Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Minciunile sectanților jihadiști despre Coran EXCLUSIVITATE RFI ÎN ROMÂNIA

Teroriștii din sectele Islamiste învârt Coranul pe toate părțile, scot câte o noțiune, o frază, o întâmplare și îi schimbă sensul pentru a-și justifica acțiunile sângeroase. De exemplu, întreaga planetă crede acum că substantivul arab Jihad înseamnă război sfânt. Nicidecum. Cuvântul înseamnă efort și se referă la efortul pe care credinciosul trebuie să-l facă pentru a-și păstra intacte valorile morale, precum cinstea și onestitatea. Sectanții se folosesc de versetele de la Medina, versete războinice ale profetului în strânsă legătură cu faptul că în perioada în care a locuit la Medina erau foarte multe lupte tribale, pentru a-i convinge pe recruți că dușmanii de atunci ai profetului sunt dușmanii de astăzi ai Islamului. În plus, teroriștii reușesc să-i convingă pe cei care nu cunosc Coranul, că profetul le cere musulmanilor să lupte împotriva tuturor celor care nu sunt ca ei. 

Acesta este un fragment dintr-un studiu privind profilul jihadistului francez realizat de Centrul Pentru Prevenirea Derivelor Sectare legate de ISLAM din FranțaStudiul CPDSI a fost realizat pe date obținute din mărturiile familiilor care au cerut ajutorul centrului în perioada 2014-2015 și se referă NUMAI la experiența acestor familii. Profilul recrutului jihadist rezultat din acest studiu și prezentat deja de RFI România poate fi accesat aici. Îndoctrinarea se face prin metode sectare, tehnica radicalilor musulmani putând fi studiată aici. 

 

Versetele de la Mecca

Cât a locuit la Mecca, timp de treisprezece ani, profetul nu a avut nici arme, nici armată. Primele versete recomandă o rezistență non-violentă. "Oamenii Cărții" (evreii și creștinii, deoarece Islamul se prezintă ca o religie Avraamică) sunt protejați în mod explicit:

"Într-adevăr, cei care au crezut, precum evreii, sabeenii (curent religios iudeo-creștin puțin cunoscut, n.t.) și creștinii, cei care cred în Dumnezeu, în Judecata de Apoi și cei care au făcut bine, nu trebuie să se teamă și nu vor suferi."

Dumnezeu accentuează similitudinea dintre "Oamenii Cărții", cei din cele trei religii monoteiste:

"Nu vorbi cu oamenii din Scripturi (evrei și creștini), decât în modul cel mai politicos, cu excepția cazului în care aceștia sunt nedrepți. Spune-le: noi credem în ceea ce ne-a fost revelat și în ceea ce v-a fost dezvăluit și vouă. Dumnezeul nostru și Dumnezeul vostru este un Dumnezeu unic și îi suntem în totalitate supuși. [28] "

Alte versete încurajează bogăția diversității și dialogul: "O, oameni! Am fost creați din femeie și bărbat și am fost împărțiți în popoare și în triburi pentru a face cunoștință unul cu celălalt. [29]" Diferențele între popoarele sunt prezentate ca o alegere a Celui Atotputernic : "Și dacă Dumnezeu ar fi vrut, ar fi făcut din voi o singură comunitate; dar El a vrut să vă testeze pentru a vedea cum folosește fiecare comunitate ceea ce El a dat. Așa că întreceți-vă în eforturi să faceți lucruri bune.[30]"  Coranul pune în gardă asupra sentimentelor rele : "Aversiunea pe care o simțiți pentru unii oameni, să nu vă facă să comiteți nedreptăți! Fiți corecți și vă veți apropia de evlavie! Temeți-vă de Dumnezeu! Dumnezeu este atât de bine informat cu privire la tot ceea ce faceți. [31] "

Un verset cere acordarea de bune tratamente necredincioșilor: "suportă cu răbdare ceea ce spun necredincioșii și atunci când vă despărțiți, aveți grijă să le menajați sensibilitatea lor [32]! " Și apoi un al doilea verset prin care se ordonă protecția fizică : "Dacă un idolatru caută protecția ta, acordă-i-o ca să poată auzi și el Cuvântul Domnului. Apoi duceți-l într-un loc sigur, deoarece idolatrii sunt oameni care trăiesc în ignoranță. [33 " Există, de asemenea, acest verset care sfătuiește la discreție: " Nu vă adresați semenilor cu aroganță! Dumnezeu nu-i iubește pe aroganții plin de orgoliu. [35] "

 

Versetele de la Medina

Apoi Profetul a fugit de persecuții și a emigrat la Medina în 622. Contrar prejudecăților și a versiunii islamiștilor, Mohammed nu are nici un plan de "stat musulman" la acest moment. Dimpotrivă, el a chemat locuitorii din Medina - triburile evreiești și triburile arabe non-musulmane - și a propuns un pact numit Constituția de la  Medina [38], care încorporează principiile stabilite de versetele citate mai sus și îi pune pe rezidenți pe picior de egalitate, fără religie predominantă. Prin semnare, oamenii s-au angajat unii față de alții să se respecte și să apere Medina de invaziile străine.

Numai într-o a doua etapă, după dezacorduri și conflicte cu triburile, Profetul a procedat la crearea unui stat musulman. Acest lucru apare ca o necesitate și nu ca o voință, cu atât mai puțin ca "esență" a Islamului, care ar fi de natură politică... Ca și în istoria creștinismului, când Islamul devine religie de stat, un mix de politici și religie, produce violență : în numele lui Dumnezeu se fac judecăți, legi, apare îndoiala față de credința unuia sau a altuia. Versetele belicoase apar la acel moment cerând musulmanilor să lupte. Există o schimbare de ton în Coran în timpul acestei perioade scurte. Islamul se impune în conflicte, în primul rând împotriva politeiștilor din Mecca:

"La sfârșitul lunii sacre,  omoarâți-i pe politeiști oriunde îi găsiți! Capturați-i! Asediati-i! Faceți ambuscade! Dacă se pocăiesc, dacă respectă salatul (rugăciunea de 5 ori pe zi) în cazul în care ei plătesc zakatul (taxă religioasă), lasă-i în pace, căci Dumnezeu este Iertător, Milostiv. [39] "

La acest moment, Mahomed nu mai vorbește de faptul că musulmanii trebuie să aibă încredere în oamenii cărții și să învețe din diferențele lor, ci să fie precauți:

"O, voi cei care credeți! Nu vă luați confidenți din afara comunității, care nu ar face altceva decât să vă corupă, pentru că nimic nu le-ar face mai multă plăcere decât să vadă că vă aflați în necaz. Ura care v-o poartă se află déjà în vorbele lor. Deci ce să spunem despre ceea ce se acunde în inima lor? Iată că sunteți avertizați suficient. Voi veți judeca [40] "

Apoi, violența este susținută împotriva tuturor celor care sunt în dezacord cu Profetul, Coranul îi numește "ipocriți". Ei sunt acuzați că nu s-au ținut de cuvânt în timpul primului pact, Constituția de la Medina. Anumite versete nu mai fac diferența între politeiști și oamenii cărții "fățarnici".

"Ei vor să vadă că vă pierdeți credința, așa cum și-au pierdut-o ei pe a lor. Nu faceți înțelegeri cu ei, atât timp cât nu sunt angajați pe deplin în calea Domnului. Dar, în cazul în care optează pentru apostazie, prindeți-i și ucideți-i oriunde îi găsiți ! [43] "

Ca și în cazul creștinilor, teologii musulmani au limitat violența amintind principiul fundamental al Islamului care constă în a face distincție între pasajele din Coran denumite principiale, care enunță adevăruri constante și pasajele circumstanțiale, legate de contextul istoric al revelațiilor. Doar că un conflict care se justifica în timpul profetului nu trebuie sacralizat și menținut oricând și în orice teritoriu. [44] În plus, observațiile savanților islamici afirmă că aceste versete circumstanțiale nu permit indivizilor să ucidă în nume personal pe " trădători ", ci autorizează guvernul să introducă o astfel de condamnare.

Evident, sectanții radicali și-au însușit "dreptul de a ucide" absolutizînd aceste versete, izolându-le de contextul lor, uitându-le pe cele de la Mecca care prezintă principiile de bază musulmane. Aceeași alunecare s-a petrecut în timpul Cruciadelor și Inchiziței Creștine.

 

Ce caută jihadiștii în Siria ?

Toate religiile monoteiste evocă o versiune a "sfârșitului lumii". [45] În versiunea musulmană, Apocalipsa se va întâmpla pe tărâmul lui Sham, regiunea numită Levant. Acesta include Siria, dar si Liban, Iordania, Palestina și părți din Irak sau Turcia.

Prima mențiune a țării Sham în viața Profetului apare la naștere. Mama lui ar fi auzit o voce spunând: "Tu l-ai făcut pe Domnul acestei națiuni." Mama lui Mohamed ar fi văzut apoi o lumină izvorând din ea și în acestă lumină a întrezărit castelele Busra în Siria. De la începutul Islamului, Siria apare ca o resursă, ca un izvor de viață. Poveștile Apocalipsei în Islam se întâmplă, în parte, la  Damasc.

Masacrarea poporului sirian de președintele Bashar al-Assad fără a fi pedepsit este în ochii teroriștilor un semn al iminenței vremurilor din urmă. Din punctul de vedere al discursului islamului radical, Siria este teatrul actual al profeției apocaliptice mondiale prezisă de textele sfinte.

Profetul a mai spus că Apocalipsa nu se va întâmpla  înainte ca "romul", cuvânt care înseamnă în traducere bizantin, dar a cărui traducere a fost schimbată de sectanți în cruciați, s-ar stabili la A'maq sau la Dabiq  [59] (regiuni din Turcia și Siria n.t.), iar o armată compusă din cei mai buni oameni ai pământului va veni la ei.

În timp ce se vor bate, chemarea la rugăciune va fi lansată. ”Iisus, fiul Mariei, va coborî din cer și va conduce rugăciunea. Când dușmanul lui Dumnezeu, Anticristul,  îl va privi, el se va topi ca sarea în apă; și dacă Dumnezeu ar fi vrut, Anticristul s-ar fi topit de tot. Dar Dumnezeu îl va ucide prin mâna lui Mesia, care apoi va arăta sângele Anticristului tuturor pe vârful suliței sale. "

Din nou, aplicarea literală a termenilor a permis teroriștilor să justifice atacul divin împotriva Alep și Damasc pentru a lupta împotriva Anticristului, să elibereze orașele și să favorizeze venirea lui Mesia. "Cruciații" sunt, probabil interpretați ca fiind creștinii maroniți din Siria care trăiesc în acest oraș și erau protejați de Bashar al-Asad.