Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Regimul Putin are la bază terorismul împotriva populaţiei

David Satter revine la RFI cu ocazia publicării, la editura universităţii Yale, a noii sale cărţi, THE LESS YOU KNOW THE BETTER YOU SLEEP (Ştii mai puţin, dormi mai bine), subintitulată "Drumul Rusiei Spre Teroare şi Dictatură sub Elţîn şi Putin".  Autorul, care a fost, între 1976 şi 1982, corespondent la Moscova al prestigioasei publicaţii FINANCIAL TIMES şi apoi reporter specializat pe spaţiul sovietic la cotidianul THE WALL STREET JOURNAL, reconstituie cu precizie clinică traseul "criminalizării" regimului moscovit şi detaliază implicaţiile politice şi militare ale acestei derive.

Manevrele militare aproape de frontierele Rusiei, realinierea NATO, dar şi intensa activitate diplomatică, toate acestea arată că Occidentul traversează o perioada de re-evaluare a raporturilor cu Moscova. Opinia lui David Satter - care în 2013 a fost "onorat" cu expulzarea din Rusia, unde revenise în calitate de consultant al postului de radio Europa Liberă - este că această re-evaluare trebuie să pornească de la o înţelegere corectă a realităţilor politice ruseşti, a esenţei regimului de la Kremlin.

David Satter: Lumea civilizată trebuie să-şi promoveze valorile şi să acţioneze în conformitate cu ele, să răspundă nuanţat, în funcţie de situaţie, fără a lua însă de bune justificările Rusiei, ale căror adevărate resorturi trebuie înţelese.  Să ne străduim, de asemenea, să influenţăm situaţia din interiorul Rusiei, ţară care se modernizează şi se dezvoltă, dincolo de aspectele negative. Ruşii pot fi influenţaţi, dar nu de către o naţiune care nu se deranjează să se informeze.

Reporter: Să se informeze, susţineţi, despre drumul din subtitlul cărtii, către "teroare" şi dictatură". Care ar fi etapele mai importante ale acestui drum?

David Satter: Totul a început de la grupul ales de Elţîn să pună în practica reformele, şi de la decizia de a o face cu o totală nesocotire a legii.  Punctul fără întoarcere a fost atins în 1993, când Elţîn a dizolvat ilegal Parlamentul şi apoi l-a atacat cu tancuri. În acele moment, orice separaţie a puterilor a dispărut, Rusia devenind, în fapt dacă nu în formă, o dictatură personală. Situaţia nu a încetat să se deterioreze, şi cred că evenimentul fatal, care a consfinţit deriva înspre terorism şi dictatură, a fost seria de atacuri cu bombă asupra unor blocuri de locuinţe, în 1999, atacuri care, sunt ferm convins, au fost puse la cale de serviciile de securitate ruseşti.

Reporter: Putin având un rol activ? Pe cine învinuiţi de aceste acte care, în luna septembrie a acelui an s-au soldat, în trei oraşe, cu 293 de morţi şi peste 1.000 de răniţi?

David Satter: Au fost orchestrate de anturajul lui Elţîn, iar Putin,  pe atunci şef al Serviciului Federal de Securitate (FSB), a fost beneficiarul.  Trebuie să fi fost la curent, şi cred că asta l-a şi recomandat ca succesor la conducerea ţării. Doar aşa putea anturajul lui Elţîn să evite consecinţele legale ale corupţiei la care s-a dedat, doar aşa îmbogăţiţii din  epoca privatizării sălbatice au putut să-şi păstreze câştigurile necinstite.

Reporter: Susţineţi că "ascensiunea lui Putin a adus cu sine o estompare a distincţiilor morale, o creştere a iraţionalităţii, un dispreţ pentru valoarea vieţii umane".  Ce dovezi citaţi în acest sens?

David Satter: Ar trebui subliniat că toate aceste caracteristici existau și înaintea venirii la putere a lui Putin. S-au manifestat și după, cu acte prin care Kremlin-ul a demonstrat  o totală lipsă de respect pentru viața umană. Să pomenim aici de reacția la atacul terorist cecen de la teatrul Dubrovka, în 2002, când sute de persoane au fost ucise prin gazare de trupele de intervenție, sau de uciderea copiilor și părinților de la școala din Beslan, unde trupele rusești au folosit aruncătoare de flăcări într-o sală de sport închisă.  Avem apoi invadarea Ucrainei, ordonată sub pretextul unei presupuse amenințări asupra populației rusofone din estul acelei țări, când în realitate Ucraina este o țară complet bilingvă în care nici limba și nici vorbitorii de rusă nu sunt persecutați. Totul a fost pur și simplu inventat, rezultatul fiind moartea, până în prezent, a 10.000 de ființe umane. Nu ducem lipsă deci de dovezi ale barbariei Kremlin-ului. Asta e, din păcate,  chipul Rusiei în cei 25 de ani scurși de la destrămarea Uniunii Sovietice.

Reporter: "Dacă are dreptate", scrie despre dvs. fostul ministru de externe polonez Radek Sikorski, "atunci Rusia este un coșmar dostoievskian".  Unii cititori vor conchide, după lectura cărții, că estul Ucrainei și Crimeea sunt produsul INEVITABIL al evoluției Rusiei în ultimul sfert de secol. Sunt ele doar primii doi pași, primele două etape ale unei scheme expansioniste mai mari?

David Satter: Posibil. Problema este că ar putea avea de-a face cu țări membre NATO,  capabile să reziste unei agresiuni. Georgia și Ucraina au fost atacate pentru că probabilitatea ca Rusia să sufere consecințe serioase era scăzută. Calculul se schimbă când e vorba, de exemplu, de un atac asupra republicilor baltice.

Reporter: Cum trebuie să răspunda țările vecine, alianța NATO, la pericolul rusesc pe care-l descrieți?

David Satter: Mai întîi, e important să te arăți gata să rostești adevărul. Să nu scuzi, să nu justifici, să nu ascunzi crimele Moscovei. Dacă regimul e vinovat, cum sunt absolut convins,  de a  fi recurs la  terorism împotriva propriei populații pentru a veni la putere, Vestul să nu se teamă s-o spună.  Să nu se teamă nici să tragă concluziile necesare în legatură cu alte evenimente în care mâna regimului se vede foarte clar, cum ar fi asasinarea lui Boris Nemțov și altor lideri ai opoziției sau jurnaliști proeminenți. Asta ar cădea în categoria disuasiunii psihologice, pentru că rușii trebuie să știe că adevarata lor natură este înțeleasă. E important de ținut minte că liderii Rusiei nu sunt, orice altceva am spune despre ei, niște fanatici.  Nu e probabil că se vor lansa într-un război pe care sunt siguri că-l vor pierde. Trebuie deci convinși dinainte că vor pierde dacă se angajează în acte de agresiune. Asta ar trebui să fie politica SUA.

Reporter: Trebuie să fie, dar este?

David Satter: Nu, sau nu încă, deși avansăm, încet,  în direcția cea bună. Liderii americani deseori învață cam greu realitățile Rusiei și cum să se poziționeze față de ea. Așa va fi și cu un președinte nou. Donald Trump, de pildă, a vorbit despre o "mare înțelegere" cu Rusia, nedându-și seama că un astfel de acord nu este posibil. Ceva foarte asemănător  sugerase și Barack Obama, la începutut primului mandat, cu a sa  politică de "resetare".  O iluzie împărtășită de mai toți președinții americani care n-au înțeles Rusia.  Anexarea Crimeei,  invadarea estului Ucrainei,  ar trebui să fie dovezi suficiente pentru orice președinte american - oricât de naiv sau ne-experimentat - în privința intențiilor și comportamentului probabil al Moscovei. S-ar părea că aceste evenimente au contat, confirmarea fiind maniera în care administrația Obama reacționează și faptul că s-a decis să impună sancțiuni.

David Satter intervievat de Radu Tudor