Liderii Republicani îl vor sprijini pe Trump, fără prea mare entuziasm, pentru că "a fost nominalizat după toate regulile jocului"

citrin_jack_01.jpg

Jack Citrin
Sursa imaginii: 
igs.berkeley.edu

Jack Citrin este profesor de politologie la Universitatea Statului California-Berkeley, unde predă din anul 1970.  Născut în 1941 la Shanghai într-o familie de evrei ruși, școlit în China, Hong-Kong și Japonia și apoi, la nivel universitar și post-universitar, în Canada și SUA, profesorul Citrin are o experiență de viață remarcabilă, care conferă perspectivă și intensitate influentelor sale cercetări în domeniul imigrației, identității naționale, democrației directe, fundamentelor psiho-sociologice ale preferințelor politice.

Jack Citrin, care a fost și director al Institului de Studii Guvernamentale de la Universitatea Berkeley are și beneficiul de a cunoaște nemijlocit situația politică și electorală din California, stat care găzduiește, pe 7 iunie, preliminare prezidențiale. Verdictul acestui stat, cu populația cea mai numeroasă, peste 39 de milioane, nu prea mai contează însă.

Jack Citrin: Miza preliminarelor californiene este limitată, anume în ce măsura Sanders va reuși, cu un rezultat onorabil, să prelungească disputa, continuînd astfel să scoată la iveală vulnerabilitățile rivalei sale.  Democrații au monopolul în California, unde câștigă fără excepție în scrutinele statale și prezidențiale. Este deci de neconceput ca Trump să triumfe la generale în California.

Reporter: Pe baza experienței dvs., și anilor de cercetări în domeniu, ce a produs fenomenul politic Trump, și care-i sunt caracteristicile și antecedentele?

Jack Citrin:  Curios tip, acest Trump, însurat cu trei imigrante la rând, europene, ce-i drept... În plan istoric, fiecare val migrator a stârnit, în SUA, reacții etnocentrice și nativiste. E un punct de vedere minoritar, căruia însă imigrația ilegală i-a conferit mai multă rezonanță. Al doilea element ar fi o anume anxietate etnică, grupul dominant de la întemeierea națiunii - albii preponderent anglo și creștini – simțind că-i fuge terenul de sub picioare. Avem și naționalismul, șovinismul pe care Trump l-a îmbrățișat de asemenea, născut din percepția că America își pierde poziția economică și geopolitică pe plan mondial. Este, aceasta, încă o tema veche, istorică, la care te poți raporta în două feluri: duritatea crescândă sau impulsul izolaționist, pe care Trump îl exprima de asemenea, într-o anumită măsură. Un alt element pe care aș dori să-l menționez este conflictul dintre naționalism și mondializare. Când spune, "să restabilim măreția Americii" propune o formulă cam diluată în substanța-i politică, dar care atinge toate aceste două-trei dimensiuni ale preocupărilor naționale.

Reporter: Ați consacrat o carte, în 2009, procesului nominalizării prezidențiale. Ce are specific ACEST ciclu electoral?  Ce reprezintă, în termeni din subtitlul cărții, o evoluție sau o revoluție?

Jack Citrin: Ce s-a întâmplat în acest an arată cât de fragil este procesul nominalizării din punctul de vedere al controlului exercitat de elite. Nu știu dacă o putem numi revoluție. La Democrați concurează, bine, un candidat care formal nici măcar nu-i membru al partidului. La Republicani, avem același gen de situație: cineva cu relații tangențiale cu partidul va sfârși prin a fi nominalizat, în pofida piedicilor care i s-au pus. Aceste două fenomene, Sanders și Trump, trebuie analizate împreună, ca reflecție a  nemulțumirii difuze a unui segment semnificativ al publicului american. E o neliniște cauzată pe de o parte de anxietăți economice, pe de alta de efectele  unui sistem guvernamental scindat, polarizat, care a produs două președinții succesive eșuate, Bush Jr. și Obama.  Toate acestea sunt consecințele mecanismului actual de nominalizare, pe care nici un om cu mintea întreagă nu l-ar recrea dacă ar putea porni de la zero.

Reporter: Cum s-a ajuns în acest punct?

Jack Citrin: Cred că am ajuns în acest punct din cauza a ceea ce aș numi cultul democratizării sau participării. Democrația INTRA-partinică nu este legată, în esența ei, de democrație în sens larg. După 1968, s-a impus însă, pe frontul nominalizării, ideea că democrația  INTRA-partinică este fundamentală pentru democrație.  Dacă aruncăm o privire comparativă, constatăm că în plan internațional are loc o apropiere de modelul american. Această evoluție n-a produs însă candidați mai puternici sau mai buni.

Reporter: Ultima, și cea mai convingătoare dovadă în acest sens fiind Trump. Ați remarcat că, în acest stadiu, elitele partidului pe care-l reprezintă sunt confruntate cu o "alegere a lui Hobson",  cu o falsă opțiune.

Jack Citrin: Dacă nu-l acceptă, partidul se poate fragmenta ireparabil. Dacă se mobilizează în jurul lui, iar el face unele concesii – și sunt semne că exact asta se petrece - atunci pot păstra un dram de unitate partinică. Pot pierde ce-i drept la generale, dar apoi se pot regrupa și reface. Nu trebuie uitat că în 1964 Goldwater a fost învins categoric, dar patru ani mai târziu Nixon a câștigat, de atunci și până-n 1992 Republicanii câștigând, cu o singură excepție, toate prezidențialele.  Există deci un stimulent să nu provoci o ruptură irevocabilă. Liderii Republicani spun, "a fost nominalizat după toate regulile jocului", și majoritatea, chiar dacă nu toți, îl vor sprijini, chiar dacă fără prea mare entuziasm. Am văzut că s-au înțeles deja asupra unei strategii comune de finanțare a campaniei.

 
Jack Citrin, profesor de politologie la Universitatea Berkeley din California, intervievat de Radu Tudor