De la adept al jihadului online la ucigaș nemilos EXCLUSIVITATE RFI ÎN ROMÂNIA

Studiul CPDSI a fost realizat pe date obținute din mărturiile familiilor care au cerut ajutorul centrului în perioada 2014-2015 și se referă NUMAI la experiența acestor familii. Profilul recrutului jihadist rezultat din acest studiu și prezentat deja de RFI România poate fi accesat aici. Îndoctrinarea se face prin metode sectare, tehnica radicalilor musulmani putând fi studiată aici. Urmează ruptura de familie și societate, iar etapele rupturii pot fi urmărite aici. 

Treptat, pentru a întări unitatea grupului, asemănările dintre membri vor crește până când fiecare tânăr își pierde identitatea originală. Discursul radical nu pledează pentru o nouă cultură, ci urmărește să scoată indivizii din cultura lor. Pentru a crea această depersonalizare și pentru a promova fuziunea în cadrul grupului, radicalii accentuează asemănările între membri impunând norme de îmbrăcăminte și comportamente similare, care să atenueze diferențele interne și de sex. Acest lucru permite creșterea diferențelor față de ceilalți, cei neveridici, neadevărați.

Depersonalizarea fetelor prin ștergerea conturului individual

Mulți părinți depun mărturie că  prima schimbare fizică constatată este cea legată de îmbrăcăminte, în special pentru fete. Îmbrăcămintea este primul factor de identificare și demarcare. Devine foarte vizibil pentru a face diferența și pentru a se rupe de exterior.

Purtarea jilbabului sau a niqabului ( voal mare, negru care acoperă corpul, cu sau fără față ) este șocantă pentru părinții care își dau seama că obiectivul este ștergerea conturului individual al copilului lor:

"Am văzut poze de pe al doilea ei profil de Facebook, unde ea era îmbrăcată în negru, a fost un șoc... A trebuit să măresc imaginea de zece ori pentru că nu o recunoșteam... Era aceasta, într-adevăr fata mea ?"

Toți părinții fetelor îndoctrinate au găsit jilbaburi ascunse în camerele fiicelor. Pentru unele fete schimbarea este imediată:

"Ea și-a pus jilbabul de la o zi la alta... și mănuși negre. Fiica mea s-a transformat într-un liliac"

Altele poartă un voal câteva zile, după care trec imediat la jilbab:

"Evoluția schimbării ei vestimentare s-a petrecut ca un TGV (tren de mare viteză, n.t.): mai întâi haine largi și închise la culoare, apoi și-a pus voalul după care a început să poarte jilbabul; totul s-a petrecut în câteva zile."

"M-a prevenit că purta vălul. Am fost de acord. Dar când a venit acasă purtând acest jilbab enorm,  am fost șocată. Nu era ea."

"Când m-a sunat din Siria, prima sa frază a fost: sunt fericită, port în sfârșit niqabul, acesta era visul meu."

Să ne amintim că purtarea de niqab (cu fața ascunsă) și a jilbabului (cu fața la vedere) pare cel mai mare succes strategic al radicalilor deoarece 90% dintre cetățenii francezi, musulmani și non-musulmani, sunt acum convinși că această practică înseamnă o interpretare mot-a-mot a Islamului.

Radicalii au pierdut din punct de vedere juridic, deoarece legea interzice din 2010 ascunderea feței - dar au câștigat la nivel simbolic. Cu toate acestea, de paisprezece secole de când a apărut Islamul dezbaterea teologică a privit întotdeauna purtarea de către femei a vălului, dar niciodată a îmbrăcăminții care ascunde fața, accesoriu inexistent în Coran. Această practică corespunde tradițiilor ancestrale ale unor triburi izolate din Afganistan, pe care numai cunoscuta mișcare Wahhabi din Arabia Saudită (mișcare ultraconservatoare care ține de Islamul Sunnit, n.r.) a sacralizat-o în ultimii ani. Așa că Islamul există de paisprezece secole, iar vălul integral are cam 80 de ani de existență instituțională în Arabia Saudită, de când pe tron a urcat Abdelaziz Ibn Saud în 1924.

Cele care sunt în evidența CPDSI și sunt încluse în procesul de "remobilizare a individului" ca parte a ceea ce s-ar putea numi "sesiuni de dezindoctrinare, deradicalizare" au un fel de dependență de jilbab, care sugerează că există o dimensiune a "dispariției corpului / închiderii într-o bulă / ștergere a limitelor corporale ", ceea ce ajută discursul radical să le distrugă conturul identitar.

Figure 3  Niqabul / hijabul este punctul culminant al civilizației

Depersonalizarea băieților prin schimbarea numelui

Dintotdeauna soldații (în special cei din forțele speciale) au primit  porecle sau pseudonime care au servit la mascarea adevăratei lor identități și au ajutat la construirea unei noi reputații. Legiunea străină folosește încă această practică la încoporare. Legiuna Străină a devenit emblematică pentru această "viață nouă" dată tuturor voluntarilor. Ei iau în râs trecutul persoanei și nu contează decât abnegația prezentă și dedicarea pentru comunitatea de luptători.

În perioada de rezistență la ocupația nazistă, în Franța s-au dezvoltat rețele de agenți cunoscuți doar prin numele lor de război: Colonelul Passy, ​​Max (Jean Moulin), Lakanal (Chaban-Delmas), etc.

Pentru tinerii care se alătură Daesh sau Al Nusra, schimbarea numelui este un act simbolic, aproape de inițiere, care marchează schimbarea vieții, a personalității, a ființei sociale... Discursul Islamului radical îi face pe tineri să creadă că atunci când s-au alăturat grupului, vor renaște și își vor realiza visul. Pentru mulți, aceasta este o oportunitate unică pentru o reînnoire, renaștere. Unii dintre acești tineri sunt delincvenți recent convertiți la Islam. Tot ceea ce urau în viața lor de dinainte este acum compensat în această nouă viață. Angajamentul și lupta dau sens existenței lor. Această modificare implică negarea "numelui de dinainte". Ei imbracă identitatea de combatant printr-un aspect fizic nou (barba, tunica, steagul negru al Organizației Stat Islamic, Kalasnikov...), dar, de asemenea, prin schimbarea numelui.

Schimbarea numelui reprezintă un fel de ritual de inițiere care permite trecerea la vârsta adultă. Aceste nume noi au un conținut simbolic foarte puternic, în măsura în care își construiesc noua identitate pe paternitate, un concept de bază în societățile patriarhale. Abdeslam El Difraoui [13] constată că  "includerea în numele lor a cuvântului Abu - tată, le permite să-și dea un titlu de la respectabilitate. Acesta este un semn de recunoaștere a statutului de adult, care se aplică chiar și în cazul în care persoana nu are un copil. Acest statut este foarte important pentru jihadisti, martiri viitori, pentru că în Islam minorii nu pot participa la jihad."

Ca într-un joc video, sursa fanteziei războinice a tinerilor de unde ies sistematic în viață și glorioși, băieții cred că simbolul schimbării numelui face parte din ritualul de a intra pe ușile unei noi vieți. Această credință în posibilitatea "renașterii" este fundamentală.

Călătoria pe care tinerii o fac pentru a ajunge la zonele de conflict ale Daesh, seamănă uneori cu o călătorie de vacanță în care fac fotografii cu pancartele care indică numele orașelor prin care trec, etapele călătoriei, locuri simbolice care devin un fel de graniță, epava unui tanc ars sau un post de pază. Până la destinație, totul este încă un joc caracterizat de nerăbdare și emoție. Acesta este circuitul tour operator ante jihad. Aproape aceleași fotografii, aceleași zâmbete entuziaste. Postează pe Twitter sau Facebook mesaje, fotografii; comentariile zeloase încearcă să convingă alți tineri sa facă la fel. Totul pare atât de simplu.

Apoi sosesc în spatele liniilor. Perioada de întâlnire cu ceilalți luptători îi aduce la apogeul euforiei: razboinicii întorși de pe front par mai mari, mai duri, fantastici, formidabili. Par a încarna o specie de maeștri. Procesul de identificare narcisistă își face atunci treaba. Fiecare novice este nerebdător să intre în rândurile luptătorilor.

Tânărul novice crede că poate face față psihologic acestei probe pentru că ea întruchipează atotputernicia unui nou personaj mistic: unul caruia totul îi este permis. Unul care are putere de viață și de moarte asupra tuturor. Un instrument demiurg însetat de sânge, instrument al vointei lui Dumnezeu.

Ce e mai bine decât să comită aceste atrocități sub alias-ul unui nou erou: Abu X. Ideologii în  "Jihadoweb" – Jihadul pe net - nu s-au înșelat când le-au cerut celor care se pregăteau să plece la luptă să-și aleagă rapid noul nume de luptător.

Filmul în care tu ești eroul prinde rădăcini aici, prin alegerea numelui de război. Internetul, Facebook, Twitter vor servi ca mărturie a aventurii.

Vedem astfel de ce este atât de importantă schimbarea numelui recruților și care este toată strategia ștergerii pe de o parte a identității, dar și a vinei.

DE LA ÎNDOCTRINAREA VIRTUALĂ LA ÎNREGIMENTARE ÎN LUMEA REALĂ

Unde se găsește cumpăna, butonul care anihilează gândirea, transcede frânele judecății și eliberează bestialitatea la anumiți indivizi ? Trebuie doar să urmărim alte masacre ale omenirii precum cea din Noaptea Sfântului Bartolomeu, Masacrul Armenian sau, mai recent, Holocaustul, genocidul din Rwanda, etc. Lista este lungă și acoperită cu sângele nevinovaților.

1 - Primul pas este un "pas mic", un prim angajament : urlatul cu lupii, afișarea în mod deschis a ideologiei, schimbare socială, radicalizarea individuală pentru mântuirea tuturor. Acest pas se face la domiciliu, în casa părinților, în coconul de protecție care devine, dintr-o dată, detestat.

Acesta este începutul revoltei intelectuale și identitare. Frânele intelectului cad, apoi, cu ușurință, din moment ce totul este încă doar virtual. Organele și capetele expuse de către luptători sunt mai mult scene de luptă din locuri îndepărtate, mistice, atemporale. Totul este de cinema sau doar filme pe net, dematerializate, spectaculoase.

Ideea de abject, otrava minții, se înrădăcinează brusc, ca un marker de inițiere. Mai mult, se face apel la sacru, o formă de putere absolută, care îl face pe inițiat egalul lui Dumnezeu, din moment ce el, inițiatul, face parte din brațul armat al divinității. Dumnezeu va pedepsi pe imprudentul care ofensează această frenezie războinică și răzbunătoare.

2 - Apoi vine chemarea la comunitate clandestină, încercarea de a-i aduce împreună pe cei "aleși".

Trebuie să se cunoască, să se vadă, să trăiască împreună credința primitivă, departe de ceilalți, considerați necredincioși.

Trebuie să-și pregătească plecarea în "califat" fără a fi observat, să-și imagineze fiecare pas al acestei aventuri a timpurilor moderne. În plus, clandestinitatea este un vis de independență și putere asimetrică, anti-sistem, care îi face să jubileze.

Sentimentul de apartenență la o comunitate dă curajul plecării, de a face saltul în necunoscut. Se adaugă frenezia haiducului în afara legii, care le amintește de toate fantasmele cinematografice. Acesta este apelul către cel slab care luptă contra celui puternic, la fel cum a fost pentru Robin Hood și înaintea lui chemarea lui Hercule și Odiseu.

3 - Contactul cu primele execuții se întâmplă rapid, deoarece face parte din metodele de îndoctrinare și presiune psihologică.

Ca în orice proces de derivă sectară, în faza de inițiere novicele trebuie să fie violent și implicat. În anii '70-'90, grupările teroriste de extremă stângă îi obligau pe noii membri să ucidă pe cineva pentru a-și demonstra determinarea și, mai presus de toate, pentru a face orice întoarcere înapoi imposibilă. Prin implicarea lor în acest fel, ideologii știau că noul adept cădea în iremediabil și devinea, prin urmare, deținut "moral" al grupului, având și el mâinile pătate cu sânge. Nu mai există, așadar, nici o cale de întoarcere. Cimentarea grupului se făcea încălcând frânele psihice și prin gravitatea faptelor comise.

Principiul angajamentului psihologic, prin trecerea la crima este identică la Daech. Noul recrut va participa la sacrificări, la asasinate. Privind la acest spectacol dezgustător i se cere să treacă granița rezistenței sale morale, de a le renega. Punctul culminant al acestei îndoctrinări este realizat când ajunge el însuși să omoare, mai întâi de departe, cu o armă de foc, apoi din ce în ce mai aproape, ajungând să taie el însuși capul unui deținut.

Euforia este generală, aproape mistică. Soldații arată capetele către mulțime ca pe trofee. Fascinația morbidă este la apogeu. Se fac fotografii cu capetele și corpurile dezmembrate. Fascinația pentru aceste corpuri fără cap uman este tot o tehnică, cea a irealului :  e vorba despre corpuri dezumanizate pentru că nu au cap pentru a putea fi identificate. Victimele pierd statutul de om și se înlătură greața și vina spectatorilor.

Imagini ale acestor execuții circulă și tinerii și le trimit unul altuia, ca și cum ar fi vorba de imagini cu fotbaliștii de la Cupa Mondială. În asta constă puterea absolută a Statului Islamic, în această transgresiune ticăloasă care confiscă sufletele luptătorilor, normalizează cruzimea în slujba idealului politico-strategico-religios. Este oare această politică de "teroare" atât de diferită de cea oarbă și fără milă a călăilor care acționau ghilotinele Revoluției Franceze? Sau cea a spintecătorilor din Noaptea Sfântului Bartolomeu ori cruciada dusă de Simon al IV-lea de Montfort împotriva catariștilor (religie apărută în Evul Mediu în Sudul Franței, în Pirinei n.t.) cunoscut pentru expresia "Ucideti-i pe toți, Dumnezeu îi va recunoaște pe ai lui"?

Fascinația pentru cruzime pare atemporală și veșnică. Daech normalizează masacrele numindu-le acte de război. Novicele primește acest principiu direct în plex, ca un rit de trecere obligatoriu. Nu-i rămâne decât să se supună pentru a-și dovedi credința și hotărârea.

4 - Actul următor urmărește să normalizeze acțiunile sub efectul de grup.

Odată ajunși în Siria, nu mai este vorba de indivizi care acționează, ci de grupuri de luptători. Caracteristica de grup este faptul că duce la pierderea unei părți a frânelor morale. Ideea de "noi facem" înlocuieste vina pe care o poate genera cea de "eu fac". Responsabilitatea personală se stinge și este înlocuită de responsabilitatea colectivă.

Grupul desemnează de multe ori lideri patologici, psihopați, deoarece ei nu au limite. Aceștia apar în timp de război, îndrăzneți și fanatici. Ei sunt promotorii abuzurilor, cei care nu dau înapoi. Ei întruchipează eul luptătorului ideal, inuman, inflexibil, curajos, nemilos. Tinerii urmează acest grup al nebunilor, în timp ce își satisfac curiozitatea morbidă sau compensând pentru propria frică.

5 - Debutul etapei următoare, indispensabilă, este dezumanizarea "celuilalt", inamicul.

Fără această negare a umanității victimei, nici o crimă premeditată și conștientizată nu este posibilă. Trebuie să fie un motiv pentru a ucide sau pentru a vedea cum tovarășii ucid. Trebuie, așadar, să-l urăști pe celălalt și, cel mai important, să nu-l consideri la fel ca tine. Este o condiționare grea care provoacă toate barierele morale. Din nou, grupul ajută la ura colectivă împotriva profanilor, la eliminarea lor de urgență, fără milă, într-o formă de frenezie vitală. Aceștia trebuie decăzuți la rangul de animale, trebuie făcuți să se târască precum viermii, șobolanii, șerpii. Le trebuie retrase toate calitățile care îi apropie de combatant.

Apoi recrutul trebuie să se dezumanizeze pe sine. De altfel, nu este sacrificiul propriei persoane dorința supremă a acestor combatanți ? Dorința morții normalizează acesată  etapă de care se tem ceilalți, infidelii. În această etapă un anumit număr de tineri descoperă îndoiala și încep să reziste, să se mobilizeze ca indivizi și se salvează, își salvează măcar mintea și rațiunea pentru că puțini au reușit să fugă până acum de la radicalii sectanți.

Motorul urii se poate opri în această etapă, în faza dezumanizării și abnegației. Dacă acest pas eșuează, radicalii își pierd ucenicul terorist. O soluție este trimiterea lui în spatele frontului, în Europa, unde are ocazia să mediteze asupra eșecului, să hrănească o vină care, speră radicalii, îl va conduce să facă un atentat sinucigaș sau va deveni un recrutor.

6 - Vine etapa supunerii oarbe față de autoritate, conformarea cu normele grupului și cu liderul.

Acesta decide regulile, bazate pe puterea absolută : abuzarea non-oamenilor, a "celorlalți" care pun obstacole în recucerirea lui Dumnezeu. Non-oamenii sunt apoi uciși, decapitați, pe unii îi crucifică pentru că victimele și-au pierdut în ochii grupului respectabilitatea, umanitatea. Liderii comandă aceste masacre și ei dau socoteală lui Dumnezeu. Cuvântul cheie în acest nivel final este noțiunea de impur.

În acest moment, sistemul este cel care legitimează acțiunile și nu fiecare luptător în mod individual. Sistemul impune legea și cu cât acestă lege este mai violentă, cu atât ea terorizează mai mult, câștigă și mai multă putere. Oricine urmează noua lege împrumută o parte din această putere.

Liderii psihopați își pun perversitatea în serviciul unei mari cauze: câștigarea războiului declarat. Ei sunt luptători înainte de toate, înainte de a fi violatori sau criminali. Cauza este superioară. Există victorie sau eșec, nu într-o luptă, ci într-un conflict pe care doresc să-l ramifice pe toată planeta.

În mintea adepților idealiști trebuie să coabiteze cumva această influență machiavelică și barierele morale care revin la suprafață în valuri de vinovăție sau de dezgust.

7 - Un ultim aspect este gândit pentru a-i ajuta pe jihadiști să treacă de vinovatie.

Să ne uităm la fotografiile acestor luptători. Ei își acoperă fața pentru a inspira teroare, dar mai ales pentru a-si ascunde unii fata de alții lipsa de umanitate. Este și o modalitate de a-și permite să facă toate abuzurile fără să arate exaltare sau dezgust.

Anonimatul eliberator este întărit prin uniformizarea combatanților, adesea îmbrăcați în negru, purtând steagul credinței, într-o confuzie tulburătoare între credincios și luptător. Daesh prin pseudo-califatul său cuceritor își testează laboratorul de noi himere. Se înnoiește prin dezumanizare, aceeași care a lovit istoria umanității noastre până în secolul 21 pe care îl dorim atât de diferit.