Ionuț Cojocaru, istoric: ”Turcia merge spre Orientul Mijlociu”

Credeți că liberalizarea vizelor va aduce un aflux masiv de imigranți din Turcia către Uniunea Europeană?

Liberalizarea vizelor este un moment îndelung așteptat de către turci și nu cred că ne putem aștepta la un aflux masiv de imigranți din Turcia spre Uniunea Europeană. Cei care au dorit să plece au făcut-o deja, sunt numeroase comunități de turci în Europa și sunt destul de mulți turci stabiliți și în România.

Problema este că acest acord cu Uniunea Europeană nu s-a făcut în mod transparent ci este mai mult un fel de troc, în sensul că dacă Uniunea Europeană nu va renunța la politica de vize nici Turcia nu va respecta acordul în privința refugiaților.

Uniunea Europeană ar fi trebuit să nu răspundă acestui șantaj, dar într-un fel a preferat ca această problemă a migranților să nu mai revină în actualitate. Sunt însă oarecum sceptic că toate statele Uniunii Europene vor accepta propunerile Comisiei.

Este posibil ca în acest caz și Turcia s-o lase mai moale în privința migranților?

Nu cred. Dacă privim în istorie, toate tratatele cu Imperiul Otoman sau cu Republica Turcă s-au făcut după negocieri dure și cam de fiecare dată turcii și-au atins scopul. Cred că până la urmă așa se va întâmpla și acum. Nu sunt împotriva dreptului turcilor de a călători fără vize și nu cred că cei aproape  80 de milioane de turci vor da năvală în Europa.

Turcia va negocia și accederea la UE de pe aceleași poziții de forță?

Cred că Turcia va negocia și va fi un lucru benefic pentru turci, nu la fel și pentru UE. Dar îmi amintesc că în 2011, stând de vorbă cu ministrul turc al afacerilor europene de la acea vreme, mi-a mărturisit că în realitate, nu crede că Turcia va accede vreodată la statutul de membru al UE. Dar că el, având acest portofoliu, trebuie să-și îndeplinească misiunea.

Ce părere aveți despre conflictul izbucnit între președintele Erdogan și premierul Davutoglu?

Mai întâi de toate, să ne aducem aminte că toate numirile lui Davutoglu au fost făcute de Erdogan. Atunci când Erdogan era prim-ministru, l-a numit pe Davutoglu ca ministru de externe. Apoi, când a devenit președinte, i-a propus să preia conducerea guvernului. Potrivit Constituției Republicii Turce, cel care conduce cu adevărat statul, ca și la noi, este prim-ministrul. Acest lucru a făcut într-un fel ca Ahmed Davutoglu să creadă că poate să preia puterea. Sau cel puțin, să trateze cu Uniunea Europeană, unde, după părerea mea, este mult mai bine văzut în comparație cu președintele Erdogan. Aseară, cei doi lideri s-au întâlnit timp de o oră și patruzeci de minute, după care au lansat mesaje de pace. Dar la sfârșitul lunii mai va avea loc congresul AKP, când mă aștept ca Davutoglu să fie înlăturat.

Ce efecte au aceste dinsensiuni politice interne asupra stabilității Turciei și a regiunii de est a NATO și Uniunii Europene?

Este adevărat, nicio țară nu și-ar dori să treacă prin ce trece Turcia acum, cu confruntările cu activiștii kurzi în care mor zilnic polițiști, cu alarme cu bombă în fiecare zi. Economia deja este în declin, turismul și comerțul sunt afectate, la vară vor veni cu mult mai puțini vizitatori. Și îmi mai aduc aminte că dintre cei care l-au propulsat de-a lungul timpului pe Recep Tayip Erdogan la conducerea AKP și a Turciei, doar o singură persoană se mai află acum la vârf și mai împărtășește doctrina partidului. Ceea ce arată că există disensiuni interne majore. Desigur, toată lumea și-ar dori o Turcie stabilă și care să respecte regulile democratice, ar fi benefic pentru Europa. Armata rămâne un factor de stabilitate, care dă forță statului turc, dar aceste probleme interne duc Turcia mai degrabă spre Orientul Mijlociu.