un rol care îl liniștește. Fără un grup care să îi spună ce să facă, el nu mai există.

"El nu și-a găsit locul nici la școală, nici la locul de muncă, când a crescut..."

"A fost un altfel de copil, a fost mai sensibil decât alții..."

 

 

4. Chemarea la luptă sau cel ce caută compania băieților care merg pe front

Acest model de identificare se adresează tinerilor care sunt atrași de arme și de către o comunitate de băieți care merg în aventură și pe front.

Acest tip de tânăr a încercat să intre în rândurile armatei sau ale poliției, dar a fost refuzat. Armata nu l-a vrut, el va face propriul război. Întrebarea principală pe care și-o pune este: sunt eu capabil să…? Cum să arăt că sunt bărbat? Ar putea fi președinte al unui club de paintball, dar el nu vrea asta, el caută frica reală, adrenalina. El, care se simte slab, trebuie să se alăture celor puternici pentru a-și recăpăta demnitatea.

"El a fost întotdeauna fascinat de arme. Căuta informații pe internet despre ultimul model apărut… I-am interzis jocurile video pentru că-și petrecea tot timpul la joc."

 

 

 

5. ZEUS sau cel care caută puterea absolută

Acest model de identificare atrage persoanele care nu simt că au limite. Aceștia adoptă déjà de mult timp comportamente de risc (viteză la volan, sex neprotejat, abuz de droguri, alcoolism, etc.).

Întrebarea lor principală este: se rupe sau merge? Dacă merge, înseamnă că sunt nemuritori și atotputernici. Ceea ce își doresc este să ia locul lui Dumnezeu: își însușesc autoritatea lui Dumnezeu în numele propriu pentru a-i comanda pe ceilalți. Ei caută puterea absolută, să îi controleze pe ceilalți și să îi determine să facă tot ceea ce ei își doresc.

 

"Fiul meu intra mereu la închisoare. Abia ieșea, că o lua de la capăt. Nimic nu-l putea opri ... "

Atenție: Mai multe modele de identificare pot fi regăsite la același tânăr.

 

ETAPELE RUPTURII ÎN PROCESUL DE RADICALIZARE

Discursul islamului radical îl rupe pe tânăr de tot ceea ce înseamnă socializare în mod tradițional : profesori, educatori, prieteni, părinți și chiar imami atunci când vine vorba de musulmani.

Discursul radical nu inventează o nouă cultură, ci caută să rupă oamenii de cultura lor, în scopul de a favoriza ceea ce ei numesc "religie pură." Sentimentul că societatea seculară este păgână îl face pe recrut să dea întâietate grupului. Cu alte cuvinte, pentru a evita să facă parte din declinul general, trebuie să dezvolte un sentiment de apartenență la o comunitate mai curată, mai presus de restul lumii. Musulmanii radicali prezintă  o lume apocaliptică în care doar unitatea "musulmanilor adevărați" va salva planeta Răului occidental. Toți cei care nu fac parte din grupul purificat sunt considerați "inamicii din exterior". Pentru a păstra puterea grupului, "curățarea internă" constituie, prin urmare, prioritatea radicalilor. "A se păstra pur" și a nu se amesteca cu ceilalți - adică cei care nu sunt exact ca ei - , este principala forță a discursului lor.

Concret, acest lucru înseamnă ruptura socială a tânărului.

Rupturile sociale identificate de către părinți

Radicalizarea nu este reperată prin elemente religioase, ci prin ruptura tânărului de anturaj.

Ruptura de vechii prieteni

"Fiica mea nu vrea să mai vorbească cu vechii săi prieteni pe motiv că nu fac parte din adevăr."

"Fiica mea nu mai vrea să se întâlnească cu vechii prieteni, îmi spune că sunt impuri."

"Când am întrebat-o de ce nu mai avea cont pe Facebook, ea a spus că nu mai are nimic de spus prietenilor vechi de când a luat calea adevărului."

Renunțarea la hobbiuri și petrecerea timpului liber

"A încetat să mai ia lecțiile de chitară, spunând că o îndepărtează de Dumnezeu și că sunt o ispită a lui Iblis." – Diavol in Islam (n.t.)

"S-a pregătit pentru campionat timp de 3 ani și a oprit antrenamentele de la o zi la alta, spunând că o îndepărtează de Dumnezeu."

"Nu mai ascultă muzică. Nu am voie să pun nici acasă, nici în mașină."

"Fiul meu nu mai ascultă nimic altceva decât Anachid (cântece religioase). Am impus reguli : eu nu mai pun muzică americană, dar nici el nu mai pune cântece religioase. "

 Ruptura de școală sau formarea profesională

"Nu mai vroia să mearcă la școală spunând că a reprezenta un unghi drept face parte din conspirația cruciatilor și a sioniștilor împotriva Islamului deoarece face să intre cruci în spirit..."

"Fiica mea nu mai vrea să meargă la școală. Ea vrea să rămână acasă cu mine."

"Gata, a fost dată afară de la stagiu. Îmi era frică de acest lucru pentru că nepensându-se, nemachiindu-se,  nepieptănându-se și în plus refuzând să poarte haine occidentale, nu putea să ducă la bun sfârșit stagiul de coafeză.  Cu cât i se spunea mai mult că a fi prezentabilă face parte din munca ei, cu atât devenea mai respingătoare. "

"După ce a obținut diploma de bacalaureat, ea fost acceptată la Facultatea de Științe Politice. Sub pretextul că e o școală mixtă, a renunțat într-o lună pentru a se consacra lui Dumnezeu."

"A fost dată afară de la stagiul de coafură pentru că nu vroia să aranjeze părul bărbaților."

Totul este gândit pentru a separa recruții de ceilalți, cei care nu sunt aleși, astfel încât să poată spori puterea grupului. Pentru a cita întocmai cuvintele profesorului Philippe-Jean Parchet, "cei adevărați provacă o veritabilă ascundere a reperelor anterioare și o ruptură a coerenței vieții anterioare". [7]

Acești indicatori sunt folosiți de cei care răspund la numărul verde pus la dispoziția populației : specialiștii ajută părinții să evalueze nivelul de ruptură pentru a stabili cât de periculoasă este situația în care se află tânărul. Abordarea este centrată pe comportament și nu pe registrul de credințe religioase.

Cu toate acestea, ruptura academică sau profesională nu este un pas obligatoriu pentru plecarea în Siria. Unii tineri s-au înregimentat sau și-au făcut planuri să plece în Siria, mergând încă la școală și fără să înceapă să aibă rezultate proaste la învățătură, atât de eficace a fost îndoctrinarea.

Ruptura de familie cu geometrie variabilă

Pentru ca grupul să primeze, trebuie ca autoritatea grupului să primeze în fața autorității parentale.

Alunecarea în radicalism  provoacă, de obicei, o formă de transgresiune, o ruptură de generații.

În studiile noastre anterioare arătam că ruptura de familie apărea printr-o confruntare frontală, făcând imposibil conviețuitul împreună. De câteva luni observăm că radicalii îi învață pe tineri să-și ascundă adeziunea față de părinți, ceea ce duce la situația în care tinerii se ascund și continuă îndoctrinarea în clandestinitate. 

Ruptura frontală de familie cu imposibilitatea continuării vieții împreună

Orice scuză este folosită pentru a plasa tinerii într-o situație de auto-excludere, inclusiv vis-à-vis de familia lor. Obiectivul este să nu aibă preocupări comune cu ceilalți, cei care nu fac parte din "grupul ales". Elementele aparținând diferitelor ritualuri ale Islamului sunt absolutizate și standardizate permanent. Acest lucru este pentru a se asigura că așa-numita "practică religioasă " devine o barieră de netrecut  cu scopul de a sparge ultima verigă a tinerilor cu realitatea externă, legătura cu familia.

De exemplu, unii musulmani ortodocși cred că musulmanii care postesc în luna Ramadanului (unul dintre pilonii Islamului) ar trebui să nu mai folosească deodorant, deoarece contravine cerințelor postului: conține alcool (care în mod normal, nu ar trebui consumat pentru ca individul să nu își piardă liberul arbitru) și vine ca un confort (în timp ce Ramadanul este punerea într-o situație de privare). Radicalii vor folosi această interpretare ortodoxă pentru a convinge tinerii că orice produs care conține alcool este haram (interzis). Nu se limitează la a impune acest lucru individului pe care îl îndoctrinează, ci îi cere acestuia să le impună regula și membrilor familiei. In cele din urma, orice produs care conține alcool nu se poate afla în spațiul în care trăiesc.  

"Nu numai că nu mai folosește deodorant, dar fiica mea le-a aruncat și pe ale noastre. Și toate sticlele de parfum. Aduce acasă sticle de mosc care nu conține alcool. Ne-a aruncat de mult toate sticlele de vin și aperitiv."

Aceeași tactică este folosită pentru a convinge tinerii că toate imaginile sunt interzise de Dumnezeu, sunt haram. Radicalii se folosesc de o parte din istoria Islamului pe care o scot din context pentru a crea o interdicție generală și permanentă, astfel încât să taie individul de restul societății.

Într-adevăr, înainte de întemeierea Islamului, triburile au luptat să-și impună zeul sau zeițele. Și erau vreo 360 zeițele lor. Islamul, ca și celelalte două religii monoteiste, a avut ambiția de a aduna credincioșii în unitatea unui singur Dumnezeu și să aducă pace, deci ideea că "supunerea față de Dumnezeu" permite să aducă pacea. Rădăcina cuvântului islam este comună verbului aslama care înseamnă supunere și cuvântului salam care înseamnă pace. Când a ajuns la Mecca, profetul Mohamed a distrus cei 360 de idoli faimoși care se găseau la Kaaba provocând conflicte. De atunci, nu există nici o reprezentare umană sau animală în moschei tocmai pentru a marca unicitatea lui Dumnezeu. Dar pentru radicali, orice imagine din universul musulman trebuie distrusă.

"Într-o zi am ajuns acasă de la muncă și am crezut că apartamentul meu a fost spart de hoți. Fiul meu a dat jos toate tablourile, a rupt perdelele, a aruncat bibelourile și toate imaginile care înfățișau un animal sau un om… a ars până și cămilele de pe minunatul meu covor marocan."

Acest proces este extrem de eficient în ceea ce privește ruptura socială: mărturiile părinților arată că interzicerea imaginilor poate izola copiii de la o vârstă fragedă:

"Când a fost radicalizată, fiica mea a refuzat cerșafurile pe care le-am oferit copilul ei deoarece avea iepurași brodați pe el. Când i-am cumpărat o păpușă, i-a pus un ciorap pe cap. A interzis toate jucăriile din plus. De aceea nu înscrie copilul la grădiniță, nu-l lasă cu o bonă sau nu mi-l lasă mie nici măcat câteva ore… "

Radicalii interzic, de asemenea, filmele și televiziunea. Hrana este o modalitate eficientă de a-i rupe pe adepți de lumea lor. Radicalii, care au redefinit conceptul de halal-interzis în Islam, au dezvoltat o teorie a conspirației cărnii de porc și încearcă să îi convingă pe tineri că industria alimentară bagă gelatină de porc în toate alimentele.  

"Masa în comun a devenit imposibilă. Primea în fiecare dimineață o listă actualizată care indica faptul că era carne de porc intrudusă peste tot : în toate dulciurile (bomboane, ciocolată, dropsuri, batoane de cereale) topping-uri, pâine, cornuri, cornuri cu ciocolată,  ștrudele cu mere, prăjituri, biscuiți, produse de patiserie, chifle, cacao, biscuiți, pâine, aluat de pizza, unt, margarină, smântână, frișcă, băuturi, chips-uri, înghețată, pâine de tip sandwich , foietaj, supe, iaurt, mousse de ciocolata, sosuri ... I se dădea o listă de branduri pe care nu avea voie să le consume: Nestle, Danone, Haribo, Mikó, Delacre etc., precum și o listă de aditivi susceptibili să conțină carne de porc care nu se mai termină".

Acest părinte rezumă dificultatea de a menține relația cu o tânără îndoctrinată : "Nu putem merge la film deoarece imaginile sunt interzise, ​​nu putem merge la restaurant deoarece acolo e ascunsă carne de porc peste tot, nu putem face sport pentru că sunt și bărbați și femei. Televizorul este Satana. Cum să refaci legăturile în aceste condiții?"

Treptat, părinții simt că își pierd copiii. Să priveze părinții de legitimitatea lor și prin urmare de autoritate este unul dintre principalele obiective ale radicalilor. Acest lucru funcționează în același mod în familiile atee, evreiești, creștine sau musulmane.

 

Modul de operare se rafinează când este vorba despre o fată

"Fiica mea a scris pe al doilea profil de Facebook : Am nevoie de un" mahram" (tutore) pentru a înlocui pe tatăl meu deoarece acesta nu este un musulman".

"Când m-a sunat din Siria, mi l-a dat la telefon pe emirul ei  care a vrut acordul meu pentru căsătoria ei. Ea îi spusese că eu mă rog zilnic. Am apelat la un șiretlic și nu le-am spus nici da, nici nu, pentru a câștiga timp. Le-am spus că vreau să-l cunosc pe mire. La un moment dat, m-au presat și am făcut greșeala de a-i amenința. Imediat m-au decăzut din rolul meu de tată și de musulman. Nu mai eram decât un necredincios, deci puteau să-mi mărite fata cu un tutore de la ei. Au convins-o și pe fiica mea care m-a numit necredincios nenorocit."

Relația mamă-fiică este ruptă de asemenea. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în cazul unul copil de 24 de luni răpit de tată care pleca să facă jihadul, precum și în cazul tinerelor adolescente îndoctrinate.

"Am primit SMS care m-a informat că nu mai sunt mama lui."

"Mi-a răspuns că nu-i pot spune nimic pentru că sunt atee."

"Este oribil, e drăguță cu mine, dar pe Facebook spune că sunt o rasistă, islamofobobă și că ea nu mă vrea ca mamă. Spune că poate rezista doar pentru că se refugiază în brațele lui Allah."

"Nu-i pasă dacă sunt de acord sau nu, ea spune că se supune numai lui Dumnezeu."

"Pe al doilea profil de Facebook, este oribil a scris despre noi. Noi suntem monștri, diavolul în persoană."

Odată ce pleacă în Siria, tinerii suferă un fel de anestezie emoțională, cel puțin la început. Părinții simt că legătura s-a rupt.

"Fiica mea era foarte legată de fratele ei mai mic. Erau lipiți zi și noapte. Încerc să i-l dau la telefon, dar ea nu reacționează. Doar recită versete."

"I-am spus: mama plânge, iar ea mi-a închis."

"Nu cere vești despre noi când sună, este șocant!"

"Tu nu ești pilonul meu, nu ești musulman, nu ești nimic."

 

SCINDAREA INIȚIATĂ DE RADICALI

Analiza mai multor povești spuse de familii, arată o dedublare de personalitate. Autoritatea grupului se substituie autorității parentale, fără ca tinerii să o arate. Aceștia nu-și schimbă comportamentul, dar analiza celui de-al doilea cont de Facebook provestește că se pregătesc să plece în Siria, fără a lăsa nici un indiciu în acest sens.

"Fiica noastră se pregătește în fața noastră de bacalaureat, dar poliția a văzut pe al doilea ei cont de Facebook că-și pregătește căsătoria religioasă și plecarea în Siria 15 zile mai târziu. "

"Cu o zi înainte de plecarea în Siria, a mâncat mazăre cu slănină cu noi."

"Își pregătea examenul de BTS și a plecat peste noapte. Noi suntem musulmani nepracticanți. El a început să se roage pe la 12 ani, iar pe la 14 ani s-a oprit. Când a plecat nu avea nici un fel de practică religioasă. După ce a plecat ne-am dat seama că a organizat totul, a făcut chiar mici economii pe care le-a luat cu el când a plecat în sud. "

Radicalii musulmani au deturnat o noțiune musulmană pentru a permite tinerilor îndoctrinați să-i mintă pe cei dragi. Este vorba de "taqiyya" sau practica de a se proteja prin ascundere și disimulare. A înțelege disimularea drept un produs al Islamului îi face să cadă în confuzia pe care o caută Islamul radical. [9]

Pentru a combate autoritatea discursului radical, trebuie ca discursul și obiectivul său să fie făcute vizibile. Prin urmare, nu trebuie să se piardă din vedere faptul că disimularea este în centrul vieții clandestine a teroriștilor.  Jean-Claude Solomon amintește : "Nu este un lucru neobișnuit ca aceștiea să trăiască mai multe vieți în același timp, o viață normală, chiar o viață de infractor mărunt și o viață de terorist. "

Ca și în cazul Brigăzilor Roșii (organizație teroristă italiană care a activat în anii 70, n.t.)  unii bărbați și femei au avut o viață aparent normală alături de familii și colegi, în timp ce făceau în secret o activitate teroristă. Anna Laura Braghetti care a cumpărat apartamentul unde a fost sechestrat Aldo Moro (fost premier italian, n.t.) timp de 55 de zile, locuia în același spațiu cu deținutul și a continuat să meargă la muncă în fiecare zi și să ia masa de prânz cu mătușa ei, duminica. Jean-Claude Solomon a reamintit faptul că, în toate cazurile, teroristul clandestin trebuie să-și schimbe numele, având grijă să nu fie recunoscut după vechea identitate, să-și schimbe înfățișarea des, etc.

Pe al doilea cont de Facebook al tinerilor îndoctrinați, numele a fost schimbat. Noul nume al băieților începe cu "Abu" (tatal lui) și al fetelor cu "Umm" (mama lui). [10]

Ascunderea nu este neapărat formală și materială: atunci când natura activității nu implică ascunderea formală, Jean-Claude Salomon a observat că este vorba despre o stare de spirit. Acest lucru îi face pe îndoctrinați să cadă într-o viziune paranoică care consolidează fuziunea grupului și izolarea lui : "orice grup închis, strâns în jurul membrilor săi, se comportă automat ca grup sectar precaut cu lumea dinafară."[11]. Practic, calitatea de membru al unui grup secret creează condițiile entuziasmului pentru o aventură a timpurilor moderne; acest lucru este suficient pentru a-i încânta pe cei care sunt în căutarea unui sens al propriei existențe.

În loc să folosească termenul de dedublare pentru tinerii care duc două vieți paralele (elevi conștiincioși în fața părinților pregântind în secret plecarea în Siria), Serge Hefez [12] preferă să vorbească despre "clivaj" – scindare, un proces psihologic care menține legătura atât cu interiorul, cât și cu exteriorul. Scindarea permite indivizilor să combine cele două tipuri de credințe contradictorii și să treacă de la unul la altul, de la un sistem la altul de decriptare a realității.

Serge Hefez amintește că există întotdeauna o legătură între un sistem de credințe împărtășite și apartenența la un grup: identitatea unui grup se bazează pe faptul că membrii săi cred împreună în același lucru. El subliniază că aceste credințe devin patologice când se transformă în convingeri care se apropie de delir : individul nu mai ia partea unei cauze prin prezentarea argumentelor în funcție de realitate, ci este într-o situație binară, cu binele de o parte și falsul de cealaltă.

Serge Hefez analizează alunecarea tânărului în radicalism în momentul în care scindarea nu mai este necesară deoarece credințele au devenit déjà convingeri, iar acest lucru se întâmplă când se leagă de un grup care funcționează ca o sectă. Îndoctrinatul nu mai poate ține legătura cu vechea sa viziune asupra lumii, atât de mult loc a preluat în mintea lui convingerea sectară. Un zid a fost construit între el și lumea exterioară.

Există patologii care fac ca un individ să se închidă într-o convingere delirantă : paranoiacii decriptează lumea după un sistem de interpretare care le este propriu. O parte din cei care suferă de Tulburare Obsesiv Compulsiva (TOC) au convingerea că sunt invadați de microbi pe care trebuie să-i combată printr-un sistem de purificare pentru a se proteja : să se spele pe mâini de 30 de ori pe zi, etc.

În toate cazurile, trecerea de la credință la convingere presupune ca individul să intre, să facă parte total dintr-un grup. Consatăm că radicalii provoacă Tulburări Obsesiv Compulsive colective care cer purificarea și o viziune paranoică asupra lumii pentru a realiza ruptura tânărului de restul lumii.

Pentru unii tineri, grupul sectar reprezintă o organizație externă care reglementează dezorganizarea lor internă. Neliniștile lor individuale sunt transportate către organizația paranoidă. Într-un fel, paranoia este structurată și reglementată de guru, oferind un sentiment de ușurare și liniște pentru tinerii îndoctrinați. Trebuie ținut cont de acest aspect, atunci când este cazul, în tratamentul care se face pentru ceea ce putem numi ieșirea din sectă sau dezindoctrinarea.

Un exemplu de scindare între primul profil pe Facebook al unei tinere minore (prima imagine) și al doilea său profil unde îndoctrinarea este mai mult decât vizibilă (a doua imagine).