Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Jocul complicat al americanilor în Golf. Arabia Saudită își simte amenințată poziția de forță pe care o avea

Deja anunțată ca fiind una delicată, vizita pe care președintele american Barack Obama, o începe miercuri  în Arabia Saudită ar putea fi și mai dificilă din cauza unui proiect de lege care ar putea permite aducerea de lideri saudiți în fața tribunalelor americane, pentru atentatele din 11 septembrie 2001.

Dacă va fi adoptat, familiile victimelor atentatelor  ar putea să dea în judecată inclusiv guvernul saudit pentru a obține despăgubiri. Nicio implicare a Riadului în atentatele din 2001 nu a fost  demonstrată, însă 15 dintre cei 19 teroristi erau saudiți. Deja, liderul diplomatiei de la Ryad i-a avertizat pe congresmenii americani, asupra posibilelor consecințe care pot apărea în cazul în care proiectul va fi adoptat. Oficialul saudit a amenințat cu vânzarea a circa 750 de miliarde de dolari plasați în acțiuni la Trezoreria americană și alte bunuri deținute în SUA. Casa Albă se opune acestui proiect de lege și a avertizat că presedintele Obama se va opune prin veto dacă acest text va fi votat de Congres.

Pe de alta parte, relatiile Statelor Unite cu monarhia sunita sunt tensionate de faptul ca Washingtonul si-a dezghetat relatia cu Teheranul, dupa intelegerea pe dosarul nuclear Iranian. L-am intrebat pe Dan Dungaciu, director al Institutului de Științe Politice și Relații  Internationale cum va evolua relatia americanilor cu aliatul lor traditional din Golf.  

Dan Dungaciu: Cei care ne ascultă, trebuie să înțeleagă că ceea ce se petrece acolo, păstrând proporțiile, este cam ca ceea ce s-a întâmplat în zona noastră după prăbușirea URSS. Primăvara arabă a fost comparată cu disoluția URSS. După primăvara arabă, care a demantelat o serie de regimuri din zonă, urmează reconstrucția, reașezarea pozițiilor de forță, strategice. După căderea URSS au fost războaie în fosta Iugoslavie și conflicte înghețate în zona Mării Negre. Aceste lucruri nu se reașează foarte simplu. Și în Orientul Mijlociu este vorba despre același lucru. Care va fi poziționarea marilor actori din regiune, după ce se vor decide, într-un fel sau altul, la Geneva, anumite aranjamente de pace în Siria. Cum se vor acomoda aceștia cu, mai mult sau mai puținii, noi actori veniți în regiune, Turcia și Federația Rusă. Arabia Saudită își simte amenințată poziția de forță pe care o avea, mai ales după ce Statele Unite au încheiat istoricul acord cu Iran, care aduce acest stat în prim plan. Cei mai importanți concurenți din regiune sunt Arabia Saudită și Iran. Americanii trebuie să facă un joc foarte complicat între a coopera cu Iran, inițiatorul acestei înțelegeri și a nu aliena Arabia Saudită, principalul partener al Americii în regiune. De aici rezultă jocul diplomatic și complexitatea acestuia, care este extrem de greu de gestionat. Pe fond, este vorba despre reașezarea strategică a principalilor actori în regiune și încercările fiecărui actor de a-și bloca concurentul ca să nu capete suficient de multă forță în noua configurație care se prefigurează.

Reporter: Un joc extrem de tensionat, spuneți, domnule Dungaciu. Credeți că Statele Unite își dezgheață relația cu Iran în detrimentul Arabiei Saudite, aliatul tradițional al americanilor?

D.D: Aceasta este percepția la Riad. În acest moment, Arabia Saudită  își pune între paranteze avantaje economice incontestabile pentru a bloca Iranul, în perspectiva viitoarei configurații strategice din regiune. Recenta întâlnire de la Doha, Qatar, la care s-au întrunit toți membrii OPEC, a ajuns la o concluzie absolut surprinzătoare. Deși toată lumea pierde, nimeni nu oprește producția, pentru a nu lăsa Iranul să compenseze oprirea producției statelor OPEC și pentru ca acest stat să nu capete avantaje și preponderență economică. Decizia este strategică, nu economică. Arabia Saudită, care se află acum în criză economică, preferă să piardă bani decât să lase Iranul să capete supremație. Din acest punct de vedere este o decizie în perspectiva viitoarei configurații de putere în regiune. Percepția este că fiecare actor din zonă trebuie să își joace cartea, astfel încât să nu fie lăsat pe dinafară atunci când se vor stabili configurațiile de putere regionale.

Rep: Ar putea fi, domnule Dungaciu, o ambiție a Statelor Unite, mai ales pe final de mandat al lui Barack Obama, de a stabili un echilibru între eternii rivali, Riad și Teheran, monarhia sunită și republica islamică șiită?

D.D: Barack Obama are o problemă în a-și prezenta moștenirea de politică externă. Din acest punct de vedere lucrurile sunt suspendate. Acum suntem într-o situație în care așteptăm cu toții negocierile de la Geneva privind Siria și rezultatele acestora. Dacă presupunem că s-ar obține un acord favorabil pentru părțile implicate, nu înseamnă că se regândește un echilibru de putere profitabil și acceptabil pentru toate părțile din regiune. Acordul nu garantează că pe termen mediu sau lung nu vor reizbucni noi conflicte în regiune. Cred că, mai degrabă, este o tentativă de a menține un cvasi-echilibru în regiune pentru ca situația să nu se deterioreze.

Rep: Statele Unite trec printr-o perioadă de răcire a relațiilor cu un alt aliat, Israel. Au fost puse paie pe foc printr-o declarație a Departamentului de Stat american, care a spus că regiunea Înălțimile Golan nu este parte a Israelului. Este o zonă anexată de Israel în 1981, care aparținea Siriei. Se mărește falia dintre Israel și Washington?

D.D: Din păcate, nici în dosarul palestinian, America nu a reușit multe performanțe. În acest moment, relația dintre Israel și Autoritatea Palestiniană este extrem de proastă. Toți oficialii americani care s-au dus în Israel s-au întors cu opinii mai degrabă pesimiste, decât optimiste. Este un eșec și pe acest dosar. În al doilea rând, revenind la reconfigurația regiunii în termeni de putere și în termeni strategici, este evident că, în acest moment Israelul se află în aceeași situație. Israelul este cel mai preocupat de modul în care va arăta regiunea pentru că este statul cel mai amenințat din zonă. Din acest punct de vedere s-ar putea să își piardă anumite prerogative de securitate, inclusiv în relația cu Statele Unite. Noua configurație e posibil să nu îi fie avantajoasă. În aceste condiții, ar fi o naivitate ca cineva să creadă că Israelul poate să renunțe la ceea ce deține, legal sau mai puțin legal, în termeni de avantaj strategic, respectiv Înălțimile Golan. Cred că Israelul s-a înfuriat pe acea declarație a Washingtonului, nu de teama că acesta s-ar fi înțeles cu Rusia să îi ia acea regiune, ci pentru că Washingtonul a verbalizat o asemenea posibilitate. Din acest punct de vedere cred că nu există niciun risc, nicio posibilitate, nici măcar teoretică, ca Israelul să renunțe la un avantaj strategic pe care îl are în raport cu o Sirie, despre care nu știe cum va evolua, nici măcar pe termen scurt.

Ascultă aici interviul cu Dan Dungaciu