Slovacia preia preşedinţia UE

Olanda a avut de gestionat o perioadă dificilă, dar lasă în urmă un gust amar, spune la RFI jurnalistul Dan Cărbunaru, de la Calea Europeană. Mai ales că Olanda a trebuit să gestioneze, pe final de mandat, o tentativă de referendum de ieşire din Uniunea Europeană.

Pentru preşedinţia slovacă, dosarul migraţiei rămâne unul deosebit de important. E însă şi ocazia de a schimba statutul unor state mici, din centrul Europei. În fine, mandatul slovac ar putea fi...exotic, mai spune Dan Cărbunaru:

Dan Cărbunaru:  Preşedinţia olandeză a avut de gestionat o perioadă extrem de dificilă. Ceea ce s-a întâmplat în Marea Britanie, mesajele imediat de după Brexit care au impulsionat şi în Olanda mesajele antieuropene, naţionaliste, au generat o complicaţie suplimentară pentru una din ţările fondatoare care, iată, a fost într-o postură ruşinoasă de a fi nevoită chiar pe final de mandat să gestioneze inclusiv o tentativă de referendum de ieşire din UE. A rămas cred un gust amar. Tot asociat cu preşedinţia olandeză, rămâne gustul amar al faptului că guvernul olandez a ales să respecte întru totul decizia electoratului care, prin referendum, a decis să nu fie de acord cu Acordul de Asociere UE-Ucraina. Simbolic, Olanda încheie destul de slab şi neconvingător.

Reporter: Preia ştafeta Slovacia, ţară care va fi pentru prima dată în această postură. O ţară cu un premier văzut ca un naţionalist de stânga. Este pregătită Slovacia să facă faţă mandatului?

D.C.: Am văzut deja primele reacţii ale slovacilor, planurile lor de a redesena practic planurile Comisiei de această dată privind gestionarea problemei migraţiei. Va rămâne un dosar important. Pe de altă parte, făcând parte şi din Grupul de la Vişegrad,  am văzut că există poate şi posibilitatea de a conecta mai bine o parte din Europa Centrală la o altă formulă decât cea agreată de statele nordice sau cele din vest, inclusiv pe dosare privind migraţia. Şi, dacă vorbim în termeni de simboluri, decizia lui Fico de a organiza pentru prima dată în ultimii 16 ani un summit într-o altă capitală decât cea a Belgiei ne arată că Slovacia va juca o carte destul de mare. Nu ştim dacă atât de mare încât să o copleşească. Va fi foarte posibil să asistăm la o preşedinţie exotică, cu ghilimelele de rigoare.

Rep: Slovacia are între priorităţi şi reformarea pieţei unice. Câtă valoare mai are o asemenea prioritate în momentul în care te confrunţi cu un Brexit?

D.C.: Poate tot atâta valoare cât mai are Strategia Globală lansată de doamna Mogherini exact atunci când cea mai puternică armată din Uniunea Europeană a făcut la revedere de pe partea cealaltă a Canalului Mânecii. Dincolo de dorinţele lansate, unele din timp, altele reconfigurate, trebuie să fim realişti şi să înţelegem faptul că cel mai important proiect la Europei Unite la acest moment este să fie unită pur şi simplu. După toate premisele vom funcţiona în continuare în următorii ani după Tratatul Lisabona, care atare niciuna din regulile care au funcţionat în ultimii ani în Europa nu va fi schimbată.

Rep: Discursul unui politician precum premierul slovac Robert Fico se schimbă în momentul în care ţara sa ajunge într-o postură nouă?

D.C.: Depinde cu cine vrem să-l comparăm. Spre exemplu, domnul Tsipras care este un exemplu de reconfigurare a opiniilor din stânga în dreapta şi de sus în jos, poate să ne ducă cu gândul că atunci când eşti pus în faţa unei realităţi, a unei responsabilităţi noi, te maturizezi, cel puţin politic. Nu ştiu dacă va fi cazul domnului Fico, pentru că domnia sa nu are o chestiune de oportunitate de exploatat. El face din convingere ceea ce face. Pe de altă parte constrângerile unei preşedinţii rotative, mai ales când este exercitată pentru prima dată, sunt destul de mari.