Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Trump, candidat republican la alegerile prezidențiale: “Americanism, nu globalism, acesta va fi crezul nostru”

S-a încheiat ieri la Cleveland, cu discursul lui Donald Trump de acceptare a învestiturii, Convenția Partidului Republican.  A fost, ca orice manifestare de acest tip, un efort de a lansa un candidat în arena generalelor, și de a propune o viziune politică a viitorului Americii. În ce măsură a reușit acest efort, o vor spune sondajele din zilele următoare.

Nimic convențional în această Convenție. Nu tocmai un succes, dacă ne raportăm la standardele politice ale unui trecut ce nu pare să mai conteze.

Am avut, în prima zi, "clauza de conștiință", tentativă disperată a facțiunii "niciodată Trump" de a evita inevitabilul; am avut discursul plagiat al soției, Melania. L-am avut apoi pe Ted Cruz, principalul rival din preliminare, care a refuzat, încă o dată, la tribună fiind, să-l susțină explicit pe nominalizat și care a înțeles apoi să arunce încă un pumn de sămânță a discordiei acuzându-i de "servilism" pe acei contra-candidați din preliminare (Carson, Walker, Christie) care s-au împăcat cu inevitabilul.
Un spectacol pre chipul și asemănarea învestitului, de care și acei reprezentanți ai ierarhiei de partid care au făcut, timid și reticent, pasul în arena "încoronării' Republicane – liderii parlamentari Paul Ryan și Mitch McConnell, de pildă – s-au ținut la distanță politicoasă, preferând nu adeziunea la persoană, ci la cauza partidului, opțiune exprimată prin atacuri furibunde împotriva doamnei Clinton.

Ca și cum toate acestea n-ar fi fost suficiente, a intrat în scena mediatică, spunând că nu-și mai poate permite moralmente să aștepte, un personaj important din trecutul investitului, Tony Schwartz, cel care, în 1987, cu "auto-biografia romanțată"  ARTA AFACERII, care a avut un succes enorm, a creat mitul Trump, a lansat personajul public aflat astăzi la un pas electoral de funcția supremă în statul american. Un "impulsiv și egotist până la patologic," un "obsedat de publicitate și ahtiat după atenție", un "mitoman interesat exclusiv de putere și bani", un "împrăștiat" cu cunoștințe superficiale, așa-l descrie pe Trump cel care-l cunoaște poate cel mai bine în afara membrilor familiei. “Nu dați atenție acestui discurs. Ce importanță are că citește de pe un ecran un text scris de altcineva. Nu arată cine este cu adevărat. Mă aflu aici pentru a încerca să sun alarma. În afară de mine, a reușit să-i reducă la tăcere, făcându-i să semneze contracte dure de confidențialitate, pe toți cei care l-au cunoscut bine în ultimii 25 de ani”, a mai spus Tony Schwartz.

Terenul astfel pregătit a fost răscolit și mai mult de nominalizatul însuși, într-un interviu acordat cotidianului New York Times, în care el repeta că va reduce implicarea Americii în lume, va regenocia tratate comerciale și va condiționa ajutorul dat aliaților NATO în caz de atac, ceea ce ar șubrezi articolul 5, unul dintre pilonii edificiului militar nord-atlantic.

Partizanii săi, numeroși și devotați, susțin că acestea sunt elemente ale unei doctrine Trump, elemente care și-au găsit o formulare mai rafinată în discursul de la Convenție.  În centrul acestei doctrine, în stadiu de șantier, stă ideea despărțirii radicale de trecut, pe care el, și doar el, ar face-o cu adevărat posibilă.

Totul pornește de la recunoașterea realității: imigrație ilegală scăpată de sub control, criminalitate în creștere galopantă, deficite în creștere, dezechilibru al balanței comerciale, și o politică externă care a creat un haos ce pune în pericol însăși civilizația occidentală.

“După 15 ani de războaie în Orientul Mijlociu, după mii de miliarde de dolari cheltuiți și mii de vieți pierdute, situația e mai rea decât oricând. Aceasta este moștenirea lăsată de Hillary Clinton: moarte, distrugere, terorism, slăbiciune. Dar moștenirea ei nu trebuie să fie și moștenirea Americii. Problemele cu care suntem confruntați azi, sărăcie și violență acasă, război și slăbiciune în străinatate, vor persista atâta timp cât ne bazăm pe politicienii care le-au creat”, a rostit Donald Trump.

Dacă el, novicele absolut într-ale politicii, amatorul providențial nu este ales, America însăși este în pericol pentru că ar rămâne în mâinile celor care, precum Hillary Clinton,  au desconsiderat-o, i-au știrbit prestigiul în lume.

“Americanism, nu globalism, acesta va fi credo-ul nostru. Atâta timp cât suntem conduși de politicienii care nu pun America mai presus de toate, putem fi siguri că alte națiuni nu ne vor trata cu respectul pe care-l merită”.

"America First"...America mai presus de toate...Se specula intens, după ce baloanele multicolore s-au întors pe podea, și luminile s-au stins, după ce festivitățile au intrat în istorie, că Donald Trump nu înțelege bine conotațiile istorice ale acestei formule, legate de politica non-intervenționistă dinaintea celui de-al II-lea Război Mondial a controversatului filo-nazist Charles Lindbergh.

Ironia este că toate acestea s-ar putea să nu conteze, pentru că mulți americani, dezamăgiți de clasa politică, se recunosc în imperfecțiunile, gafele și exagerările lui Trump și sunt gata să cumpere iluziile pe care învestitul american, antreprenor de succes, le vinde cu atâta abilitate. MAKE AMERICA GREAT AGAIN (Să Restabilim Măreția Americii), iată un slogan ce poate deveni irezistibil, acum, când mulți americani, dezamăgiți de trecut, sunt în căutarea unei cauze, unei alternative.

Confruntarea de la generale, cu un simbol al sistemului, al trecutului, este departe de a fi tranșată. 

Niciodată n-au fost diferențele mai nete, niciodată alegerea mai simplă, adică imposibil de complicată.

 
Ascultă AICI corespondența din SUA