Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Se va alege oare praful din Regatul Unit după votul de ieșire din UE?

parlamentul_britanic.jpg

Parlamentul de la Westminster
Parlamentul de la Londra riscă să reprezinte pe viitor o țară mult mai mică
Image source: 
Petru Clej

Votul din 23 iunie prin care electoratul britanic s-a pronunțat cu 52% - 48% în favoarea părăsirii Uniunii Europene redeschis chestiunea separatismului care riscă să ducă la dezintegrarea Regatului Unit. Scoția, Irlanda de Nord și Gibraltar, care au votat în favoarea rămânerii în UE caută mijloace pentru a rămâne parte a Uniunii și separarea de actualul Regat Unit e o variantă care devine din nou plauzibilă.

Șefa executivului scoțian, Nicola Sturgeon, a avut o întâlnire privată cu șeful executivului din Gibraltar, Fabian Picardo, pentru a explora posibilități de rămânere a acestor regiuni în UE și au evocat posibilitatea ca și Irlanda de Nord să se li se alăture.

Scoția, cu o populație de 5,4 milioane de locuitori a votat în proporție de 62% în favoarea rămânerii, Irlanda de Nord cu o populație de 1,86 milioane a votat în proporție de 55% în favoarea rămânerii, iar Gibraltar, cu o populație de 32 mii a votat în proporție de 95% în favoarea rămânerii.

Anglia, cu o populație de 55 de milioane a votat în proporție de 53,6% în favoarea părăsirii UE, iar Țara Galilor, populație 3 milioane, a votat cu 52,5% în favoarea ieșirii. 

Sturgeon consideră că este absolut nedemocratic ca Scoția să fie exclusă din UE în pofida voinței electoratului său și a promis că parlamentul de la Edinburgh va încerca să blocheze ratificarea deciziei de părăsire a UE de către Regatul Unit.

Lidera de la Edinburgh se bazează pe un articol destul de neclar dintr-o lege din 1998 care prevede necesitatea consimțământul parlamentului Scoției în anumite situații, dar unii juriști consideră că ieșirea din UE a Regatului Unit nu este una dintre ele.

În paralel, Sturgeon a anunțat că va introduce în parlament legislație în vederea convocării unui nou referendum pentru independență, după cel din 2014 în care doar 45% au votat pentru separarea de Regatul Unit. 

Un prim sondaj de opinie realizat vineri, a doua zi după referendumul UE, arăta că 59% dintre scoțieni sunt în favoarea independenței, dar o ieșire din Regatul Unit nu ar însemna o re-admitere automată în Uniune. 

Pașapoarte irlandeze

În Irlanda de Nord situația e oarecum diferită: vicepremierul provinciei și al partidului separatist naționalist Sinn Fein, Martin McGuinness, a cerut convocarea unui referendum pentru reunificarea cu Republica Irlanda.

Atât șefa executivului și lidera Partidului Democratic Unionist, Arlene Foster, cât și premierul britanic David Cameron au respins cererea spunând că nu se justifică în actualele circumstanțe.

McGuinness și majoritatea covârșitoare a catolicilor care susțin și reunificarea cu Republica Irlanda au votat în favoarea rămânerii în UE, în timp ce Foster și majoritatea protestanților, care doresc rămânerea provinciei în Regatul Unit, au votat în favoarea părăsirii UE.

Diferența a fost făcut de o minoritate a votanților protestanți care s-a pronunțat în favoarea rămânerii în UE, deși nu e clar cum ar vota acești oameni în cazul unui referendum privind unirea cu Republica Irlanda. 

Între timp, cererea pentru pașapoarte ale Republicii Irlanda, care acordă cetățenia oricui este născut în Insula Irlanda sau ai cărui părinți sau bunici sunt născuți acolo, a explodat: la Belfast un oficiu postal a anunțat că nu mai are formulare de cerere pentru acordarea pașaportului, iar guvernul de la Dublin a cerut să nu se mai facă cereri de cetățenie, după ce a angajat 200 de persoane suplimentare pentru a putea face față porcesării solicitărilor. 

Pașaportul Republicii Irlanda ar deveni extrem de valoros pentru locuitorii Irlandei de Nord atunci când Regatul Unit nu va mai fi membru al UE, permițându-le să călătorească sau să se stabilească oriunde pe teritoriul Uniunii, frontiera dintre Irlanda de Nord și Republica Irlanda redevenind în acest caz semnificativă.

Opoziția la organizarea unui referendum "de frontieră" ar risca să declanșeze tulburări între naționaliști irlandezi și unioniști protestanți, tulburări care în cei 30 de ani dinaintea semnării acordului de pace din 1998 au dus la moartea a peste 3000 de persoane.      

Presiuni spaniole

În cazul Gibraltarului, singurul teritoriu colonial britanic în Europa, ieșirea din UE ar genera imediat redeschiderea conflictului diplomatic cu Spania, care pretinde la co-suveranitate împreună cu Regatul Unit asupra micuțului teritoriu de pe malul european al strâmtorii cu același nume.

Spania contestă dreptul britanicilor la suveranitate exclusivă asupra Gibraltarului, care e consacrat de tratatul de la Utrecht din 1713 și în cazul ieșirii din UE ar putea provoca mari probleme prin blocarea accesului pe uscat prin frontiera comună.

Electoratul din Gibraltar s-a pronunțat în proporție covârșitoare în 2002 pentru rămânerea în Regatul Unit, dar în afara UE micul teritoriu devine mai vulnerabil.

În afara Scoției, Irlandei de Nord și a Gibraltarului, doar Londra, cu cele 8,5 milioane de locuitori, a votat în proporție de 60% în favoarea rămânerii în UE, dar independența capitalei este, spre deosebire de celelalte regiuni, imposibilă, în pofida puterii sale economice considerabile. 

În istoria UE există doar două precedente oarecum asemănăoare: ieșirea Groenlandei - teritoriu aparținând Danemarcei - în 1985 și reunificarea Germaniei de vest (membră a Comunității Europene) cu Germania de est în 1990, dar situația de acum e total diferită, inclusiv în ceea privește natura UE și existența uniunii politice. 

În aceste condiții, mulți observatori se întreabă dacă dezintegrarea Regatului Unit nu mai este decât o chestiune de timp, iar confuzia Anglia - Regatul Unit devine total nejustificată.