Femeile domină net la vârful vieții politice din Marea Britanie

may_sturgeon.jpg

Theresa May și Nicola Sturgeon
Theresa May și Nicola Sturgeon sunt cele două politiciene de vârf în Regatul Unit
Sursa imaginii: 
www.stv.tv

Noul prim ministru al Marii Britanii, Theresa May, și-a finalizat cabinetul cu care va avea dificila misiune de a pune în practică Brexit, ieșirea țării din Uniunea Europeană pentru care a optat electoratul în referendumul din 23 iunie. May este a doua femeie prim ministru în Regatul Unit, unde la ora ora actuală multe poziții la vârful puterii sunt deținute de femei. 

Din cele 23 de poziții de membri ai cabinetului, opt, inclusiv funcția de premier, sunt deținute de femei, deci ceva mai mult de o treime. 

Printre numirile cheie se numără cea a lui Amber Rudd, care îi succede lui May în postul ocupat de ea în ultimii șase ani - ministru de interne, a lui Liz Truss la justiție, precum și cea a Justinei Greening în postul de ministru al educației.

Contracandidata lui May la funcția de lider al Partidului Conservator și implicit de premier retrasă din cursă, Andrea Leadsom, primește postul de ministru al mediului. 

May este a doua femeie lideră a Conservatorilor și prim ministru după Margaret Thatcher care o ocupat această funcție între 1979 și 1990 și a ajuns aici fără discriminare pozitivă, deși în Partidul Conservator fostul lider și premier, David Cameron, a schimbat radical atitudinea față de femei în politică în cei 11 ani cât s-a aflat la conducere.

Interesant este că Partidul Laburist de opoziție, care prin definiție este un susținător al egalității, nu a ales niciodată în fruntea sa o femeie, dar acum are o șansă când deputata Angela Eagle a intrat în competiție împotriva liderului partidului, Jeremy Corbyn.

Dacă Eagle, o lesbiană declarată, va fi aleasă lideră a Laburiștilor, atunci pentru prima oară în istorie cele două mari partide britanice vor fi conduse de femei, care vor deține simultan și poziția de prim ministru și lider al opoziției.

O astfel de situație este deja prezentă în Scoția, unde șefia guvernului este deținută de lidera Partidului Naționalist Scoțian (SNP), Nicola Sturgeon, în timp ce lidera Conservatorilor scoțieni, Ruth Davidson, altă lesbiană declarată, este lidera opoziției, iar Partidul Laburist scoțian, al treilea ca mărime, este și el condus de o femeie, Kezia Dugdale. 

În Irlanda de Nord, șefa administrației regionale și lideră a Partidului Democratic Unionist, cel mai mare din provincie este Arlene Foster, în timp ce în Țara Galilor lidera opoziției este Leanne Wood care conduce Plaid Cymru - Partidul Naționalist Galez.

Și Partidul Verzilor este condus tot de o femeie - Natalie Bennett și chiar în lupta pentru conducerea Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP) rămasă vacantă după demisia campionului incorectitudinii politice, Nigel Farage, sunt angrenate două femei, Diane James și Suzanne Evans. 

Reprezentarea femeilor a făcut progrese însemnate și la nivelul parlamentului și a adunărilor legislative regionale: în Camera Comunelor la ultimele alegeri au fost alese 191 de femei din totalui de 650 de deputați - 29%, în timp ce în Parlamentul Scoției sunt 45 din 129 - 35%, în Adunarea Țării Galilor 25 din 20 - 41,6% iat în Adunarea Irlandei de Nord 21 din 108, adică 19,4%.

Violență împotriva femeilor

Cu toate acestea, situația femeilor în politică nu este întotdeauna roză. Cu o săptămână înaintea referendumului din 23 iunie deputata Laburistă Jo Cox - o susținătoare a rămânerii în UE - a devenit prima femeie parlamentar din Marea Britanie asasinată în timpul mandatului, de un individ suspectat de legături cu grupuri ultra-naționaliste.

Zilele trecute Eagle a primit amenințări cu moartea, i s-a spart geamul la biroul de deputată și a fost insultată cu epitete ca "lesbiană trădătoare" pentru că a îndrăznit să-l concureze pe Corbyn, un stângist extrem de popular printre militanții partidului, dar impopular printre deputații Laburiști și mai ales în opinia publică. 

Alte deputate precum Luciana Berger, Margaret Hodge sau Ruth Smeeth, toate trei evreice, au primit insulte anitsemite și de fiecare dată cei suspectați au fost partizanii lui Corbyn deși acesta neagă cu vehemență orice legătură.

În trecut alte deputate Laburiste care au l-au criticat pe liderul partidului au primit numeroase amenințări cu moartea sau cu violul, o situație cu totul fără precedent în ultimii 25 - 30 de ani. 

Situația politică la vârf este extrem de favorabilă femeilor în Marea Britanie, poate chiar fără egal în lume la ora actuală, dar realitatea mai profundă arată că femeile nu sunt întotdeauna acceptate pe deplin în politică, iar violența verbală și uneori fizică împotriva lor rămâne un motiv de îngrijorare în societate. 

 
Ascultați relatarea corespondentului RFI la Londra, Petru CLEJ