Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Legile privind achizițiile publice, adoptate. Cristian Pârvan: Corectitudinea ține de atitudine, nu de texte

paaarvaaan.jpg

Image source: 
Wikimedia Commons

Pachetul de legi privind achizițiile publice a fost adoptat de Camera Deputaților (for decizional) și va ajunge pe masa președintelui, pentru promulgare. Premierul Dacian Cioloș a cerut în mod insistent adoptarea legilor, mai ales că România era sub presiunea Comisiei Europene.

Noua legislație a achizițiilor publice prevede în primul rând trecerea de la principiul CEL MAI MIC PREȚ CÂȘTIGĂ la criteriul cost / beneficiu. Oamenii de afaceri vorbesc de modificări favorabile, dar insistă că tot buna credință va rămâne factorul decisiv. Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România spune, la RFI, că timpul va demonstra dacă schimbările aduc transparența dorită și atrage atenția că rămân portițe, inclusiv pentru instituțiile publice, de ocolire a legii:  

 

Cristian Pârvan: Transparentizarea este o chestiune care trebuie verificată ulterior. Ceea ce este foarte bine că s-a întâmplat este faptul că aveam termen de transpunere în legislația românească a directivei europene, urmând posibilitatea de infringement. Mai grav este că această chestiune încurcă accesarea fondurilor europene 2014 – 2020.

Reporter:  Ca om de afaceri și reprezentant al oamenilor de afaceri, sunteți mulțumit în totalitate de această lege?

C.P: Da. Menționez o singură chestiune care a fost cerută de foarte mult timp de oamenii de afaceri. Este vorba despre renunțarea la criteriul de preț minim și introducerea criteriului cost – beneficiu. Acesta presupune că, în pofida unui cost mai mare, am garanție, service și alte chestiuni pe durată mai lungă. Per total este mai avantajos.

Rep: Vorbiți de principiul „value for money”?

C.P: Da. Într-un sens general, este durata de viață a ceea ce achiziționezi versus costul achiziției.

Rep: Credeți că în România, pe baza experiențelor din trecut, se poate aplica acest principiu în mod corect?

C.P: Corectitudinea este umană. Dacă voiai să fii corect se putea și înainte, se poate și acum. Corectitudinea este legată de atitudine, nu de texte. Problema noastră nu este legată de legea achizițiilor publice. La modul general ea este favorabilă. Avem nemulțumiri privind legea concesiunilor și cea a achiziției de servicii sectoriale. Acestea ar fi interesat foarte mult mediul de afaceri și societatea românească. Mediul de afaceri s-ar fi putut implica mai mult și mai direct în rezolvarea unor probleme foarte importante, de exemplu căldura, apă, canal, în condițiile în care celelalte două legi erau mai clare și mai dedicate. Ele se păstrează la un grad de generalitate, care face dificilă, dacă nu imposibilă, utilizarea lor.

Rep: Aveți un exemplu de vreun articol ambiguu?

C.P: De exemplu, un primar într-o localitate de 20.000 de locuitori vrea să asigure încălzire centralizată, în loc de sobă cu lemne. Legea nu spune, dacă în calitate de primar, are voie să o facă, în ce condiții sau cu ce restricții.

Rep: Am înțeles. Pe principiul „value for money”, cine face evaluarea?

C.P: Vor fi ghiduri care vor orienta, pe tipuri de lucrări, ce presupune fiecare în parte. De exemplu, dacă realizez o construcție. Ea trebuie reabilitată la doi, trei ani. Trebuie văruită, întreținută. Una este atunci când spui că va câștiga cel cu prețul cel mai mic. Atunci pun cea mai proastă tâmplărie, cea mai proastă vopsea, cele mai proaste materiale. Pe mine nu mă mai interesează după aceea întreținerea. Alta este când spun că predau clădirea, dar cinci ani nu trebuie acoperite și costuri de întreținere. Eu, ca și constructor, refac totul pe banii mei.

Rep: În mod paradoxal, nu există riscul ca durata procedurii de atribuire să crească?

C.P: În mod normal nu ar trebui. În condițiile în care cel care achiziționează este profesionist și știe ce vrea, sau apelează la profesioniști care să îi spună ce îi trebuie dacă nu știe, după achiziție nu ar trebui să fie nicio problemă. Fiecare dintre noi, atunci când facem o achiziție, încercăm să ne documentăm, să evaluăm, facem comparații. Toate acestea presupun bună-credință și corectitudine.

Rep: Mai rămân o serie de probleme enunțate în trecut. În ce măsură această lege le rezolvă? Una dintre ele este lipsa de expertiză cu privire la elaborarea documentațiilor de atribuire de către autorități.

C.P: S-a venit cu o inovație pe care noi o susținem. Autoritatea Națională de Achiziții Publice a evocat posibilitatea de a lansa meseria de „expert în achiziție publică”. Acesta trebuie să aibă o anumită pregătire, o anumită instruire și să fie atestat ca specialist în achiziții publice. Această chestiune ar fi de ajutor pentru administrațiile locale. Ele și-ar putea forma experți, care ar putea să acopere în condiții mai bune această sarcină. În condiții de onestitate, nu este o sarcină simplă și nici posibil de a fi acoperită 100% de un expert.

Rep: Ce impact are legea asupra ministerelor și instituțiilor publice? Pe de o parte, înțeleg că ele vor putea face la același preț anumite achiziții. Pe de altă parte, noua lege le conferă dreptul de a face achiziții fără licitație, până la un anumit prag.

C.P: Plafoanele au fost permanent în discuție. La fel și posibilitatea sau tentația de a fragmenta o licitație ca să intri sub plafon și să poți face încredințare directă. Din păcate, toate acestea rămân imposibil de rezolvat fără niciun fel de suspiciune. Legea se bazează pe o aplicare corectă și dezinteresată. Sunt anumite lucruri discutabile care rămân din trecut. Acest lucru se întâmplă pentru că tot timpul se pune în față posibilitatea de fraudare sau de aplicare incorectă.

Rep: Puteți să mi explicați, pe scurt, cum se face acea fragmentare pentru a coborî sub pragul impus de lege.

C.P: Sunt praguri care spun că sub 15.000 de euro poate face achiziție directă. Am de făcut o achiziție de 30.000 de euro. Achiziționez astăzi doar o parte din ce îmi trebuie, la un cost de 14.500, iar partea a doua o achiziționez ulterior cu alți 14.500. Atunci fac încredințare directă. Dacă toate datele sunt publice și toată lumea știe cu cât a achiziționat o autoritate un produs sau un serviciu, întotdeauna vor apărea reacții. Ele vor fi un semnal de corecție. Dacă nu transparentizăm, rămân lucruri pe care nu le știe nimeni. La ce nu se știe, nu se reacționează. 

 

 

 

 

 

 

Ascultă aici precizările făcute de Cristian Pârvan: